ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1018/2003

Asupra conflictului negativ de

competență;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 202 din 11

decembrie 2002, Tribunalul Militar Teritorial București a dispus declinarea

competenței de soluționare a cauzei privind pe inculpații C.G. și P.A., trimiși

în judecată prin rechizitoriul nr. 1289/P/2002 al Parchetului Militar de pe

lângă Tribunalul Militar Teritorial, pentru infracțiunea de luare de mită,

prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 7 din Legea nr.

78/2000 și art. 41 alin. (2) C. pen., în favoarea Tribunalului Satu Mare.

S-a reținut că, potrivit

prevederilor art. 64 alin. (2) din Legea nr. 360/2002, competența de a judeca

în fond infracțiunile săvârșite de agenții (ofițerii) de poliție revine

instanțelor civile.

Gradele militare ale inculpaților

(subofițeri de poliție) corespund, prin efectul art. 73 din Legea nr. 360/2002,

gradului profesional de agenți, astfel încât, competența de soluționare revine

tribunalului, și anume Tribunalului Satu Mare, după criteriile prevăzute de

art. 30 C. proc. pen., care determină competența teritorială.

Tribunalul Satu Mare, prin sentința

penală nr. 14 din 14 ianuarie 2003, în baza art. 28 pct. 1 lit. a) raportat la

art. 42 C. proc. pen., și-a declinat competența, la rându-i, în favoarea

Tribunalului Militar Teritorial București, cu motivarea că dispozițiile art. 82

alin. (2) din Legea nr. 360/2002 nu abrogă nici expres și nici tacit

dispozițiile art. 40 C. proc. pen., care menține competența instanțelor

militare, chiar dacă făptuitorul între timp a pierdut calitatea de militar.

Din cele două hotărâri contrare, a

rezultat un conflict negativ de competență a cărui rezolvare intră în

competența Curții Supreme de Justiție ca instanță superioară comună, potrivit

dispozițiilor art. 29 pct. 5 lit. a) C. proc. pen.

Examinând situația din speță în

raport cu reglementările juridice în vigoare, se ajunge la concluzia

neîndoielnică că Tribunalul Satu Mare este instanța legal competentă să

soluționeze cauza pentru următoarele considerente:

Legea nr. 360 din 24 iunie 2002

privind Statutul polițistului, intrată în vigoare la 24 august 2002, cuprinde,

între altele, dispoziții de ordin procesual privind competența instanțelor în

cazul săvârșirii unor infracțiuni de către polițiști care, în temeiul legii au

devenit funcționari publici civili. Au fost scoși astfel din sfera competentă a

instanțelor militare polițiștii, indiferent de data comiterii faptei, de data

declanșării procesului penal, de calitatea de militar a făptuitorului ori de

pierderea acestei calități.

Dispozițiile art. 40 C. proc. pen.,

nu sunt incidente în speță, ele presupunând exclusiv situația pierderii

calității avute la data săvârșirii infracțiunii, în condițiile aceleiași

reglementări juridice, câtă vreme așa cum s-a arătat, în cazul din speță nu a

intervenit o modificare majoră de reglementare juridică în materia competenței.

Potrivit

dispozițiilor art. 73 din Legea nr. 360/2002 și în raport de prevederile art.

30 C. proc. pen., care reglementează competența teritorială, în temeiul art. 43

alin. (1) C. proc. pen., se va stabili competența soluționării cauzei privind

pe inculpații C.G. și P.L. în favoarea Tribunalului Satu Mare, căruia i se va

trimite dosarul spre competentă soluționare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Potrivit art. 43 alin. (1) C. proc.

pen., stabilește competența soluționării cauzei privind pe inculpații C.G. și

P.L. în favoarea Tribunalului Satu Mare, căruia i se va trimite dosarul spre

competentă soluționare.

Onorariul apărătorului desemnat din

oficiu în sumă de câte 150.000 lei pentru fiecare, va fi plătit din fondul

Ministerului Justiției.

Pronunțată, în ședință publică, azi

27 februarie 2003.