ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 395/2003

S-a

luat în examinare conflictul negativ de competență ivit între Tribunalul

Militar Timișoara și Tribunalul Gorj referitor la soluționarea cauzei privind

pe inculpatul V.C.D. trimis în judecată pentru comiterea infracțiunii de abuz

în serviciu, prevăzută de art.246 din Codul penal.

Au

lipsit intimatul inculpat V.C.D. și intimata parte vătămată L.G..

Procedura

de citare a fost îndeplinită.

Procurorul

a pus concluzii în sensul că, instanța competentă este Tribunalul Gorj.

C

U R T E A

Asupra

conflictului negativ de competență;

În

baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Tribunalul

Militar Timișoara, prin sentința nr.125 din 4 septembrie 2002, în baza art.42

din Codul de procedură penală, raportat la art.64 pct.2 din Legea nr.360 din 24

iunie 2002 privind Statutul polițistului, și-a declinat competența de

soluționare a cauzei privind pe inculpatul plutonier major de poliție (în

rezervă) V.C.D.   în favoarea Tribunalului Gorj.

Hotărând

astfel, tribunalul a constatat că, Legea nr.360 din 24 iunie 2002 cuprinde

„norme de procedură penală de strictă interpretare și de imediată aplicare,

care derogă de la cele stabilite prin Codul de procedură penală, pe care le și

abrogă în mod expres”.

Potrivit

prevederilor art.64 pct.2 din legea menționată, competența de a judeca, în

fond, infracțiunile săvârșite de polițiști revine tribunalelor, pentru

infracțiunile comise de agenții de poliție și curților de apel, pentru

infracțiunile comise de către ofițerii de poliție, până la gradul de comisar

șef inclusiv, iar art.40 din Codul de procedură penală, potrivit căruia, când

compentența instanței este determinată de calitatea inculpatului, instanța

rămâne competentă a judeca, chiar dacă inculpatul, după săvârșirea

infracțiunii, nu mai are această calitate, a fost abrogat prin art.82 din Legea

nr.360/2002.

Pentru

aceste considerente, instanța militară, în baza art.26 pct.1 din Codul de

procedură penală, art.64 pct.2 și a art.82 alin.2 din Legea nr.360/2002 a

constatat că, nu este competentă să soluționeze această cauză, în care

inculpatul plut.maj.(rez.) fost militar în cadrul Poliției municipiului Tg.Jiu,

trimis în judecată pentru infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor

persoanelor, prevăzută de art.246 din Codul penal, astfel că, în baza art.42

din Codul de procedură penală și-a declinat competența în favoarea Tribunalului

Gorj.

Tribunalul

Gorj, Secția penală, prin sentința nr.287 din 15 octombrie 2002, la rândul său

și-a declinat competența soluționării cauzei, în favoarea Tribunalului Militar

Timișoara, apreciind că, potrivit art.10 din Codul penal, legea penală se

aplică infracțiunilor săvârșite în timp cât se afla în vigoare, ea

neretroactivând.

„Or,

menționează instanța civilă,  potrivit prevederilor legale, respectiv, art.26

din Codul de procedură penală, pentru fapta reținută în sarcina inculpatului ca

fiind comisă la 14 februarie 2002, competența de soluționare aparținea

Tribunalului Militar, dată fiind calitatea de subofițer de poliție a

inculpatului la acea dată”.

Ivindu-se

un conflict negativ de competență, dosarul a fost trimis instanței supreme,

pentru a se pronunța în baza art.43 alin.2 din Codul de procedură penală.

Asupra

conflictului de competență, în baza lucrărilor, a materialului din dosarul

cauzei, precum și în raport cu dispozițiile legale, Curtea constată că instanța

competentă să soluționeze cauza privind pe inculpatul V.C.D. este Tribunalul

Gorj.

1.

În acest sens, Legea nr.360 din 24 iunie 2002 privind Statutul polițistului,

intrată în vigoare la 24 august 2002, cuprinde, printre altele, dispoziții de

ordin procedural, privind competența instanțelor în cazul săvârșirii unor

infracțiuni de către polițiști care, în temeiul acestei legi, au devenit

funcționari publici.

În

domeniul reglementărilor referitoare la competența de judecată a infracțiunilor

după calitatea persoanei, prin adoptarea Legii nr.360/2002, s-a creat un

concurs de legi în timp, pe de o parte între dispozițiile Codului de procedură

penală, iar pe de altă parte cele din legea specială, ambele fiind legi

organice.

