ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 456/2022

Ședința publică din data de 2 martie 2022

Asupra recursurilor de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub numărul x/2017, la data de 23 august 2017, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Servicii Gospodărire Urbană Ploiești S.R.L. și Municipiul Ploiești prin Consiliul Local al Municipiului Ploiești, să se dispună anularea hotărârii AGA nr. 68/01.08.2017, întrucât este nelegală.

In drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 194 C. proc. civ., art. 117 din Legea nr. 31/1990 și Legea nr. 554/2004.

În completarea acțiunii reclamantul a solicitat obligarea pârâtei S.G.U. Ploiești S.R.L. la plata daunelor interese în conformitate cu art. 21 alin. (3) din O.U.G. nr. 109/2011, daune interese reprezentate de suma tuturor remunerațiilor lunare cuvenite contestatorului de la data revocării fără justă cauza a contractului de mandat până la data încetării de drept prin ajungerea la termen a acestuia și plata sumei reprezentând contravaloarea până la 12 remunerații lunare brute calculate în funcție de ultimele situații financiare ale societății, în conformitate cu art. 4.1.6. din contractul de mandat.

Prin sentința nr. 2097 din data de 19 decembrie 2018 Tribunalul Prahova a admis, în parte, acțiunea formulată de reclamant, a dispus anularea parțială a hotărârii AGA nr. 68/01.08.2017 emisă de S.G.U. Ploiești S.R.L. cu privire la art. 2 - aprobarea "Raportului privind situația S.G.U. și măsurile ce se impun", precum și anularea parțială a deciziei C.A. nr. 97/2017 în ceea ce privește pct. 29 lit. c); a admis, în parte, cererea reclamantului privind obligarea pârâtei Servicii Gospodărire Urbană Ploiești S.R.L. la plata daunelor interese, în sensul că a obligat la daune interese în cuantum de 84.000 RON aferente celor 12 luni de mandat, prelungit conform actului adițional x/07.06.2016; a obligat pârâta Servicii Gospodărire Urbană Ploiești S.R.L. la plata sumei în cuantum de 84.000 RON, conform art. 4.1.6, raportat la art. 9.1.lit. b) din contractul de mandat prelungit prin actul adițional x/07.06.2016 și a obligat pârâții, în solidar, la plata către reclamant a sumei în cuantum de 3.000 RON reprezentând onorariu de avocat și la plata sumei în cuantum de 50 RON reprezentând taxa judiciară de timbru.

Împotriva acestei sentințe au formulat apel pârâții Municipiul Ploiești prin Consiliul Local al Municipiului Ploiești și S.C. Servicii Gospodărire Urbană Ploiești S.R.L., criticând-o pentru nelegalitate.

Prin decizia nr. 402 din 25 septembrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă au fost respinse ca nefondate ambele apeluri, fiind obligați apelanții-pârâți la plata către intimatul-reclamant a cheltuielilor de judecată efectuate în apel, în sumă de 2.380 RON.

Împotriva acestei decizii, atât pârâtul Municipiul Ploiești prin Consiliul Local al Municipiului Ploiești, cât și pârâtul S.C. Servicii Gospodărire Urbană Ploiești S.R.L. au formulat recurs.

Recurentul-pârât Municipiul Ploiești prin Consiliul Local al Municipiului Ploiești a invocat motivul de nelegalitate reglementat de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. și a solicitat, în esență, admiterea recursului, casarea deciziei recurate, admiterea excepția lipsei calității sale procesuale pasive și respingerea acțiunii ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală, iar, pe fond, respingerea ca neîntemeiată.

Recurenta-pârâtă S.C. Servicii Gospodărire Urbană Ploiești S.R.L. s-a raportat prin motivele de nelegalitate invocate la dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

In argumentarea cererii de recurs, subsumat motivului prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., se susține, în esență, că hotărârea recurată cuprinde motive contradictorii.

