ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1472/2012

Ședința publică de la 15 martie 2012

Asupra recursului de

față;

Din

examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin acțiunea

înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova, secția civilă, sub nr. 1660/105 din

12 septembrie 2007 reclamanta SC D.N. SRL Ploiești a chemat în judecată pe

pârâta SC B. SA Ploiești, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va

pronunța, să se dispună obligarea pârâtei la predarea terenului de 1050 mp

situat în Ploiești, ce a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare nr. 10440/2004,

la plata contravalorii lipsei de folosință a acestuia, începând cu 23

septembrie 2004 și până la predarea efectivă a bunului, evaluată provizoriu la

5.000 lei, precum și la plata cheltuielilor de judecată.

În

motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că prin contractul de vânzare-cumpărare

nr. 10440/2004, pârâta i-a înstrăinat un teren de 9485 mp situat în Ploiești, precum

și o cotă indiviză dintr-un drum de acces, contract încheiat în vederea

executării obligațiilor instituite în sarcina pârâtei prin sentința nr. 2391/2003

a Tribunalului Prahova, însă, în realitate, pârâta nu și-a executat integral

obligația de predare a terenului, în condițiile în care i-a predat un teren de

o suprafață mai mică, respectiv 9.058 mp.

Pârâta

a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii, întrucât și-a

îndeplinit integral obligațiile stabilite în sarcina sa prin sentința nr. 2391/2003

și nu mai are de predat reclamantei, nicio altă suprafață de teren.

Prin

sentința civilă nr. 538 din 2 aprilie 2007 a Tribunalului Prahova, a fost

admisă excepția necompetenței materiale a instanței invocată din oficiu și s-a

dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei

Ploiești.

La

Judecătoria Ploiești, cauza a fost înregistrată sub nr. 5507/281 din 12 aprilie

2007, iar la data de 23 ianuarie 2009, reclamanta și-a precizat acțiunea în

sensul că suprafața de teren în litigiu este de 423 mp în loc de 1050 mp.

Prin

sentința civilă nr. 1021 din 30 ianuarie 2009 a Judecătoriei Ploiești, a fost

respinsă acțiunea formulată de reclamantă împotriva pârâtei, ca neîntemeiată,

fiind obligată reclamanta să plătească pârâtei 7000 lei cheltuieli de judecată.

Prin

decizia civilă nr. 199 din 23 martie 2010 pronunțată de Tribunalul Prahova, secția

civilă, în dosarul nr. 5507/281/2007 a fost admis apelul declarat de

apelanta-reclamantă SC D.N. SRL, împotriva sentinței civile nr. 1021 din 30

ianuarie 2009 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu

intimata-pârâtă SC B. SA, a fost anulată în tot sentința apelată și, fiind

reținută cauza spre rejudecare, în primă instanță, ca litigiu comercial,

dosarul a fost înaintat la compartimentul Registratură al Tribunalului Prahova,

în vederea repartizării aleatorii ca fond - litigiu comercial, după rămânerea

irevocabilă a acestei decizii.

Cauza a

fost înregistrată sub nr. 2964/105/2010 și prin sentința nr. 53 din data de 14 ianuarie

2011 Tribunalul Prahova a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta

SC D.N. SRL în contradictoriu cu pârâta SC B. SA, obligând reclamanta să

plătească pârâtei suma de 7.000 lei reprezentând cheltuieli de judecată.

Pentru

a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că menționarea în contractul nr.

10440 din 23 septembrie 2004 a unei suprafețe de 9485 mp în loc de 9058 mp, s-a

datorat faptului că intabularea dreptului de proprietate în favoarea

vânzătoarei SC B. SA s-a făcut inițial pentru suprafața de 9458 mp. Din

coroborarea probatoriilor administrate în cauză a rezultat că părțile au

înțeles să tranzacționeze suprafața de teren aferentă spațiului de depozitare

și producție care a făcut obiectul contractului nr. 319 din 17 februarie 1997

și prin sentința civilă nr. 2391 din 17 iulie 2003 s-a stabilit că obiectul

vânzării îl constituie un teren în suprafață de 9058 mp.

Tribunalul

a mai reținut că părțile nu au înțeles să tranzacționeze o altă suprafață de

teren, mai mare decât cea care a făcut obiectul litigiilor dintre părți deduse

în fața Tribunalului Prahova, având în vedere că în contract s-a menționat că

acesta s-a încheiat în executarea obligațiilor stabilite prin sentința civilă

nr. 2391 din 17 iulie 2003 pronunțată de Tribunalul Prahova.