Prin

adoptarea acestei legi, în vederea aplicării ei nu s-au instituit norme de

tranziție, situație în care se aplică integral normele și regulile cu caracter

general.Legiuitorul a prevăzut în art.82 alin.2 din Legea nr.360 că, la data

intrării în vigoare a legii, orice dispoziții contrare se abrogă, inclusiv

normele contrare cuprinse în Codul de procedură penală;

-Așa

fiind, cum în discuție sunt norme de procedură și cum acestea sunt de strictă

interpretare și de imediată aplicare, cum nu s-au adoptat norme de tranziție,

rezultă că Legea privind Statutul polițistului se aplică strict și în

totalitate de la data intrării ei în vigoare, și anume de la 24 august 2002,

indiferent de data săvârșirii infracțiunilor și de împrejurarea dacă

făptuitorul și-a păstrat ori și-a pierdut calitatea pe care o avea la data

săvârșirii faptelor. În context, în lipsa unor dispoziții tranzitorii speciale,

cât și a unor dispoziții generale care să reglementeze situațiile ivite în

cazul succesiunii de legi procesual penale în timp, a opera cu distincții

referitoare la data săvârșirii faptei, la data declanșării procesului penal, la

calitatea făptuitorului și la pierderea acestei calități înseamnă a adăuga la

lege.

-Totodată,

astfel cum arătam anterior, situația tranzitorie ivită nu trebuie și nici nu

poate fi soluționată exclusiv în lumina dispozițiilor cuprinse în art.40 din

Codul de procedură penală, referitoare la „competența instanței în caz de

schimbare a calității inculpatului”, fără a analiza care este cauza schimbării

acestei calități, care poate fi determinată de numeroase împrejurări, printre

care, chiar schimbarea legii ce modifică statutul anumitor categorii de

persoane, cum este legea în discuție.

Rațiunea

prevederilor art.40 precitat nu este însă aceea de a soluționa conflictul în

timp între normele de competență materială, datorat modificărilor legislative,

ci prevede numai că, în cadrul legii aplicabile, care poate fi legea nouă sau

legea veche, trebuie să se țină seama de calitatea specială a persoanei de la

data săvârșirii infracțiunii, chiar dacă, la data judecății nu mai are acea

calitate.

În

alți termeni, art.40 din Codul de procedură penală nu exclude aplicarea

normelor dreptului de tranziție, după cum, aplicând aceste norme, nu înseamnă

că se încalcă prevederile art.40, ci, din punct de vedere logic, aplicarea lor

se face succesiv, și anume: mai întâi se soluționează conflictul în timp între

normele de competență, care are precădere (fiind o chestiune prealabilă),

deoarece permite să se stabilească dacă se aplică legea veche sau legea nouă,

după care se determină în concret competența după calitatea persoanei.

Legea

Statutului polițistului, care îl desemnează pe acesta ca fiind „ funcționar

public civil, cu statut special” (art.1 alin.1) a scos din sfera de competență

a instanțelor militare și a trecut în cea a instanțelor civile, toate faptele

penale săvârșite de polițiști, rămânând în competența celor militare, ca o

excepție, numai infracțiunile contra siguranței statului  săvârșite de

polițiști (art.64 alin.3).

Invocarea

prevederilor art.40 din Codul de procedură penală, în motivarea menținerii

competenței instanței militare și după intrarea în vigoare a Legii nr.360/2002

este în contradicție cu dispozițiile art.64 alin.2 și ale art.82 alin.2 din

această lege, întrucât ele presupun exlusiv pierderea calității avute la data

săvârșirii infracțiunii în condițiile aceleiași reglementări juridice, câtă

vreme, în speță, a intervenit o modificare majoră în reglementarea competenței,

prevederile art.40 nu mai sunt incidente, cum nu sunt aplicabile nici

dispozițiile art.10, art.12 sau art.13 din Codul penal, care au în vedere

strict dreptul penal material (substanțial), nu și cel procesual penal

(formal), guvernat de principiul tempus regit actum.

În

consecință, Secția penală a Curții Supreme de Justiție, în baza art.29 pct.5

lit.a, coroborat cu art.43 alin.2 din Codul de procedură penală, va constata că

instanța competentă să soluționeze cauza privind pe inculpatul V.C.D., trimis

în judecată pentru comiterea infracțiunii de abuz în serviciu, prevăzută și

pedepsită de art.246 din Codul penal, este Tribunalul Gorj.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Constată

că instanța competentă să soluționeze cauza privind pe inculpatul V.C.D. trimis

în judecată pentru comiterea infracțiunii de abuz în serviciu, prevăzută de

art.246 din Codul penal, este Tribunalul Gorj.

Pronunțată,

în ședință publică, azi 28 ianuarie 2003.