ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7027/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data

de 22 ianuarie 2003, reclamanta SC A. SRL Oradea a solicitat anularea Ordinului

nr. 103/2002 al Ministerului Sănătății și Familiei privind aprobarea

Regulamentului pentru aplicarea dispozițiilor art. 14 alin. (1) lit. i) din

Legea nr. 143/1999 privind ajutorul de stat, ca fiind nelegal.

În motivarea cererii sale,

reclamanta a arătat că, deși Ordinul Ministerului Sănătății și Familiei nr. 103/2002

trebuia să cuprindă formularul de notificare, nu îl conține și în plus, conține

și alte ambiguități cum ar fi: nu precizează sursa clară de finanțare, nu

precizează bugetul general și actualizabil, cu rata inflației sau cursul

valutar al Băncii Naționale a României, privind cuantumul ajutorului de stat și

precizarea tipului și volumului activității ce urmează a fi desfășurată în

domeniul promovării sănătății, nu cuprinde metodologia de acordare a ajutorului

de stat și precizarea situațiilor care nu necesită notificarea la Consiliul Concurenței, prevăzută de art. 20 din Legea nr. 143/1999 și nu precizează

condițiile de continuare sau de acordare a unui nou ajutor de stat, în sumă

fixă sau variabilă, corelată cu cerințele activității desfășurate în domeniul

promovării sănătății.

În plus, arată reclamanta, ordinul

nu precizează clar că activitățile medicale de promovare a sănătății pot fi

exercitate doar de medici care au această competență conform autorizației de

liberă practică medicală, conform art. 41 din Legea nr. 74/1995 și sunt

organizați conform Legii nr. 629/2001.

Reclamanta a susținut și că datorită

caracterului inexact și lacunar al Ordinului Ministerului Sănătății și Familiei

nr. 103/2002, se află în imposibilitate de a accede la un ajutor de stat, în

condiții legale, fiindu-i îngrădite drepturile conferite de Legea nr. 143/1999

și Ordinul Ministerului Sănătății nr. 923/2001, neputând efectua activitatea

specifică de promovare a sănătății, deși întrunește toate condițiile legale.

Curtea de Apel Oradea, prin sentința

nr. 120/CA/2003 - P din 17 martie 2003, a respins acțiunea reclamantei,

reținând, în esență, că nu sunt îndeplinite condițiile art. 1 din Legea nr. 29/1990,

întrucât drepturile privind ajutorul de stat, sunt recunoscute de Legea nr. 143/1999,

iar prin ordinul atacat nu se încalcă nici un drept prevăzut de lege.

Instanța de fond a mai reținut că

prin ordinul atacat, s-a reglementat autorizarea ajutoarelor de stat pentru

promovarea sănătății, în baza și în limitele competenței prevăzută de art. 22 alin.

(3) din Legea nr. 143/1999, care trimite la art. 14 alin. (1), cu referire la

domeniu [art. 14 alin. (1) lit. i)], fără însă a se supune acestei reglementări,

celelalte aspecte ce țin de competența Consiliului Concurenței sau de aplicarea

Legii nr. 74/1995.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs, în termen legal, reclamanta SC A. SRL Oradea, invocând

dispozițiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ.

În dezvoltarea motivelor de recurs,

se susține că instanța de fond nu a observat că reclamanta a formulat cerere

pentru obținerea ajutorului de stat, prevăzut de art. 20 din Legea nr. 143/1999,

pentru care nu este obligatorie notificarea Consiliului Concurenței și că a

solicitat anularea Ordinului Ministerului Sănătății și Familiei nr. 103/2002,

în ceea ce privește art. 3 alin. (3) și (4), contrare Legii nr. 143/1999.

Totodată, recurenta-reclamantă arată faptul că refuzul Ministerului Sănătății

și Familiei și al Consiliului Concurenței, de a i se acorda ajutor de stat,

este nejustificat, deoarece au răspuns unei solicitări inexistente, dar prin

acest lucru i s-a îngrădit în mod nelegal, accesul la ajutorul de stat.

Chiar dacă instanța de fond a

apreciat corect că dispozițiile Ordinului Ministerului Sănătății și Familiei

nr. 103/2002, se completează cu dispozițiile Legii nr. 143/1999, susține

recurenta-reclamantă, totuși se impunea anularea parțială a Ordinului Ministerului

Sănătății și Familiei nr. 103/2002, dispozițiile art. 3 alin. (3) și (4) fiind

contrare art. 20 din Legea nr. 143/1999.

Examinând sentința atacată, în

raport cu toate criticile formulate, cu probele dosarului, precum și cu

dispozițiile legale incidente, inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc.

civ., se constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi

expuse în continuare.

Art. 304 pct. 8 C. proc. civ., se

referă la situația în care instanța, interpretând greșit actul dedus judecății,

a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia.

În cauză, se constată că instanța de

fond a reținut corect obiectul cererii de chemare în judecată, precum și

părțile litigiului, pronunțându-se conform dispozițiilor art. 129 alin. (6) C.

proc. civ., chiar dacă prin motivele de recurs, recurenta-reclamantă încearcă

să-și modifice acțiunea.

Faptul că numai la dezbaterile orale,

recurenta-reclamantă a susținut că prin art. 3 alin. (3) și (4) din ordin, în

mod flagrant se încalcă art. 20 din Legea nr. 143/1999, făcând inaplicabil

ordinul, nu este un argument în susținerea motivelor de recurs formulate în

temeiul art. 304 pct. 8 C. proc. civ. Dimpotrivă, această susținere este un

argument, în sensul celor reținute de instanța de fond, și anume, că prin

acțiune s-a solicitat anularea ordinului.

În plus, art. 20 din Legea nr. 143/1999,

referitor la pragul minim, se referă la faptul că ajutorul acordat unui agent

economic, într-o perioadă de până la 3 ani, în valoare totală de un miliard lei,

este considerat a fi autorizat și nu cade sub incidența obligației de

notificare în condițiile stabilite prin Regulamentul Consiliului Concurenței,

este regula, dar regulamentul atacat se încadrează în excepțiile prevăzute la art.

22 alin. (1) și (3) din lege și reglementat și de Ordinul nr. 27/2000.

Prin urmare, constatându-se că

sentința atacată este legală și temeinică, corect motivată, iar criticile,

nefondate, se va respinge recursul declarat în cauză, în baza art. 312 C. proc.

civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de SC A. SRL

Oradea împotriva sentinței civile nr. 120/CA din 17 martie 2003 a Curții de

Apel Oradea, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 21 septembrie 2004.