ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2500/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 18

septembrie 2002, reclamanta SC A.L.F. SA Ploiești a chemat în judecată pârâtul,

Consiliul Local al municipiului Ploiești, pentru a se constata dreptul său de

proprietate asupra imobilului – magazia nr. 23 situată în complexul C. din

Ploiești, compus dintr-un teren în suprafață de 123 mp și o construcție din

anul 1975.

Prin sentința civilă nr. 12247 din

21 octombrie 2002, Judecătoria Ploiești a admis excepția de necompetență

materială, invocată din oficiu și a declinat competența în favoarea

Tribunalului Prahova, secția comercială.

Primind dosarul spre soluționare,

Tribunalul Prahova, secția comercială și de contencios administrativ, a format

dosarul nr. 722/2003, iar prin sentința nr. 262 din 27 ianuarie 2003, a

declinat, la rândul său, competența de soluționare a litigiului în favoarea

Judecătoriei Ploiești și, constatând existența conflictului negativ de

competență, a înaintat dosarul Curții de Apel Ploiești.

Prin sentința nr. 26 din 25

februarie 2003, Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ,

a soluționat conflictul negativ de competență și a stabilit competența

materială a Tribunalului Prahova.

Pentru a pronunța această sentință,

Curtea de Apel Ploiești a reținut că litigiul poartă asupra unui imobil care

face parte din fondul de comerț și, ca atare, raportul juridic dedus judecății

este unul de natură comercială.

Cu actul înregistrat la 18 martie

2003, reclamanta SC A.L.F. SA Ploiești a formulat recurs împotriva acestei

sentințe, susținând că, prin acțiune, s-a solicitat recunoașterea unui drept

care nu este de natură comercială, competența revenind Judecătoriei Ploiești.

Recursul reclamantei este nefondat.

Din actele dosarului rezultă că

reclamanta a solicitat să se constate dreptul său de proprietate asupra unui

imobil cu destinația de spațiu comercial, situație în care curtea de apel a

fost îndreptățită să rețină că tribunalul, ca instanță comercială, are

competența de a soluționa litigiul.

Critica reclamantei se referă la

faptul că, indiferent de natura construcției, recunoașterea dreptului de

proprietate trebuie să se facă de instanța de drept comun, dar motivul său de

recurs nu poate fi primit, deoarece nu poate fi ignorată împrejurarea că se

urmărește constatarea unui drept de proprietate asupra unui fond de comerț,

ceea ce atrage competența instanței comerciale.

Sub acest aspect, curtea de apel a

reținut, în mod justificat, faptul că fondul de comerț, în materialitatea sa,

nu poate fi supus decât legislației comerciale, chiar dacă, într-un caz sau

altul, devin incidente și dispoziții din alte ramuri de drept.

Pentru aceste considerente, recursul

reclamantei va fi respins, conform art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de reclamanta, SC A.L.F. SA Ploiești, împotriva sentinței nr.

265 din 25 februarie 2003 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de

contencios administrativ, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi, 7 mai 2003.