ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1932/2023

HOTĂRÂRE

04.10.2023

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2023
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1932/2023 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2023)

Ședința publică din data de 4 octombrie 2023

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești sub nr. x/2022, la data de 20.12.2022, reclamantul Orașul Boldești Scăeni prin Primar, în contradictoriu cu pârâta A. S.R.L., a solicitat instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună pe cale de ordonanță președințială, obligarea pârâtei la predarea tuturor documentelor și întregului patrimoniu aferent sistemului public de alimentare cu apă, canalizare și epurare menajeră a orașului Boldești Scăeni.

Prin sentința nr. 1173 din 2.02.2023, pronunțată de Judecătoria Ploiești, a fost admisă excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Ploiești, excepție invocată de pârâta A. S.R.L. prin întâmpinare și pe cale de consecință s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Prahova.

După declinare, dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Prahova sub nr. x/2022.

Prin sentința nr. 508 din data de 23.06.2023, Tribunalul Prahova a respins cererea având ca obiect ordonanță președințială, formulată de reclamantul Orașul Boldești Scăeni prin Primar, în contradictoriu cu societatea pârâtă A. S.R.L., ca inadmisibilă.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamantul Orașul Boldești Scăeni prin Primar. Intimata - pârâtă A. S.R.L. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția necompetentei materiale a secției de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel Ploiești - privind soluționarea apelului.

Prin decizia nr. 6 din 17.08.2023, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal, s-a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă.

În esență, Curtea de apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal a reținut că obiectul ordonanței președințiale cu care instanța de fond a fost inițial învestită îl constituie pretenția privind obligarea pârâtei S.C. A. S.R.L. la predarea tuturor documentelor și întregului patrimoniu aferent sistemului public de alimentare cu apă, canalizare și epurare menajeră a orașului Boldești Scăeni, iar instanța a admis excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Ploiești, invocate din oficiu, apreciind că între părți a fost încheiat un contract administrativ și, cu aplicarea dispozițiilor art. 53 alin. (1)

din Legea nr. 101/2016, a dispus declinarea cauzei în favoarea Tribunalul Prahova, secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal. A mai arătat instanța că la repartizarea dosarului pe rolul Tribunalului Prahova au fost avute în vedere următoarele: obiectul dosarului fond - ordonanță președințială și materia juridică - contencios administrativ și fiscal, iar prin sentința nr. 508/23.06.2023, Tribunalul Prahova a omis să se pronunțe asupra solicitării pârâtei privind rectificarea materiei sub care a fost înregistrat dosarul. În aceste condiții, reține instanța, având în vedere materia juridică a dosarului nr. x/2021 înscrisă în sistemul Ecris, apelul formulat împotriva sentinței Tribunalului Prahova a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal.

Totodată, Curtea de Apel a reținut că potrivit art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004, instanțele de contencios administrativ sunt competente potrivit legii organice cu litigiile în care cel puțin una dintre părți este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul prezentei legi, fie din nesoluționarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim. Totodată, s-a mai arătat că instanța de contencios administrativ este competentă să soluționeze și litigiile care apar în fazele premergătoare încheierii unui contract administrativ, precum și orice litigii legate de încheierea, modificarea, interpretarea, executarea și încetarea contractului administrativ.

Curtea de apel a apreciat că din examinarea actelor dosarului de fond reiese că singurul element care poate pune în discuție competența instanței de contencios administrativ este reprezentat de obiectul și materia juridică stabilite pentru dosarul nr. x/2021 la repartizarea aleatorie a acestuia. În realitate însă, indicarea în mod eronat a acestor elemente nu a atras repartizarea greșită a dosarului, în condițiile în care completul căruia i-a fost repartizat dosarul era specializat, potrivit mențiunilor din Ecris, atât în materia contenciosului administrativ, cât și în materia litigiilor cu profesioniști, având în vedere competența compusă a secției a II-a a Tribunalului Prahova.

În aceste condiții, instanța a arătat că raportat la calificarea expresă dată de Judecătoria Ploiești prin sentința prin care s-a dispus declinarea cauzei, conform art. 53 alin. (1)

din Legea nr. 101/2016, aceasta fiind un litigiu cu profesioniști născut din executarea unui contract administrativ, în condițiile în care instanța de judecată a Tribunalului sesizată fiind cu solicitarea de rectificare a obiectului în aplicația Ecris în interiorul termenului legal, nu a dat o altă calificare, reiese că prezentul apel nu constituie un litigiu de contencios administrativ ori fiscal, ci un litigiu cu profesioniști, competența materială procesuală a instanței de apel fiind determinată astfel, cu respectarea specializării primei instanțe care se aplică în mod corespunzător și în calea de atac.