Astfel, în al șaselea paragraf al expunerilor instanța reține că "Societatea este condusă prin organul suprem, respectiv adunarea generală a asociaților (formată din 5 membri numiți prin Hotărâre a Consiliului Local Ploiești)", iar ulterior, aceeași instanță reține că Adunarea Generală a Asociaților este formată din 2 membri (B. și C.) numiți prin Hotărâre a Consiliului Local Ploiești.

De asemenea, mai arată recurenta că hotărârea instanței de fond cuprinde motive contradictorii, motive preluate de către instanța de apel, în condițiile în care, deși reține concluziile Curții de Conturi a României, concluziile Raportului Consiliului de Administrație privind situația Societății Servicii de Gospodărire Urbană Ploiești S.R.L. și măsurile ce se impun, precum și neîndeplinirea de către reclamant a măsurilor impuse de instituțiile de control, aceasta apreciază că "susținerea pârâților referitoare la managementul defectuos, nu este însă probată, pentru că din nici un motiv, înscris înaintat la dosar, nu rezultă o culpă exclusivă a reclamantului".

În ceea ce privește motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în opinia recurentei, în mod greșit instanța a aplicat numai prevederile Legii nr. 31/1990, privind societățile, republicată, cu modificările și completările ulterioare față de situația de fapt și de drept, neținând cont de prevederile Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 109/2011 (normă specială) și de întreaga documentație care a stat la baza emiterii Deciziei nr. 97/01.08.2017 a Consiliului de Administrație.

Se arată că instanța de fond și cea de apel au analizat speța dedusă cauzei numai din prisma prevederilor Legii nr. 31/1990, privind societățile, republicată, cu modificările și completările ulterioare, făcând abstracție de prevederile Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 109/2011 privind guvernanta corporativă a întreprinderilor publice, cu modificările și completările ulterioare. în opinia sa, instanța trebuia să țină cont în primul rând de norma specială (Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 109/2011) și, în subsidiar, de norma generală, pornind de la art. 2 pct. 2 lit. b) și art. 25 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 109/2011.

Instanța de fond, în analiza legalității hotărârii contestate, a avut în vedere trei aspecte și anume modalitatea în care a fost convocata adunarea generală, termenul de întrunire și condițiile de formă ale convocatorului.

In ceea ce privește modalitatea în care a fost convocată adunarea generală, recurenta arată că instanța de fond pleacă de la o premisă eronată în analiza legalității procedurii de convocare, raportându-se la dispozițiile art. 117 din Legea nr. 31/1990, în condițiile în care, în prezenta cauză, trebuia să fie dispozițiile speciale prevăzute de art. 25 din O.U.G. nr. 109/2011, conform cărora unde norma specială nu dispune se completează cu dispozițiile Legii nr. 31/1990.

Mai mult, instanța confundă elemente esențiale, cum ar fi "convocatorul" -act intern de prezența al membrilor AGA și "convocarea" - care reprezintă modalitatea legală prin care Consiliul de administrație convoacă adunarea generală. Plecând de la aceasta confuzie, atât instanța de apel, cât și cea de fond ignoră înscrisul intitulat "convocare", aflat la dosarul cauzei, întocmit de Consiliul de Administrație și semnat de președintele D., prin care a fost convocată adunarea generală din data 01.08.2017 (document întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 41 alin. (1) din O.U.G. nr. 109/2011), în cadrul căreia a fost emisă hotărârea nr. 68/01.08.2017, preferând să se raporteze, greșit, la un alt înscris intitulat "convocator", act exclusiv intern semnat de membrii Adunării Generale a Asociaților, prin care se informa prezența membrilor la adunarea generală.

Așa fiind, apreciază că motivarea instanței cu privire la nerespectarea "modalității în care a fost convocată adunarea generală", este neîntemeiată, din moment ce Consiliul de Administrație, prin președintele D., organul abilitat să facă convocarea, a și realizat aceasta procedură.

