ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1070/2003

Asupra conflictului negativ de

competență de față,

Examinând actele dosarului constată

următoarele:

Prin sentința penală nr. 203 din 12

decembrie 2002, Tribunalul Militar Teritorial București a declinat competența

de soluționare a cauzei privind pe inculpații I.D.T. (Lt. R.) și I.T. în

favoarea Curții de Apel București, având în vedere dispozițiile art. 42 C.

proc. pen., raportate la art. 64 alin. (2) din Legea nr. 360/2002 privind

Statutul polițistului.

Tribunalul a reținut că deși unul

dintre inculpați (I.D.T.), polițist la data săvârșirii infracțiunii de luare de

mită, și-a pierdut calitatea de militar înainte de data intrării în vigoare a

Legii nr. 360/2002, 24 august 2002, în lipsa unor dispoziții tranzitorii în

noua lege, competența se va stabili tot potrivit acestei legi, respectiv, în

favoarea Curții de Apel București.

Curtea de Apel București, secția a

II a penală, prin sentința penală nr. 1 din 20 ianuarie 2003, a declinat

competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Militar Teritorial

București, înaintând dosarul Curții Supreme de Justiție pentru soluționarea

conflictului negativ de competență.

În considerentele deciziei, Curtea a

reținut că soluția tribunalului nu este constituțională și nici legală,

deoarece încalcă principiul neretroactivității legii consfințit în art. 15

alin. (2) din Constituție.

Ca urmare, a considerat că instanța

civilă nu poate fi competentă, competența revenindu-i tot tribunalului militar

legal sesizat până la apariția Legii nr. 360/2002 privind Statutul

polițistului, chiar dacă inculpatul nu a mai avut calitatea de polițist după

săvârșirea infracțiunii.

Curtea Supremă de Justiție,

investită conform art. 43 alin. (2) C. proc. pen., cu soluționarea acestui

conflict negativ de competență, constată că, potrivit art. 64 alin. (2) din

Legea nr. 360/2002, competența de soluționare a cauzei revine Curții de Apel

București.

Conform art. 40 alin. (1) C. proc.

pen., când competența instanței este determinată de calitatea inculpatului,

instanța rămâne competentă a judeca chiar dacă inculpatul, după săvârșirea

infracțiunii, nu mai are acea calitate.

În speță, însă, dispozițiile acestui

text procedural penal nu justifică prorogarea competenței instanței militare

ulterior datei de 24 august 2002, (dată la care a intrat în vigoare Legea nr.

360/2002 privind Statutul polițistului), deoarece polițistul nu mai este

militar, având statutul de civil.

Ca atare, Tribunalul Militar

Teritorial nu mai are competența de a soluționa cauze penale privind pe

inculpații polițiști și în mod legal și-a declinat competența în favoarea

Curții de Apel București, instanță civilă care, potrivit art. 64 alin. (2) din

Legea nr. 360/2002, este competentă să soluționeze, în fond, cauza.

Argumentarea făcută de Curtea de

Apel București justifică, în realitate, propria sa competență de a soluționa

cauza în raport cu calitatea de polițist a unuia dintre inculpați la data

săvârșirii faptei, polițistul fiind, actualmente, angajat civil.

Pe de altă parte, dispozițiile

anterioare privind Statutul militar al polițistului au fost abrogate la data

intrării în vigoare a Legii nr. 360/2002 din 24 august 2002, astfel încât instanța

militară nu mai are competența determinată de calitatea inculpatului

(polițist), ci curtea de apel, prevederile abrogate neputând fi ultraactivate.

Prevederile Legii nr. 360/2002 nu au

un caracter retroactiv, ele aplicându-se de la data intrării în vigoare a

legii.

Ca urmare, Curtea Supremă de

Justiție va stabili competența privind soluționarea cauzei în favoarea Curții

de Apel București, căreia i se va trimite dosarul privind pe inculpații I.D.T.

și I.T.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Stabilește

competența în favoarea Curții de Apel București, căreia i se trimite, pentru

soluționare, dosarul privind pe inculpații I.D.T. și I.T.

Pronunțată în ședință publică, azi

28 februarie 2003.