ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2190/2024

Ședința publică din data de 26 noiembrie 2024

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr. x/2022, reclamanta A. S.R.L. a solicitat obligarea pârâtului MUNICIPIUL PLOIEȘTI, prin Primar, la plata facturii nr. x din 03.06.2021 în cuantum de 312.106,83 RON, reprezentând penalități de întârziere aferente facturilor nr. x din 02.07.2019, respectiv nr. 1071 din 11.12.2019, emise în baza prevederilor Contractului subsecvent de servicii nr. x/18.09.2014 având ca obiect servicii de consultanță și proiectare tehnică pentru realizarea documentațiilor de finanțare (documentații tehnico-economice fazele SF/SF/PTh+CS/DTAC, cereri de finanțare, studii de impact de mediu, documente de licitație, etc.) pentru obiectivul: "Regenerare Urbană în Zona Marginalizată a Municipiului Ploiești - Cartier Rosenthal", precum și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 377 din 13 decembrie 2022 pronunțată de Tribunalul Prahova a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanta A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâtul MUNICIPIUL PLOIEȘTI, prin Primar și a fost obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 306.064,8 RON, reprezentând penalități de întârziere, precum și la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 7.665 RON.

Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs pârâtul MUNICIPIUL PLOIEȘTI, prin Primar, solicitând casarea în parte a hotărârii recurate și respingerea în totalitate a cererii de chemare în judecată.

Prin decizia nr. 194 din 13 decembrie 2023, Curtea de Apel Ploiești – secția a II-a Civilă a admis excepția inadmisibilității recursului, invocată din oficiu și a respins ca inadmisibil recursul declarat de pârâtul MUNICIPIUL PLOIEȘTI, prin Primar.

Urmare a acestei decizii, pârâtul MUNICIPIUL PLOIEȘTI, prin Primar, a declarat apel împotriva sentinței civile nr. 377 din 13 decembrie 2022 pronunțate de Tribunalul Prahova, înregistrat pe rolul Curții de Apel Ploiești – secția a II-a Civilă, sub nr. x/2024.

Prin decizia civilă nr. 169 din data de 10 aprilie 2024, Curtea de Apel Ploiești – secția a II-a Civilă a admis apelul declarat și, în consecință a schimbat în tot sentința atacată, în sensul că a respins acțiunea, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta A. S.R.L., solicitând casarea hotărârii recurate și rejudecarea apelului.

În motivarea memoriului de recurs, recurenta-reclamantă a arătat, în esență, că decizia a fost pronunțată cu încălcarea regulilor de procedură prevăzute de dispozițiile art. 477 și art. 397 din C. proc. civ., că nu cuprinde motivele pe care se întemeiază și cuprinde motive contradictorii, că a fost dată cu încălcarea autorității de lucru judecat a sentinței nr. 915 din 23 septembrie 2020 pronunțate de către Tribunalul Prahova în dosarul nr. x/2020, precum și faptul că a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material cuprinse în art. 1535, art. 1350 și art. 1266 din C. civ.

Aceste critici au fost încadrate în motivele de casare prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5, pct. 6, pct. 7 și pct. 8 din C. proc. civ.

Prin întâmpinarea înregistrată la data de 19 august 2024, intimatul-pârât MUNICIPIUL PLOIEȘTI, prin Primar, a invocat excepția inadmisibilității recursului, iar pe fond a solicitat respingerea acestuia ca nefondat.

Examinând cu prioritate, potrivit art. 494 din C. proc. civ., raportat la art. 482 și la art. 248 din același cod, excepția inadmisibilității recursului, invocată prin întâmpinare, Înalta Curte constată că se impune a fi admisă, pentru următoarele considerente:

Între Municipiul București, în calitate de promitent achizitor și asocierea A. S.R.L. și B. S.R.L., în calitate de promitent prestator, a fost încheiat, în baza O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii, Acordul cadru de servicii nr. x din 27.09.2010, având ca obiectiv realizarea documentațiilor tehnico-economice de finanțare în vederea accesării de către autoritatea contractantă a sumei alocate prin programul Operațional Regional 2007-2013 – Axa prioritară 1 – Sprijinirea dezvoltării durabile a orașelor – poli urbani de creștere, Domeniul major de intervenție 1.1 – Planuri integrate de dezvoltare urbană, Sub-domeniul: Poli de creștere, precum și alte proiecte individuale pentru care se intenționează obținerea de fonduri nerambursabile.

