ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1527/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: M.Z. a chemat în judecată Ministerul Sănătății și Familiei și Colegiul Medicilor din România, pentru a se dispune anularea în parte a Ordinului nr. 664 din 9 iulie 2003, art. 7, în ceea ce privește profesia liberală de medic, respectiv sub aspectul transformării în funcționari publici, a medicilor angajați în direcțiile de sănătate publică. În motivarea acțiunii, reclamantul arată că este medic primar igienă, angajat al Direcției Sanitare Publice Bihor, pe postul de șef serviciu delegat în Serviciul Promovarea Sănătății și Programe de Educație Sanitară. Art. 3 din Legea nr. 74/1995, prevede că medicul nu este funcționar public în timpul exercitării profesiunii medicale, iar Ordinul Ministrului Sănătății nr. 664/2003 transformă medicul, în funcționar public și, astfel, este decăzut din calitatea de medic.

Susține că ordinul face o discriminare gravă între medici, nu a fost elaborat cu Colegiul Mmedicilor, nu este avizat de Agenția Națională a Funcționarilor Publici și nu este publicat în Monitorul Oficial. Curtea de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 19/CA/PI din 19 ianuarie 2004, a respins acțiunea, reținând legalitatea actului contestat. Considerând hotărârea nelegală, reclamantul a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7, 9 și 10 C. proc. civ. Se reiterează susținerile din acțiune privind nelegalitatea ordinului contestat, întrucât încalcă dispozițiile Constituției, nu a fost publicat în Monitorul Oficial, nu a avut acordul colegiului medicilor, iar în cauză sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 74/1995.

Recursul este nefondat. Reclamantul, medic primar igienă, este angajat al Direcției Sanitare Publice Bihor și îndeplinește funcția de șef serviciu. Ordinul nr. 664 din 9 iulie 2003, contestat, nu încalcă drepturile prevăzute de lege în favoarea sa. Este un ordin intern pentru aprobarea organigramei, astfel că nu este necesară publicarea lui în Monitorul Oficial și nici elaborarea cu Colegiul Medicilor din România, iar avizul Agenției Naționale a Funcționarilor Publici a fost obținut. În cauză nu operează Legea nr. 74/1995, deoarece această lege a fost abrogată prin Legea nr. 306/2004, privind exercitarea profesiei de medic, precum și organizarea și funcționarea Colegiului Medicilor din România.

Temeiul emiterii ordinului este Legea nr. 188/1999, modificată prin Legea nr. 161/2003, care la pct. I.11, prevede că funcția de șef serviciu la autoritățile publice este o funcție publică generală, deci reclamantul-recurent are calitatea de funcționar public ce derivă din lege. Art. 5 pct. g din Statutul funcționarilor publici, permite ca funcționarii publici să beneficieze de statute speciale conform legii. Astfel, medicilor care îndeplinesc funcție publică, nu li se aplică incompatibilitățile prevăzute de art. 94 pct. 2 lit. a) din Legea nr. 161/2003, potrivit căruia funcționarul public nu poate desfășura altă activitate remunerată sau nu, în cadrul autorităților și instituțiilor publice.

Conform art. 8 din Legea nr. 100/1998, completată prin O.U.G. nr. 64/2003, medicii care ocupă funcții publice, au dreptul de a desfășura în afara programului normal de lucru, activități profesionale în unitățile sanitare publice. În consecință, nu se poate reține motivarea că s-au încălcat prevederile art. 16 alin. (1) din Constituția României, și că, prin încadrarea diferită a personalului din cadrul direcțiilor de sănătate publică, s-a produs o discriminare. Dreptul invocat de recurent, prevăzut în art. 3 din Legea nr. 74/1995, după care „medicul nu este funcționar public în timpul exercitării profesiunii medicale, prin natura umanitară și liberală a acesteia”, nu va fi reținut, întrucât această lege a fost abrogată prin Legea nr. 306/2004 privind exercitarea profesiei de medic, iar tot prin lege s-a stabilit că funcția de șef serviciu la autoritățile publice este o funcție publică.

Diferența între încadrarea unor medici pe funcții publice sau personal contractual, s-a făcut de cum specificul activității desfășurate presupunea sau nu, exercitarea prerogativelor de putere publică. Soluția instanței fiind temeinică și legală, recursul se privește nefondat și în baza art. 312 C. proc. civ., urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de M.Z. împotriva sentinței civile nr. 19/CA/PI din 19 ianuarie 2004 a Curții de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 martie 2005.