În concluzie, instanța a admis excepția necompetenței funcționale a secției de contencios administrativ și fiscal și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea secției a II a Civilă, ambele din cadrul Curții de Apel Ploiești.

La termenul de judecată de la 14.09.2023, Curtea de Apel Ploiești a pus în discuție necompetența materială procesuală a secției a II-a Civilă, iar prin încheierea pronunțată la aceeași dată, a admis excepția și a declinat competența de soluționare a cererii de chemare în judecată în favoarea Curții de Apel Ploiești, secția contencios administrativ și fiscal, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a dispus trimiterea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție.

În esență, Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă a reținut că în fața instanței de fond au fost invocate prevederile art. 1 alin. (2) lit. a) și b), art. 51 alin. (4) precum și art. 53 alin. (1)

din Legea nr. 101/2016 republicată. Totodată, s-a reținut că din analiza coroborată a dispozițiilor legale prevăzute de art. 53 alin. (1)

din Legea nr. 101/2016 republicată, în forma în vigoare la data introducerii acțiunii, a prevederilor art. 55 alin. (3) din același act normativ, precum și a Deciziei nr. 4/24.04.2023 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2023-completul competent să soluționeze recursului în interesul legii, respectiv a Deciziei nr. 11/19.06.2023 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2023 - completul competent să soluționeze recursul în interesul legii, rezultă că, în speță, competența de soluționare a cererii deduse judecății revine, în primă instanță, secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului.

De asemenea, Curtea de apel a reținut că, în cauză, prin sentința nr. 1173/23.03.2023 a fost admisă excepția necompetenței materiale a Judecătoriei, a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Prahova, iar în motivare s-a reținut faptul că, în litigiul dedus judecății, pretențiile decurg din executarea unui contract administrativ, nefiind vorba despre o simplă obligație de a face, chiar dacă s-ar fi împlinit termenul contractual, astfel că, potrivit prevederilor art. 53 alin. (1)

din Legea nr. 101/2016, competența de soluționare a cererii revine Tribunalului. Cauza, fiind înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova, secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal care nu și-a declinat competența, fiind pronunțată sentința nr. 508 din 23.06.2023.

În consecință, instanța a reținut că față de obiectul acțiunii deduse judecății și prevederile legale în vigoare, reiese că prezenta cerere dedusă judecații este de competența secției de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel Ploiești, iar nu a secției a II-a Civilă, care este specializată în materia litigiilor cu profesioniștii și insolvență, motiv pentru care excepția necompetenței materiale procesuale invocată din oficiu de către secția a II-a Civilă a Curții de Apel Ploiești este întemeiată.

Înalta Curte de Casație și Justiție, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente în a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Curții de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal competența de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerințele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte constată că instanțele, respectiv Curtea de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal și Curtea de Apel Ploiești, secția a II- a civilă, s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeași cauză, declinările de competență între secțiile sesizate fiind reciproce și cel puțin una dintre aceste instanțe este competentă să soluționeze cauza.

Nici una din instanțele aflate în conflict nu se consideră competentă, din punct de vedere material procesual, să judece cererea cu care a fost sesizată.

Fiind îndeplinite condițiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluționarea prezentului conflict negativ de competență prin emiterea regulatorului de competență.

Înalta Curte reține că instanțele au fost învestite cu un litigiu având ca obiect ordonanță președințială, reclamantul Orașul Boldești Scăeni prin Primar, solicitând în contradictoriu cu pârâta A. S.R.L., obligarea acesteia la predarea tuturor documentelor și întregului patrimoniu aferent sistemului public de alimentare cu apă, canalizare și epurare menajeră a orașului Boldești Scăeni, între părți fiind încheiat contractul de concesiune nr. x/09.10.2000, prin care a fost concesionată activitatea de alimentare cu apă, canalizare și epurare menajeră a orașului Boldești Scăieni pentru o perioadă inițială de 15 ani, prin actul adițional nr. x/12.01.2015 fiind prelungit termenul de concesiune cu o perioadă de 7 ani, respectiv până la data de 29.11.2022.

Potrivit prevederilor art. 998 C. proc. civ.:

"Cererea de ordonanță președințială se va introduce la instanța competentă să se pronunțe în primă instanță asupra fondului dreptului."

În speță, contractul de concesiune nr. x/09.10.2000 a fost încheiat în temeiul Legii nr. 219/1998 privind regimul concesionărilor și HCL nr. 13/04.05.2000 de aprobare a concesionării, contract întocmit în urma procedurii de achiziție publică.