Instanța de apel, cât și cea de fond, în mod greșit, au reținut incidența dispozițiilor art. 117 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 privind termenul de întrunire a Adunării Generale a Asociaților și publicarea convocării în Monitorul Oficial, societatea pârâta funcționând conform dispozițiilor art. 2 pct. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 109/2011, procedura de convocare a adunării generale supunându-se dispozițiilor art. 41 din O.U.G. nr. 109/2011, care impun doar "publicarea convocării adunării pe pagina proprie de internet", rațiunea legiuitorului fiind aceea de a simplifica si accelera procesul decizional in cadrul societăților astfel constituite.

In opinia recurentei-pârâte, instanța de fond nu a motivat vătămarea produsă reclamantului prin modul în care a fost convocată adunarea generală, în condițiile în care atributul revocării pârâtului revenea exclusiv Consiliului de administrație al S.G.U. Ploiești S.R.L., astfel cum rezultă și din decizia nr. 97/01.08.2017.

Din coroborarea textelor de lege speciale privind evaluarea activității directorilor numiți la societățile prevăzute de art. 2 pct. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 109/2011 și procedura de revocare a acestora, rezultă că procedura de revocare a pârâtului a fost realizată în conformitate cu dispozițiile legale, fiind emisă de Consiliul de administrație, în urma raportului privind situația S.G.U. Ploiești S.R.L. și a măsurilor ce se impun.

In concluzie, rolul decizional exclusiv de revocare din funcție a directorului S.G.U. Ploiești S.R.L. revine Consiliului de administrație, care, în urma analizării raportului de situație al societății, precum si a indicatorilor financiari si nefinanciari de performanță, realizați sub conducerea pârâtului, a decis revocarea acestuia, în conformitate cu dispozițiile art. 21 alin. (3) din O.U.G. nr. 109/2011 si art. 9.1. lit. b) din contractul de mandat din data de 13.08.2012.

Modul în care a fost convocată adunarea generală, termenul sau formele de publicitate ale acestei ședințe nu afectează în nici un mod legalitatea deciziei Consiliului de administrație nr. 97/01.08.2017, astfel cum a încercat reclamantul să convingă instanța.

Consideră că atât instanța de fond, cât și cea de apel, în mod nelegal, analizează interesul reclamantului, intrinsec legat de vătămarea invocată prin emiterea hotărârii nr. 68/01.08.2017, în condițiile în care acesta, deși îi revenea sarcina probei, nu a făcut dovada niciunui interes pentru invocarea motivelor de nelegalitate, deoarece nu are calitatea de acționar și nici nu a probat că ar fi fost prejudiciat printr-o eventuală nelegalitate a convocării - în condițiile în care decizia de revocare a fost dispusă de Consiliul de Administrație.

În ceea ce privește considerentele instanței de apel:

"reține că anularea Hotărârii nr. 42/31.05.2017 are ca efecte retroactive și atrage nelegalitatea actelor subsecvente - care constituie obiectul prezentului litigiu, fiind întemeiate pe apărările inovate de intimatul-reclamant sub acest aspect", recurenta a învederat instanței că Hotărârea Adunării Generale a Asociaților nr. 42/31.05.2019 constituie act administrativ având în vedere competențele conferite membrilor conform Actului Constitutiv aprobat prin hotărâre emisă de Consiliul Local al Municipiului Ploiești, expunând, în continuare, considerații teoretice cu privire la noțiunea de act administrativ.

Menționează că, raporturile juridice s-au născut între Consiliul de Administrație și Adunarea Generală a Asociaților, nu între intimat și Adunarea Generală a Asociaților, aceasta producând efecte numai pentru viitor.

Solicită admiterea recursului, desființarea în tot a hotărârii atacate și, rejudecând în fond, respingerea cererii reclamantului având ca obiect anularea hotărârii AGA nr. 68/01.08.2017, precum si respingerea capătului de cerere având ca obiect obligarea pârâtei la plata daunelor interese în cuantum de 84.000 RON, ca neîntemeiată.