În baza acordului cadru a fost încheiat contractul subsecvent nr. x din 18.09.2014, având ca obiect servicii de consultanță și proiectare tehnică pentru realizarea documentațiilor de finanțare (documentații tehnico-economice fazele SF/SF/Pth+CS/DTAC, cereri de finanțare, studii de impact de mediu, documente de licitație etc) pentru obiectivul "Regenerare urbană în zona marginalizată a Municipiului Ploiești – Cartier Rosenthal".

Prin urmare, întrucât în litigiul dedus judecății se invocă încălcarea unor obligații ce izvorăsc din executarea unui contract de achiziție publică, Înalta Curte constată că sunt aplicabile prevederile Legii nr. 101/2016 privind remediile și căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziție publică, a contractelor sectoriale și a contractelor de concesiune de lucrări și concesiune de servicii, precum și pentru organizarea și funcționarea Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor.

Având în vedere faptul că acțiunea introductivă a fost înregistrată la 20 ianuarie 2022, potrivit art. 27 din C. proc. civ., în cauză este aplicabilă Legea nr. 101/2016 în forma modificată prin O.U.G. nr. 114/2020, intrată în vigoare la 13.07.2020.

Potrivit art. 1 alin. (1) din Legea nr. 101/2016 prezenta lege reglementează remediile, căile de atac și procedura de soluționare a acestora, pe cale administrativ-jurisdicțională sau judiciară, în materie de atribuire a contractelor de achiziție publică, a contractelor sectoriale și a contractelor de concesiune, precum și organizarea și funcționarea Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor și potrivit alin. (2) prezenta lege se aplică și cererilor având ca obiect acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire, precum și celor privind executarea, anularea, rezoluțiunea, rezilierea sau denunțarea unilaterală a contractelor.

De asemenea, potrivit art. 53 alin. (1

1

) din Legea nr. 101/2016, astfel cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 114/2020, aplicabilă litigiului pendinte, procesele și cererile care decurg din executarea contractelor administrative se soluționează în primă instanță, de urgență și cu precădere, de către secția civilă a tribunalului în circumscripția căruia se află sediul autorității contractante sau în circumscripția în care își are sediul social/domiciliul reclamantul, iar conform art. 55 alin. (3

1

) din același act normativ hotărârea pronunțată în cazul litigiilor prevăzută la art. 53 alin. (1

1

) poate fi atacată numai cu apel, în termen de 10 zile de la comunicare, la instanța ierarhic superioară. Apelul este soluționat de urgență și cu precădere, într-un termen ce nu va depăși 30 de zile de la data sesizării legale a instanței.

Totodată, potrivit art. 483 alin. (2) teza finală din C. proc. civ., nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului.

Cum textele de lege anterior evocate exclud dreptul la recurs în astfel de litigii, rezultă că decizia instanței de apel, respectiv decizia civilă nr. 169 din data de 10 aprilie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești – secția a II-a Civilă, este o hotărâre definitivă de la data pronunțării, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 din C. proc. civ., astfel că nu este susceptibilă a fi atacată cu recurs, întrucât aceasta se înscrie în ipoteza legală reglementată de art. 483 alin. (2) teza finală din același cod, coroborat cu art. 55 alin. (3

1

) și art. 53 alin. (1

1

) din Legea nr. 101/2016.

Prin urmare, calea de atac a recursului formulat de recurenta-reclamantă, având ca obiect decizia din apel, este inadmisibilă, atât timp cât a fost exclusă în mod expres de legiuitor, prin art. 55 alin. (3

1

) din Legea nr. 101/2016, astfel cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 114/2020.

Dând eficiență textelor de lege sus-menționate, Înalta Curte, în temeiul 496 alin. (1) teza a II-a raportat la art. 499 teza a II-a din C. proc. civ., va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 169 din 10 aprilie 2024 pronunțate de Curtea de Apel Ploiești – secția a II-a Civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 169 din 10 aprilie 2024 pronunțate de Curtea de Apel Ploiești – secția a II-a Civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 26 noiembrie 2024.