ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1072/2003

Asupra conflictului de competență de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Tribunalul Militar Cluj, prin sentința nr. 115 din 12

noiembrie 2002, a dispus în temeiul art. 64 alin. (2) din Legea nr. 360/2002 și

art. 42 C. proc. pen., declinarea competenței de soluționare a cauzei privind

pe inculpatul T.V. în favoarea Tribunalului Cluj, motivând că inculpatul și-a

pierdut calitatea de militar la data de 24 august 2002 odată cu intrarea în

vigoare a Legii nr. 360/2002, iar dispozițiile acestei reglementări speciale

derogă de la legea generală, respectiv art. 40 C. proc. pen.

Tribunalul Cluj, prin sentința penală nr. 619 din 12

decembrie 2002, a declinat, la rândul său, competența de soluționare a cauzei

în favoarea Tribunalului Militar Cluj, cu motivarea că, potrivit art. 40 C.

proc. pen., atunci când competența instanței este determinată de calitatea inculpatului

instanța rămâne competentă a judeca chiar dacă inculpatul, după săvârșirea

infracțiunii, nu mai are acea calitate. Față de acest text de lege, în lipsa

unor dispoziții tranzitorii referitoare la competență, concluzia care se

desprinde este aceea că tribunalul militar trebuie să judece cauza, întrucât la

data săvârșirii infracțiunii de vătămare corporală din culpă, inculpatul T.V.

avea calitatea de plutonier major de poliție.

Investită în temeiul art. 43 alin. (2) C. proc. pen., cu

soluționarea acestui conflict negativ de competență, Curtea constată că

potrivit art. 64 alin. (2) din Legea nr. 360/2002, competența de soluționare a

cauzei revine Tribunalului Cluj.

În cauză, se pune problema dacă situația tranzitorie privind

competența instanței penale, creată prin intrarea în vigoare a Legii nr.

360/2002 privind statutul polițistului trebuie soluționată exclusiv în lumina

art. 40 C. proc. pen., sau dacă trebuie aplicate și normele generale în materia

dreptului tranzitoriu.

Referitor la competența după calitatea persoanei, art. 40 C.

proc. pen., reglementează „competența instanței în caz de schimbare a calității

inculpatului”, fără a distinge care este cauza schimbării acestei calități.

Or, schimbarea calității persoanei poate fi determinată de

numeroase împrejurări printre care chiar schimbarea legii care modifică

statutul anumitor categorii de persoane, cum este Legea nr. 360/2002.

Ca atare, noțiunea art. 40 C. proc. pen., nu este aceea de a

soluționa conflictul în timp între normele de competență materială, datorat

modificărilor legislative, ci prevede numai că, în cadrul legii aplicabile care

poate fi legea nouă sau legea veche, trebuie să se țină seama de calitatea

specială a persoanei la data săvârșirii infracțiunii, chiar dacă, la data

judecății nu mai are acea calitate.

Rezultă așadar, că art. 40 C. proc. pen., nu exclude

aplicarea normelor dreptului tranzitoriu, după cum aplicând normele dreptului

tranzitoriu nu înseamnă că se încalcă art. 40 ci, din punct de vedere logic,

aplicarea lor se face succesiv.

Se impune deci a se soluționa conflictul în timp între

normele de competență, care are precădere. Întrucât Codul de procedură penală

nu conține norme pentru soluționarea conflictului de legi în timp în materia

competenței, sunt aplicabile dispozițiile Părții generale a Codului de

procedură civilă (astfel cum a fost modificat prin O.U.G. nr. 138/2000), având

în vedere vocația procedurii civile de a reprezenta dreptul comun pentru

celelalte ramuri care nu cuprind dispoziții speciale.

Or, potrivit art. 725 C. proc. civ. „procesele în curs de

judecată la data schimbării competenței instanțelor legal investite vor

continua să fie judecate de acele instanțe. În caz de casare cu trimitere spre

rejudecare, dispozițiile legii noi privitoare la competență sunt pe deplin

aplicabile”.

Se impune concluzia că normele de competență sunt de

imediată aplicare, astfel încât, dacă instanța nu a fost sesizată încă, după

intrarea în vigoare a legii noi va fi sesizată instanța competentă potrivit

acestei legi.

În cauza de față, rechizitoriul privind pe inculpatul T.V. a

fost întocmit la 11 octombrie 2002, ulterior datei de 24 august când a intrat

în vigoare Legea nr. 360/2002, astfel că, se impunea a fi investit cu judecarea

cauzei Tribunalul Cluj și nu Tribunalul Militar Cluj care nu mai avea

competența de a soluționa cauze penale, privind pe inculpații polițiști și care

legal a declinat competența în favoarea instanței civile.

Ca urmare, Curtea Supremă de Justiție va stabili competența

de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj, căreia i se va trimite

dosarul privind pe inculpatul T.V.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Stabilește competența în favoarea Tribunalului Cluj, căruia

i se trimite pentru soluționare, cauza privind pe T.V.

Pronunțată, în ședință publică, azi 28 februarie 2003.