Intimatul-reclamant A. a formulat întâmpinare la recursul declarat de pârâtul Municipiul Ploiești prin Consiliul Local al Municipiului Ploiești prin care a invocat excepția nulității recursului.

Intimatul-reclamant A. a formulat întâmpinare la recursul declarat de pârâta S.C. Servicii Gospodărire Urbană Ploiești S.R.L. prin care a invocat excepția nulității recursului.

Recurenta-pârâtă S.C. Servicii Gospodărire Urbană Ploiești S.R.L. a depus răspuns la întâmpinare.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin încheierea de ședință din data de 21 septembrie 2021, Înalta Curte a dispus comunicarea raportului întocmit în cauză, cu mențiunea că părțile pot depune puncte de vedere la raport în termen de 10 zile de la comunicare.

Recurentul-pârât Municipiul Ploiești prin Consiliul Local a depus punct de vedere la raport, pin care a susținut, în esență, că este nelegală concluzia de anulare a recursului, propusă prin raport.

Prin încheierea din 10 noiembrie 2021, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis excepția nulității recursului declarat de recurentul-pârât Municipiul Ploiești prin Consiliul Local împotriva deciziei nr. 402 din 25 septembrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă; totodată, a admis în principiu recursul declarat de recurenta-pârâtă S.C. Servicii de Gospodărire Urbană Ploiești S.R.L. împotriva aceleiași decizii, stabilindu-se termen pentru soluționarea recursurilor la data de 26 ianuarie 2022, în ședință publică, cu citarea părților.

Înalta Curte, analizând decizia atacată în raport cu criticile formulate, în limitele controlului de legalitate și temeiurilor de drept invocate, reține următoarele considerente:

În mod prioritar, se cuvine menționat că potrivit art. 499 C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanței de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate și analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivelor de casare".

În ceea ce privește recursul declarat de recurentul-pârât Municipiul Ploiești prin Consiliul Local, Înalta Curte îl va anula, având în vedere că, prin încheierea din 10 noiembrie 2021 a fost admisă excepția nulității recursului, potrivit considerentelor reținute în cuprinsul acesteia.

În ceea ce privește recursul pârâtei S.C. Servicii Gospodărire Urbană Ploiești S.R.L., Înalta Curte îl va respinge ca nefondat, reținând următoarele:

Recurenta-pârâtă a invocat motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., texte de lege care prevăd ca hotărârea poate fi casată când aceasta nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura pricinii, respectiv când aceasta a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

Critica recurentei-pârâte, încadrată de aceasta în motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., referitoare la faptul că "sentința recurată cuprinde motive contradictorii", că "hotărârea instanței de fond cuprinde motive contradictorii, motive preluate de către instanța de apel", în susținerea căreia se relevă considerente ale sentinței pronunțate în primă instanță de tribunal, nu poate fi primită, întrucât, potrivit art. 483 alin. (1) C. proc. civ., obiectul recursului este dat de hotărârea pronunțată în apel.

Motivarea deciziei recurate trebuie să cuprindă în considerentele sale motivele de fapt și de drept care au condus la soluția pronunțată, care au legătură directă cu aceasta și care susțin soluția la care s-a oprit instanța de apel, astfel că nu se poate susține cu temei că este vorba de motive contradictorii, în condițiile în care aceste motive trebuie să existe la nivelul deciziei recurate, și nu cu privire la considerente ale sentinței tribunalului.

Oricum, trecând peste aceasta, raportările pe care instanța de prim control judiciar le-a făcut în calea de atac a apelului cu privire la hotărârea tribunalului atunci când a cenzurat dezlegările în raport de motivele de apel formulate nu pot conduce la existența unor motive contradictorii în cuprinsul propriei decizii, în condițiile în care motivarea contradictorie presupune invocarea unor contradicții de raționamente, care nu se regăsesc în speță, și atâta vreme cât considerentele deciziei sprijină soluția din dispozitiv.