Totodată, instanța supremă constată că în fața instanței de fond au fost invocate prevederile art. 1 alin. (2) lit. a) și b), art. 51 alin. (4) precum și art. 53 alin. (1)

din Legea nr. 101/2016 republicată.

În cauză, Tribunalul Prahova, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, verificându-și competența de soluționare a cauzei, a reținut că este competent să soluționeze litigiul, pronunțând sentința nr. 508 din data de 23.06.2023.

Soluția primei instanțe a fost atacată cu apel, fiind înregistrat pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal, instanță care, prin decizia nr. 6 din 17 august 2023 și-a declinat competența materială procesuală de soluționare a cauzei în favoarea secției a II-a Civile.

Înalta Curte de Casație și Justiție constată că în primă instanță litigiul a fost soluționat de către secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în materia contencios administrativ și fiscal, conform mențiunilor din sistemul informatic Ecris.

Înalta Curte reține că, în conformitate cu art. 129 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., necompetența este de ordine publică "în cazul încălcării competenței teritoriale exclusive, când procesul este de competența unei alte instanțe de același grad și părțile nu o pot înlătura".

Potrivit art. 130 alin. (2) C. proc. civ., "necompetența materială și teritorială de ordine publică trebuie invocată de părți ori de către judecător la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe".

Înalta Curte reține că potrivit dispozițiilor 53 alin. (1)

din Legea nr. 101/2016 " (1

) Litigiile și cererile care decurg din executarea contractelor administrative și cele care decurg din rezilierea, rezoluțiunea, denunțarea unilaterală sau încetarea anticipată a contractelor de achiziție publică din motive independente de autoritatea contractantă se soluționează în primă instanță, de urgență și cu precădere, de către secția civilă a tribunalului în circumscripția căruia se află sediul autorității contractante sau în circumscripția în care își are sediul social/domiciliul reclamantul. ", iar potrivit prevederilor art. 55 alin. (3) din același act normativ, " (3) Hotărârea pronunțată în cazul litigiilor prevăzută la art. 53 alin. (1) poate fi atacată cu recurs, în termen de 10 zile de la comunicare, la secția contencios administrativ și fiscal a curții de apel, care judecă în complet specializat în achiziții publice. Recursul este soluționat de urgență și cu precădere, într-un termen ce nu va depăși 30 de zile de la data sesizării legale a instanței."

De asemenea, prin Decizia nr. 4/24.04.2023 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2023 - Completul competent să soluționeze recursul în interesul legii, s-a stabilit că:

"în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 129 alin. (2) pct. 2, art. 130 alin. (2), art. 131 alin. (1), art. 133 și art. 136 din C. proc. civ., competența materială procesuală a instanței de control judiciar se va determina: cu respectarea specializării primei instanțe (complet/secție), care se va aplica în mod corespunzător și în calea de atac; în considerarea obiectului și naturii litigiului, astfel cum au fost acestea stabilite de instanța de fond, în cazul soluționării în prim grad de jurisdicție a litigiului de către o instanță care nu cuprinde structuri specializate (secții/completuri)."

Totodată, conform Deciziei nr. 11/19.06.2023 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2023 - Completul competent să soluționeze recursul în interesul legii:

"În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 53 alin. (1) și alin. (1

) din Legea nr. 101/2016 privind remediile și căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziție publică, a contractelor sectoriale și a contractelor de concesiune de lucrări și concesiune de servicii, precum și pentru organizarea și funcționarea Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor și art. V alin. (3) din Legea nr. 208/2022 pentru modificarea și completarea Legii nr. 98/2016 privind achizițiile publice, Legii nr. 99/2016 privind achizițiile sectoriale, Legii nr. 100/2016 privind concesiunile de lucrări și concesiunile de servicii, precum și a Legii nr. 101/2016 privind remediile și căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziție publică, a contractelor sectoriale și a contractelor de concesiune de lucrări și concesiune de servicii, precum și pentru organizarea și funcționarea Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor, competența materială de soluționare a litigiilor privind executarea contractelor de achiziții publice înregistrate pe rolul instanțelor după intrarea în vigoare a modificărilor aduse Legii nr. 101/2016 prin Legea nr. 208/2022, respectiv după data de 10.09.2022, aparține secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului."

Având în vedere principiul specializării instanțelor, se constată că hotărârea pronunțată în primă instanță a fost dată de către secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului Prahova, astfel încât, pentru a fi respectat principiul specializării instanțelor, competentă să soluționeze cererea de recurs este instanța superioară celei care a pronunțat hotărârea atacată, respectiv secția de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel Ploiești.

Așa fiind, în raport de considerentele expuse, față de principiul asigurării accesului efectiv la justiție, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal, căreia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecății.