ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2500/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 18 septembrie 2002, reclamanta SC A.L.F. SA Ploiești a chemat în judecată pârâtul, Consiliul Local al municipiului Ploiești, pentru a se constata dreptul său de proprietate asupra imobilului – magazia nr. 23 situată în complexul C. din Ploiești, compus dintr-un teren în suprafață de 123 mp și o construcție din anul 1975. Prin sentința civilă nr. 12247 din 21 octombrie 2002, Judecătoria Ploiești a admis excepția de necompetență materială, invocată din oficiu și a declinat competența în favoarea Tribunalului Prahova, secția comercială.

Primind dosarul spre soluționare, Tribunalul Prahova, secția comercială și de contencios administrativ, a format dosarul nr. 722/2003, iar prin sentința nr. 262 din 27 ianuarie 2003, a declinat, la rândul său, competența de soluționare a litigiului în favoarea Judecătoriei Ploiești și, constatând existența conflictului negativ de competență, a înaintat dosarul Curții de Apel Ploiești. Prin sentința nr. 26 din 25 februarie 2003, Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, a soluționat conflictul negativ de competență și a stabilit competența materială a Tribunalului Prahova. Pentru a pronunța această sentință, Curtea de Apel Ploiești a reținut că litigiul poartă asupra unui imobil care face parte din fondul de comerț și, ca atare, raportul juridic dedus judecății este unul de natură comercială.

Cu actul înregistrat la 18 martie 2003, reclamanta SC A.L.F. SA Ploiești a formulat recurs împotriva acestei sentințe, susținând că, prin acțiune, s-a solicitat recunoașterea unui drept care nu este de natură comercială, competența revenind Judecătoriei Ploiești. Recursul reclamantei este nefondat. Din actele dosarului rezultă că reclamanta a solicitat să se constate dreptul său de proprietate asupra unui imobil cu destinația de spațiu comercial, situație în care curtea de apel a fost îndreptățită să rețină că tribunalul, ca instanță comercială, are competența de a soluționa litigiul. Critica reclamantei se referă la faptul că, indiferent de natura construcției, recunoașterea dreptului de proprietate trebuie să se facă de instanța de drept comun, dar motivul său de recurs nu poate fi primit, deoarece nu poate fi ignorată împrejurarea că se urmărește constatarea unui drept de proprietate asupra unui fond de comerț, ceea ce atrage competența instanței comerciale.

Sub acest aspect, curtea de apel a reținut, în mod justificat, faptul că fondul de comerț, în materialitatea sa, nu poate fi supus decât legislației comerciale, chiar dacă, într-un caz sau altul, devin incidente și dispoziții din alte ramuri de drept. Pentru aceste considerente, recursul reclamantei va fi respins, conform art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta, SC A.L.F. SA Ploiești, împotriva sentinței nr. 265 din 25 februarie 2003 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 7 mai 2003.