În speța de față, hotărârea recurată îndeplinește cerințele impuse de art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., întrucât, raportat la obiectul cauzei și limitele în care a fost învestită, instanța de apel a expus în mod corespunzător argumentele care au condus la formarea convingerii sale, raportându-se la dispozițiile legale aplicabile raportului de drept dedus judecății.

Susținerile recurentei în ceea ce privește motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., sunt, în esență, următoarele: în mod greșit instanța a aplicat numai prevederile Legii nr. 31/1990; "instanța de fond" a avut în vedere modalitatea în care a fost convocată adunarea generală, termenul de întrunire și condițiile de formă ale convocatorului; în ceea ce privește modalitatea în care a fost convocată adunarea generală, "instanța de fond" pleacă de la o premisă eronată în analiza legalității procedurii de convocare, raportându-se la dispozițiile art. 117 din Legea nr. 31/1990, în condițiile în care sunt incidente dispozițiile speciale prevăzute de art. 25 din O.U.G. nr. 109/2011; mai mult, instanța confundă elemente esențiale, cum ar fi "convocatorul" și "convocarea"; plecând de la aceasta confuzie, "atât instanța de apel, cât și cea de fond" ignoră înscrisul intitulat "convocare"; "instanța de apel, cât și cea de fond", în mod greșit, au reținut incidența dispozițiilor art. 117 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 privind termenul de întrunire a Adunării Generale a Asociaților și publicarea convocării în Monitorul Oficial, societatea pârâta funcționând conform dispozițiilor art. 2 pct. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 109/2011, procedura de convocare a adunării generale supunându-se dispozițiilor art. 41 din O.U.G. nr. 109/2011; "instanța de fond" nu a motivat vătămarea produsă reclamantului prin modul în care a fost convocată adunarea generală; "atât instanța de fond, cât și cea de apel", în mod nelegal, analizează interesul reclamantului, intrinsec legat de vătămarea invocată prin emiterea hotărârii nr. 68/01.08.2017.

Dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., invocate de recurenta-pârâtă, vizează aplicarea unui text de lege străin situației de fapt prin restrângerea sau extinderea nejustificată a aplicării normelor unei situații de fapt determinată, interpretarea și aplicarea greșită a textului de lege la o anumită situație de fapt sau încălcarea unor principii generale de drept, aspecte care nu pot fi reținute în cauză.

Susținerile recurentei prezentate de aceasta drept motive de recurs, înainte de orice, nu conțin critici, în sens propriu, împotriva deciziei recurate, din moment ce nu sunt altceva decât afirmațiile aceleiași părți exprimate în etapa procesuală anterioară,

Simpla reiterare în cererea de recurs a unora din criticile expuse și în cererea de apel, fără a se arăta în concret în ce constă nelegalitatea deciziei recurate, și redarea unora din considerentele deciziei recurate în susținerea nelegalității acesteia, nu se pot converti în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., câtă vreme recurenta nu aduce critici referitoare la argumentele folosite de instanța de control judiciar în fundamentarea deciziei atacate, care să demonstreze încălcarea sau aplicarea greșită a unor norme de drept material.

Recurenta-pârâtă nu expune critici concrete prin raportare la considerentele deciziei recurate și nu arată modalitatea în care instanța de apel a încălcat sau aplicat greșit anumite norme de drept material, ci susținerile acesteia vizează, în cea mai mare parte, considerentele sentinței tribunalului sau argumente străine de considerentele deciziei atacate.