S-a

concluzionat că în cauză este vorba despre o eroare asupra întinderii

suprafeței de teren cumpărare, eroare datorată faptului că terenul a fost

anterior vânzării intabulat cu suprafața de 9485 mp și din expertizele de

specialitate efectuate în cauză a rezultat că în realitate terenul are

suprafața de 9058 mp.

Împotriva

acestei sentințe a declarat apel reclamanta SC D.N. SRL, criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie.

Prin

decizia

nr. 42 din 12 aprilie 2011 Curtea

de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, a

respins ca nefondat apelul declarat de reclamantă și a obligat

apelanta-reclamantă să plătească intimatei-pârâte SC B. SA suma de 3.000 lei

cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî

astfel instanța de apel a reținut că în executarea obligațiilor stabilite prin

sentința civilă nr. 2391 din 17 iulie 2003 pronunțată de Tribunalul Prahova,

părțile au încheiat contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 10440

din 23 septembrie 2004 de BN E.

Deși potrivit

sentinței, contractul trebuia încheiat pentru o suprafață de 9.058 mp, în

realitate acesta s-a încheiat pentru suprafața de 9.485 mp teren situat în

Ploiești, strada Pompelor nr. 6 precum și pentru suprafața de 623 mp - cotă

indiviză din drum de acces (40% din dreptul de proprietate în suprafață de

1.556,4 mp indiviz din suprafața totală de 2.594 mp, având nr. cadastral

provizoriu 3813).

Această menționare

din contract s-a datorat faptului că intabularea dreptului de proprietate în

favoarea vânzătoarei se făcuse inițial pentru suprafața de 9458 mp, astfel că

se impunea trecerea în contract a suprafeței cu care vânzătoarea figura în

evidențele Oficiului de Cadastru. Perimetrul terenului ce a făcut obiectul

contractului de vânzare-cumpărare nu poate fi altul decât cel identificat în

cauză prin rapoartele de expertiză, limitele exterioare, fiind cele ce rezultă

și din schița de intabulare. Terenul învecinat aparține altui activ și are alt

număr cadastral nefiind aferent activului proprietatea apelantei situat în

Ploiești. În consecință, în cauză este vorba despre o eroare asupra întinderii

suprafeței de teren cumpărată de apelanta-reclamantă, eroare care ar putea

atrage, doar o diminuare valorică a contraprestației sale, respectiv o scădere

proporțională la preț, nu predarea diferenței de 423 mp teren dintr-o altă

parcelă cu alt număr cadastral.

Împotriva deciziei a

declarat recurs reclamanta SC S.C. D.N. SRL Ploiești invocând motivul de

nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. în temeiul căruia a

solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei, admiterea

apelului și pe cale de consecință, admiterea acțiunii astfel cum a fost

formulată.

În dezvoltarea în

fapt a recursului recurenta a arătat, în esență, următoarele:

- Raportat la

dispozițiile art. 1327 C. civ. s-a susținut că potrivit contractului de

vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 10440 din 23 septembrie 2004 de către BN

E. intimata-pârâtă a vândut, iar reclamanta a cumpărat un teren în suprafață de

9.485 mp situat în Ploiești, jud. Prahova, achitând prețul corespunzător

acestei suprafețe în cuantum de 1.019.477.213 lei. Împrejurarea că prin

sentințele civile nr. 1790 din 25 iunie 2002 și nr.2391 din 17 iulie 2003

pronunțate de Tribunalul Prahova intimata-pârâtă a fost obligată să vândă teren

în suprafață de 9.058 mp la prețul de 2,5 dolari SUA/mp și nu 9.485 mp cât s-a

înstrăinat în realitate prin contract nu poate fi considerată o împrejurare de

natură a convinge instanțele de fond și de apel că părțile ar fi fost în eroare

la momentul încheierii contractului în sensul că suprafața reală,

tranzacționată a fost de numai 9.058 mp. Prin sentința nr. 1790 din 25 iunie

2002 Tribunalul Prahova a stabilit doar o obligație de a face în sarcina S.C. B.

S.A., respectiv de a încheia în viitor un contract de vânzare-cumpărare, dar nu

a pronunțat o hotărâre care să țină loc de contract de vânzare-cumpărare prin

care să se suplinească acordul părților contractante.

- Rămânerea în

pasivitate a intimatei pârâte în sensul că nu a solicitat rectificarea cărții

funciare, a înțeles să semneze contractul de vânzare-cumpărare pentru suprafața

de 9.485 mp, a facturat și a primit preț pentru această suprafață și nu pentru

una mai mică, nu poate fi interpretată decât ca manifestarea expresă a voinței

de a înstrăina suprafața de 9.485 mp, sens în care a operat și transmiterea

dreptului de proprietate, în speță nefiind vorba despre nicio eroare. Din

probele administrate în cauză reiese că S.C. B. S.A. avea cunoștință despre

împrejurarea că există o neconcordanță între suprafața reală și cea existentă

în intabulare.

