ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1527/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

M.Z. a chemat în judecată

Ministerul Sănătății și Familiei și Colegiul Medicilor din România, pentru a se

dispune anularea în parte a Ordinului nr. 664 din 9 iulie 2003, art. 7, în ceea

ce privește profesia liberală de medic, respectiv sub aspectul transformării în

funcționari publici, a medicilor angajați în direcțiile de sănătate publică.

În motivarea acțiunii,

reclamantul arată că este medic primar igienă, angajat al Direcției Sanitare

Publice Bihor, pe postul de șef serviciu delegat în Serviciul Promovarea

Sănătății și Programe de Educație Sanitară.

Art. 3 din Legea nr.

74/1995, prevede că medicul nu este funcționar public în timpul exercitării

profesiunii medicale, iar Ordinul Ministrului Sănătății nr. 664/2003 transformă

medicul, în funcționar public și, astfel, este decăzut din calitatea de medic.

Susține că ordinul face o

discriminare gravă între medici, nu a fost elaborat cu Colegiul Mmedicilor, nu

este avizat de Agenția Națională a Funcționarilor Publici și nu este publicat

în Monitorul Oficial.

Curtea de Apel Oradea, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 19/CA/PI din 19

ianuarie 2004, a respins acțiunea, reținând legalitatea actului contestat.

Considerând hotărârea

nelegală, reclamantul a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct.

7, 9 și 10 C. proc. civ.

Se reiterează susținerile

din acțiune privind nelegalitatea ordinului contestat, întrucât încalcă

dispozițiile Constituției, nu a fost publicat în Monitorul Oficial, nu a avut

acordul colegiului medicilor, iar în cauză sunt aplicabile dispozițiile Legii nr.

74/1995.

Recursul este nefondat.

Reclamantul, medic primar

igienă, este angajat al Direcției Sanitare Publice Bihor și îndeplinește

funcția de șef serviciu.

Ordinul nr. 664 din 9 iulie

2003, contestat, nu încalcă drepturile prevăzute de lege în favoarea sa.

Este un ordin intern pentru

aprobarea organigramei, astfel că nu este necesară publicarea lui în Monitorul Oficial

și nici elaborarea cu Colegiul Medicilor din România, iar avizul Agenției Naționale

a Funcționarilor Publici a fost obținut.

În cauză nu operează Legea nr.

74/1995, deoarece această lege a fost abrogată prin Legea nr. 306/2004, privind

exercitarea profesiei de medic, precum și organizarea și funcționarea

Colegiului Medicilor din România.

Temeiul emiterii ordinului

este Legea nr. 188/1999, modificată prin Legea nr. 161/2003, care la pct. I.11,

prevede că funcția de șef serviciu la autoritățile publice este o funcție

publică generală, deci reclamantul-recurent are calitatea de funcționar public

ce derivă din lege.

Art. 5 pct. g din Statutul

funcționarilor publici, permite ca funcționarii publici să beneficieze de

statute speciale conform legii.

Astfel, medicilor care

îndeplinesc funcție publică, nu li se aplică incompatibilitățile prevăzute de art.

94 pct. 2 lit. a) din Legea nr. 161/2003, potrivit căruia funcționarul public

nu poate desfășura altă activitate remunerată sau nu, în cadrul autorităților

și instituțiilor publice.

Conform art. 8 din Legea nr.

100/1998, completată prin O.U.G. nr.  64/2003, medicii care ocupă funcții

publice, au dreptul de a desfășura în afara programului normal de lucru,

activități profesionale în unitățile sanitare publice.

În consecință, nu se poate reține

motivarea că s-au încălcat prevederile art. 16 alin. (1) din Constituția

României, și că, prin încadrarea diferită a personalului din cadrul direcțiilor

de sănătate publică, s-a produs o discriminare.

Dreptul invocat de recurent,

prevăzut în art. 3 din Legea nr. 74/1995, după care „medicul nu este funcționar

public în timpul exercitării profesiunii medicale, prin natura umanitară și

liberală a acesteia”, nu va fi reținut, întrucât această lege a fost abrogată

prin Legea nr. 306/2004 privind exercitarea profesiei de medic, iar tot prin

lege s-a stabilit că funcția de șef serviciu la autoritățile publice este o

funcție publică.

Diferența între încadrarea

unor medici pe funcții publice sau personal contractual, s-a făcut de cum

specificul activității desfășurate presupunea sau nu, exercitarea

prerogativelor de putere publică.

Soluția instanței fiind

temeinică și legală, recursul se privește nefondat și în baza art. 312 C. proc.

civ., urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de M.Z. împotriva sentinței civile nr. 19/CA/PI din 19 ianuarie 2004 a Curții

de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 9 martie 2005.