ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5067/2004

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

La data de 5 iunie 2002,

reclamanta SC S.C. SRL Ploiești a chemat în judecată A.N.D. București și SC C.

SA Ploiești, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța în cauză, instanța de

judecată să oblige pârâtele să-i lase în deplină proprietate și pașnică

folosință suprafața de cca. 6.000 mp. teren situat în intravilanul comunei

Blejoi la km 6.

În motivarea cererii

reclamanta a invocat dreptul său de proprietate asupra suprafeței de teren

menționate, dobândit prin cumpărare și ocuparea abuzivă a terenului prin

efectuarea de către pârâte a unor lucrări complexe pentru lărgirea DN 1

București-Brașov și a șoselei de centură a municipiului București.

Acțiunea a fost precizată

ulterior în sensul obligării alternative a pârâtelor.

În cauză a formulat cerere

de intervenție în interes propriu B.T., sucursala Ploiești.

Pârâta I a solicitat

respingerea acțiunii, ca nefondată, învederând că lucrările s-au efectuat pe

terenuri aparținând domeniului public.

Pârâta II a invocat lipsa

calității procesuale pasive, în considerarea calității sale de constructor,

precum și cerere reconvențională la a cărei judecare a renunțat ulterior.

Prin sentința nr. 1171 din

24 noiembrie 2003, Tribunalul Prahova, secția comercială, a admis în parte

acțiunea și a obligat pârâta I să plătească reclamantei suma de 129.375 dolari

S.U.A. reprezentând contravaloarea suprafeței de 5750 mp. teren ocupat fără

drept, conform raportului de expertiză B.T.

Prin aceeași hotărâre,

instanța de fond a respins acțiunea față de pârâta II, ca fiind pornită

împotriva unei persoane lipsită de calitate procesuală pasivă. Totodată, a fost

respinsă cererea de intervenție în interes propriu și a luat act de renunțarea

reclamantei la judecarea capătului de cerere privind obligarea pârâtei I la

ridicarea construcțiilor de pe terenul său, precum și a pârâtei II la judecarea

cererii reconvenționale.

Pentru a admite în parte

acțiunea reclamantei și a obliga pârâta I la plata valorii terenului, instanța

de fond a constatat că aceasta din urmă a efectuat lucrări de modernizare și

lărgire a drumurilor menționate, fără ca terenul necesar, aflat în proprietatea

reclamantei, să fie dobândit conform art. 54 din Legea nr. 43/1997.

Împotriva hotărârii primei

instanțe, pârâta C.N.A.D.N. din România SA a declarat apel, formulând

următoarele critici:

- încălcarea dispozițiilor

art. 85 C. proc. civ., cu referire la necitarea acesteia ulterior efectuării

expertizei B.T.;

- încălcarea principiului

contradictorialității, cu referire la împrejurarea lipsirii acesteia de

posibilitatea de a face obiecțiuni la cele două rapoarte de expertiză, precum

și necomunicarea altor mijloace de probă depuse la dosarul cauzei;

- necomunicarea precizării

de acțiune, depusă de reclamantă la dosarul cauzei la data de 21 noiembrie

2003.

Curtea de Apel Ploiești,

secția comercială și de contencios administrativ, prin decizia nr. 943 din 29

martie 2004, a respins apelul declarat de pârâta menționată, ca nefondat.

S-a reținut că pârâta a

primit termen în cunoștință, împrejurare în raport de care legea procesuală

civilă nu mai impune citarea părții.

Apelanta a participat la

efectuarea expertizelor, rapoartelor, au fost depuse la dosarul cauzei, așa

încât pavitatea acestei pârâte nu este imputabilă instanței.

În fine, precizarea de

acțiune nu privea o cerere nouă, așa încât apelul s-a constatat ca fiind

nefondat și sub aspectul acestei din urmă critici.

Împotriva acestei din urmă

hotărâri, pârâta a declarat recurs, formulând următoarele critici:

- instanța de control

judiciar a încălcat dispozițiile legii, cu referire la necomunicarea cuantumului

taxelor de timbru datorate în apel;

- în mod greșit s-a reținut

prin hotărârea atacată că pârâta a fost legal citată la judecarea în fond a

cauzei, cu referire la necitarea pentru termenele de judecată din 17 iulie 2003

și 1 septembrie 2003, ulterior datei de 16 iunie 2003 când aceasta a fost

prezentă în instanță;

- în mod greșit s-a reținut

că pârâta ar fi participat la efectuarea expertizelor;

- în mod eronat s-a reținut

că nu era necesară comunicarea precizării de acțiune.

În concluzie, pârâta a

solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și trimiterea

dosarului aceleiași instanțe, în vederea rejudecării apelului.

Recursul este nefondat,

pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

În raport de soluționarea

căii de atac de către instanța de control judiciar și nepronunțarea acesteia pe

excepția de netimbrare a apelului, prima critică nu apare necesar a fi

examinată, aceasta neavând aptitudinea casării sau modificării hotărârii

atacate.

Pe de altă parte, cu

referire la pârâta prezentă în instanță și care a luat termenul în cunoștință,

așa cum rezultă din actele și lucrările dosarului, critica privind încălcarea

dispozițiilor art. 85 C. proc. civ., apare ca fiind neîntemeiată, în raport de

situația de fapt expusă și dispozițiile art. 153 din același cod.

Cea de a treia critică, cu

privire la greșita reținere a participării pârâtei la efectuarea expertizelor,

apare ca fiind nesusținută de text, atâta timp cât legea procesuală lasă

această participare la latitudinea părții, singura obligație legală, a cărei

neîndeplinire este sancționată cu nulitatea, privind citarea părților în

ipoteza în care, potrivit art. 209 C. proc. civ., pentru expertiză este nevoie

de o lucrare la fața locului.

În fine, față de

dispozițiile art. 132 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., raportat la obiectul

precizării de acțiune, în mod legal instanța de control judiciar a apreciat că

acțiunea nu este modificată și, drept urmare, nu exista obligația comunicării

acesteia, așa încât recursul se constată a fi nefondat și sub aspectul acestei

din urmă critici.

În consecință, pentru

considerentele ce preced, Curtea va respinge recursul declarat de pârâtă, ca

nefondat.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de pârâta C.N.A.D.N. din România SA București împotriva deciziei nr. 943 din 29

martie 2004 a Curții de Apel Ploiești, secția civilă, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință

publică, astăzi 25 noiembrie 2004.