ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3099/2003
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3099/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
Asupra conflictului negativ de
competență;
În baza lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 13 din 16
ianuarie 2002, pronunțată de Tribunalul Militar București în dosarul nr.
155/2002, în baza art. 42 C. proc. pen., s-a dispus declinarea competenței de
soluționarea cauzei privind pe inculpații A.M. și D.D.D. în favoarea
Tribunalului Olt.
S-a reținut, în esență, că
inculpatul A.M., în momentul comiterii infracțiunii, avea calitatea de
polițist, cu grad militar și anume plutonier, echivalent, prin efectul art. 73
din Legea nr. 360/2002, privind statutul polițistului, cu gradul profesional de
agent principal de poliție.
În conformitate cu prevederile art.
64 alin. (2) din Legea nr. 360/2002, competența de a judeca în fond
infracțiunile comise de polițiștii cu gradul profesional de agent, revine
tribunalelor. Cum dispozițiunile art. 64 din Legea nr. 360/2002 sunt de strictă
interpretare și de imediată aplicare și cum nu s-au adoptat dispoziții
tranzitorii, competența de judecată aparține instanței civile, fiind
indiferentă data comiterii infracțiunilor și dacă cel în cauză și-a pierdut sau
și-a păstrat calitatea avută la data săvârșirii faptelor, dispozițiile art. 40
C. proc. pen., nefiind aplicabile.
Primind dosarul, Tribunalul Olt,
prin sentința penală nr. 71 din 7 mai 2003, în baza art. 42 C. proc. pen., și-a
declinat competența de soluționarea cauzei în favoarea Tribunalului Militar
București, constatându-se că s-a creat, astfel, un conflict negativ de
competență, deoarece fiind trimis, în temeiul art. 43 alin. (2) C. proc. pen.,
pentru soluționarea acestui conflict, Curții Supreme de Justiție.
S-a reținut, în acest sens, că în
baza legii generale de procedură penală, dacă după data comiterii infracțiunii
inculpatul pierde, ca în speță, calitatea de militar, potrivit dispozițiunilor
art. 40 alin. (1) C. proc. pen., competența de judecată rămâne la instanțele
militare, conform art. 26 – art. 29 C. proc. pen.
Examinând actele cauzei în raport cu
problematica juridică în discuție și cu argumentele formulate în cele două
hotărâri aflate în conflict, Curtea Supremă de Justiție găsește că Tribunalul
Olt este, potrivit legii, instanța competentă spre a soluționa cauza, reținând,
în acest sens, următoarele considerente:
Problema în discuție este cărei
instanțe îi revine competența de a judeca pe polițistul care, la data
săvârșirii infracțiunii, avea calitatea de militar, calitate pe care în prezent
nu o mai are, fie ca urmare a trecerii în rezervă, fie ca urmare a schimbării
statutului în acela de funcționar public civil.
Prin intrarea în vigoare a Legii
nr. 360/2002 privind statutul polițistului, acesta, din militar activ, a
devenit funcționar public civil.
Potrivit noului statut al
polițistului, competența după calitatea persoanei a instanței penale este
determinată în raport cu gradul profesional al polițistului și revine
întotdeauna instanței civile (tribunal; curte de apel; Curtea Supremă de
Justiție).
Cu prilejul adoptării Legii
privind statutul polițistului și în vederea aplicării acesteia, nu s-au
instituit norme tranzitorii, ceea ce a făcut să funcționeze integral normele și
regulile cu caracter general. Singura măsură luată de legiuitor este cea din
art. 82 alin. (2) din Legea nr. 360 din 24 iunie 2002 care prevede că la data
intrării în vigoare a acestei legi, orice dispoziții contrare se abrogă. Este
în afara oricărei îndoieli, că această dispoziție expresă de abrogare, are în
vedere și normele contrare cuprinse în Codul de procedură penală.
Cum în discuție sunt norme de
procedură și cum acestea sunt de strictă interpretare și de imediată
aplicabilitate (și cum nu s-au adoptat norme tranzitorii), este, de asemenea,
în afara oricărei îndoieli, că Legea privind statutul polițistului se aplică
strict și integral de la data intrării în vigoare și anume 24 august 2002,
fiind indiferentă data comiterii infracțiunilor, de asemenea, dacă făptuitorul și-a
păstrat ori a pierdut calitatea pe care o avea la data faptelor.
Față de lipsa unor dispoziții
tranzitorii speciale, cât și în lipsa unor dispoziții generale care să
reglementeze situațiile ivite la concurența legilor succesive, a opera, cu
distincții referitoare la data comiterii faptei, la data declanșării procesului
penal, la calitatea făptuitorului și la pierderea acesteia, înseamnă a adăuga
la lege.
Legea statutului polițistului,
care îl definește pe acesta ca fiind un funcționar public civil, a scos din
sfera de competență a instanțelor militare și le-a introdus în cea a
instanțelor civile, toate faptele penale comise de polițiști (art. 64 – art. 65
din Legea nr. 360/2002), rămânând în competența celor militare, ca o excepție,
numai infracțiunile contra siguranței statului comise de polițiști
[
(art. 64 alin. (3)].
În speță nu-și găsește aplicare
dispozițiunile art. 40 C. proc. pen. Dispozițiunile acestui text nu au nimic
comun cu termenii speței, el presupunând exclusiv pierderea calității avute la
data comiterii infracțiunii, în condițiile aceleiași reglementări juridice,
câtă vreme în cazul din speță, a intervenit o modificare majoră de reglementare
juridică în materia competenței, în raport de care dispozițiunile art. 40 C.
proc. pen. nu-și mai găsesc aplicare.
Față de toate aceste considerente,
în temeiul art. 43 alin. (2) C. proc. pen., urmează a se stabili competența de
judecată a Tribunalului Olt, la care se va trimite cauza pentru competentă
soluționare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
În temeiul art. 43 alin. (2) C.
proc. pen., stabilește competența soluționării cauzei privind pe inculpații
A.M. și D.D.D. în favoarea Tribunalului Olt.
Potrivit art. 43 alin. penultim C.
proc. pen., trimite cauza Tribunalului Olt, pentru competentă soluționare.
Onorariul apărătorului din oficiu în
sumă de câte 300.000 lei va fi plătit din fondul Ministerului Justiției.
Pronunțată în ședință publică, azi
26 iunie 2003.