ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 714/2003

Asupra conflictului negativ de

competență de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin Rechizitoriul din 4 februarie

2002 al Parchetului Militar Craiova, s-a dispus trimiterea în judecată a

inculpatului J.M., maistru militar în rezervă, pentru comiterea infracțiunii

prevăzută de art. 288 alin. (2), art. 289 și art. 291 C. pen., cu aplicarea art.

41 alin. (2) C. pen. și art. 279 alin. (3) C. pen., fiind sesizat Tribunalul

Militar Timișoara.

Tribunalul Militar Timișoara, prin

sentința penală nr. 120 din 4 septembrie 2002, în baza art. 42 C. proc. pen.,

și art. 64 pct. 2 din Legea nr. 360/2002 a declinat competența de soluționare a

cauzei în favoarea Tribunalului Hunedoara, întrucât prin Legea nr. 360/2002

care a intrat în vigoare la 24 septembrie 2002, polițistul a devenit funcționar

public și a fost scos de sub jurisdicția parchetelor și instanțelor militare

stabilindu-se competența de urmărire penală de către procurorii civili și de

judecată de către tribunale și curțile de apel, cu excepția infracțiunilor

contra siguranței statului.

Cum pentru infracțiunile săvârșite

de agenții de poliție competența revine tribunalelor, conform art. 64 pct. 2

din Legea nr. 360/2002, s-a trimis cauza tribunalului civil și anume

Tribunalului Hunedoara.

Examinând dosarul, Tribunalul

Hunedoara prin sentința penală nr. 396 din 11 decembrie 2002 și-a declinat

competența de judecată în favoarea Tribunalului Militar Timișoara reținând că

potrivit art. 40 C. proc. pen., când competența instanței este determinată de

calitatea inculpatului, instanța, rămâne competentă a judeca chiar dacă

inculpatul, după săvârșirea infracțiunii nu mai are acea calitate.

Din examinarea dispozițiilor legale

în materie se constată că în cazul sesizat, competența de judecată revine

instanței civile și nu instanței militare.

Potrivit art. 1 alin. (1) din Legea nr.

360/2002, polițistul este funcționar public civil, iar potrivit art. 64,

competența de a efectua supravegherea urmăririi penale și de a judeca în fond

infracțiunile săvârșite de polițiști, revine parchetelor de pe lângă tribunale

și tribunalelor, pentru infracțiunile comise de către agenții de poliție,

parchetelor de pe lângă Curțile de Apel și curților de apel, pentru

infracțiunile comise de către ofițerii de poliție până la gradul de comisar șef

inclusiv, respectiv Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție și

Curții Supreme de Justiție, pentru infracțiunile comise de chestorii de poliție

cu excepția infracțiunilor contra siguranței statului care rămân în competența

parchetelor și instanțelor militare.

În sfârșit, potrivit art. 82 alin. (2)

din aceeași lege, orice alte dispoziții contrare se abrogă.

Din cele ce preced, rezultă

incontestabil competența instanțelor civile în judecarea infracțiunilor comise

de polițiști, cu excepția infracțiunilor contra siguranței statului.

Pe de altă parte, dispozițiile art. 64

din Legea 360/2002 privind competența instanțelor fiind de ordin procesual,

acestea sunt de imediată aplicare și anume de la data intrării în vigoare a

legii, 24 august 2002, orice alte dispoziții contrare fiind abrogate

(dispozițiile contrare cuprinse în Codul de procedură penală) astfel că

invocarea art. 40 C. proc. pen., devine inaplicabil în condițiile modificării

normelor juridice referitoare la competență vizând fapte penale comise de

polițiști.

Pentru considerentele ce preced

urmează a se stabili competența de judecare în favoarea instanței civile și

anume a Tribunalului Hunedoara.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența în judecarea

cauzei privind pe inculpatul J.M., în favoarea Tribunalului Hunedoara, instanță

căreia i se trimite dosarul pentru soluționare.

Pronunțată în ședință publică, azi

12 februarie 2003.