- Raportat la

împrejurarea că la data încheierii contractului, intimata-pârâtă a cunoscut

împrejurarea că în perimetrul pe care l-a predat, exista o suprafață mai mică

decât cea prevăzută în contract, în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 1327-1328

C. civ., potrivit cărora vânzătorul este obligat să predea cumpărătorului bunul

vândut astfel cum a fost determinat prin contract, împlinirea suprafeței

vândute fiind perfect posibilă, așa cum rezultă din expertizele topo efectuate

în cauză, terenurile părților fiind limitrofe iar intimata-pârâtă deținând

teren în plus, care este nefolosit.

- Având în vedere

neexecutarea culpabilă a obligației de predare de către S.C. B. S.A. a

terenului solicitat și având în vedere și concluziile expertizei ce a stabilit

lipsa de folosință a terenului se impune admiterea acțiunii în totalitate.

Intimata-pârâtă a

depus concluzii scrise prin care a solicitat respingerea recursului ca

nefondat, cu cheltuieli de judecată.

Recursul nu este fondat.

Din examinarea

motivelor de recurs prin prisma dispozițiilor legale incidente cauzei se

apreciază că instanța de apel a pronunțat o hotărâre legală și temeinică care

nu poate fi reformată prin recursul declarat de reclamantă.

În argumentarea

motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta

a susținut că hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a legii. Acest motiv a

fost raportat la aplicarea art. 1327-1328 C. civ.

Instanța de apel a

aplicat corect legea statuând, raportat la starea de fapt stabilită,

necenzurabilă în recurs că în cauză este vorba despre o eroare asupra

întinderii suprafeței de teren cumpărată de apelanta-reclamantă, creată cu

ocazia intabulării inițiale a dreptului de proprietate asupra terenului în litigiu

în favoarea S.C. B. S.A., eroare care ar putea atrage doar o diminuare valorică

a contraprestației sale, respectiv o scădere proporțională la preț, nu predarea

diferenței de 423 mp teren dintr-o altă parcelă cu alt număr cadastral.

Contractul de vânzare-cumpărare

autentificat sub nr. 10440 din 23 septembrie 2004 de către BN E. s-a încheiat,

potrivit mențiunii exprese din cuprinsul său în executarea obligațiilor

stabilite prin sentința civilă nr. 2391 din 17 iulie 2003 pronunțată de

Tribunalul Prahova, rămasă definitivă prin decizia nr. 3494 din 21 octombrie

2003 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești.

Ca atare voința

părților nu a fost aceea de a tranzacționa o suprafață de teren, mai mare decât

cea care a făcut obiectul litigiilor dintre părți, ci suprafața de teren

identificată prin rapoartele de expertiză întocmite în aceste litigii prin care

s-a stabilit în urma măsurătorilor efectuate la fața locului că terenul are

suprafața reală de 9.058 mp.

Părțile au înțeles că

obiectul vânzării îl constituie terenul aferent spațiului de depozitare și

producție ce a făcut obiectul contractului nr. 319 din 17 februarie 1997 și

sentinței mai sus evocate, încât nu poate fi primită solicitarea reclamantei de

obligare a pârâtei la predarea în completare a diferenței de teren și a

contravalorii lipsei de folosință a acestuia.

Reclamanta cunoștea

întinderea suprafeței de teren aferentă activului cumpărat în anul 1997, astfel

cum a fost determinată în litigiile purtate de părți, astfel că cererea

recurentei este nelegală.

Pentru considerentele

expuse, se apreciază că hotărârea nu este afectată de motivul de nelegalitate

prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., încât în temeiul art. 312 C. proc.

civ. se va respinge recursul reclamantei ca nefondat.

Făcând

aplicarea dispozițiilor art. 274 C. proc. civ. se va obliga recurenta să

plătească intimatei suma

de 4.000 lei, cheltuieli de

judecată.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE

LEGII

D

E C I D E

Respinge ca nefondat recursul formulat de reclamanta SC D.N. SRL,

împotriva deciziei Secției comerciale, de contencios administrativ și fiscal a

Curții de Apel Ploiești nr. 42 din 12 aprilie 2011.

Obligă recurenta să plătească intimatei suma de 4.000 lei,

reprezentând cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 15 martie 2012.