ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1493/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la 1 aprilie 2003, reclamanții SC A. SRL, Cabinetul Medical Individual „Dr. M.Z.” au chemat în judecată Guvernul României, solicitând anularea H.G. nr. 59/2003. În motivarea cererii lor, reclamanții au susținut că prin hotărârea contestată, Ministerul Sănătății și Familiei a fost transformat într-un prestator de servicii medicale curative, depășindu-și, astfel, atribuțiile stabilite prin Legea nr. 100/1998 și H.G. nr. 22/2001. Prin sentința civilă nr. 211 din 12 mai 2003, Curtea de Apel Oradea a admis în parte acțiunea și a anulat art. 2 lit. b) și c) din hotărârea contestată. S-a reținut pentru aceasta, că dispozițiile respective aveau în vedere activitatea de servicii medicale care depășeau sfera activității de sănătate publică ce intră în competența Ministerului Sănătății și Familiei.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, Guvernul României, care a susținut în esență că reclamanții nu au făcut dovada dreptului recunoscut de lege și vătămării aduse acestuia, dar nici a concurenței neclare în domeniul serviciilor medicale curative. Recursul nu este fondat. În conformitate cu dispozițiile H.G.

nr. 22/2001, privind organizarea și funcționarea Ministerului Sănătății și Familiei, definit ca organ de specialitate al administrației publice centrale, acest minister aplică strategia și politica Guvernului, în domeniul asigurării sănătății populației, având ca atribuții printre altele: coordonarea, controlul și supravegherea organizării activității de asistență de sănătate publică, asistență de urgență, curativă și de recuperare medicală; avizează funcționarea și supraveghează activitatea tuturor formelor de prestare a serviciilor medicale private; emite avize și autorizații sanitare de funcționare și percepe tarife pentru actele pe care este obligat să le elibereze în conformitate cu prevederile legale în vigoare, etc. Or, prin H.G.

nr. 59/2003, privind înființarea de către Ministerul Sănătății și Familiei, a unor activități finalizate integral din veniturile proprii, s-a aprobat înființarea de către Ministerul Sănătății și Familiei, a unei activități de „Prestări servicii medicale cu plată, la cererea persoanelor fizice și juridice”, constând în: examene medicale și psihologice pentru obținerea de certificate medicale, consultații, tratamente; investigații și alte servicii acordate cu plată. Nu numai că aceste activități depășesc în mod evident sfera activității de sănătate publică, dar și plata lor contravine dispozițiilor art. 21 și 26 din Legea nr. 100/1998, care prevăd că Ministerul Sănătății și Familiei și Direcțiile de Sănătate Publică Teritorială nu pot percepe tarife, decât pentru asistență de sănătate publică și nu curativă.

Mai mult, asistența medicală curativă se exercită potrivit dispozițiilor art. 2 din Legea nr. 100/1998, prin cabinete medicale de stat sau private, spitale și centre de diagnostic și tratament, avizate și supravegheate de Ministerul Sănătății și Familiei, care în același timp veghează asupra climatului de concurență loială - art. 43 din H.G. nr. 22/2001. Or, în condițiile art. 2 lit. b) și c) din H.G. nr. 59/2003, se aduce atingere liberei concurențe, Ministerul Sănătății și Familiei fiind în situația să-și elibereze pentru propria activitate, avizele și autorizațiile necesare. Astfel fiind, legal și temeinic, Curtea de Apel Oradea a apreciat că prin dispozițiile menționate se aduce atingere dreptului recunoscut prin lege, cabinetelor medicale private, de a practica asistență medicală curativă.

Văzând dispozițiile art. 312 C. proc. civ.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Guvernul României împotriva sentinței civile nr. 211/CA/2003 - P din 12 mai 2003 a Curții de Apel Oradea, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 martie 2005.