Aceasta în condițiile în care obiectul recursului este dat de hotărârea instanței de apel, iar curtea de apel a reținut, în esență, în considerentele deciziei pronunțate următoarele:

În privința consiliului de administrație al pârâtei, sunt incidente dispozițiile O.U.G. nr. 109/2011 privind guvernanța corporativă a întreprinderilor publice - art. 9 alin. (2) din ordonanță stabilind atribuțiile consiliului de administrație, printre care și acelea de convocare a adunării generale și de revocare a directorilor.

Totodată, prin sentința nr. 1942/27.11.2018, dată în dosarul nr. x/2017 al Tribunalului Prahova (definitivă prin decizia nr. 634/21.05.2019 a Curții de Apel Ploiești), a fost anulată hotărârea nr. 42/31.05.2017 a S.C. Servicii de Gospodărire Urbană Ploiești S.R.L., prin care au fost numiți membrii consiliului de administrație al societății: E., F., G., D., H.. Prin aceeași sentință a fost obligată societatea pârâtă să emită o nouă hotărâre de numire a membrilor în consiliul de administrație a S.G.U. S.R.L..

Având în vedere efectele acestei hotărâri judecătorești, instanța de apel a constatat că anularea hotărârii nr. 42/31.05.2017 atrage nelegalitatea, ca fiind adoptate de persoane nelegal învestite ca membri ai consiliului de administrație - printr-o hotărâre a adunării generale ordinare a asociaților S.G.U. S.R.L. anulate - pct. 2 al hotărârii nr. 68/1.08.2017 a adunării generale a asociaților apelantei-pârâte prin care a fost aprobat "Raportul privind situația S.C. Servicii de Gospodărire Urbană S.R.L. și măsurile ce se impun", întocmit de Președintele Consiliului de administrație, D., precum și nelegalitatea deciziei nr. 97/1.08.2017 a Consiliului de administrație al S.C. Servicii de Gospodărire Urbană Ploiești S.R.L. - pct. 29 lit. c) - prin care Consiliul de administrație a constatat managementul defectuos al intimatului-reclamant A. în îndeplinirea contractului de mandat și a decis revocarea acestuia din calitatea de director general al societății apelante.

De asemenea, instanța de apel a reținut că anularea hotărârii nr. 42/31.05.2017 are efecte retroactive și atrage nelegalitatea actelor subsecvente - care constituie obiectul prezentului litigiu.

Totodată, instanța de prim control judiciar, în raport de înscrisurile noi depuse în faza apelului, de opozabilitatea sentinței judecătorești menționate de constatare a nelegalității hotărârii de desemnare a consiliului de administrație, care a întocmit raportul ce a stat la baza revocării intimatului-reclamant din funcția de director general, a reținut că a devenit inutilă examinarea criticilor referitoare la temeinicia măsurii adoptate de adunarea generală, respectiv de consiliul de administrație.

Așadar, Înalta Curte constată că nelegalitatea pct. 2 al hotărârii nr. 68/1.08.2017 a adunării generale a asociaților apelantei-pârâte, precum și nelegalitatea deciziei nr. 97/1.08.2017 a Consiliului de administrație al S.C. Servicii de Gospodărire Urbană Ploiești S.R.L. - pct. 29 lit. c) sunt determinate de efectele unei hotărâri judecătorești definitive, respectiv sentința nr. 1942/27.11.2018, dată în dosarul nr. x/2017 al Tribunalului Prahova, rămasă definitivă prin decizia nr. 634/21.05.2019 a Curții de Apel Ploiești.

Aceasta, întrucât, dispozițiile art. 430 C. proc. civ. reglementează autoritatea de lucru judecat ca efect al hotărârii judecătorești, în cele două forme prevăzute la art. 431 alin. (1) și (2) C. proc. civ., în scopul de a se realiza o administrare uniformă a justiției, ținându-se seama că o constatare făcută prin hotărâre judecătorească definitivă nu trebuie să fie contrazisă de o altă hotărâre.

De asemenea, trebuie avut în vedere principiul anulării actului subsecvent, urmare a anulării actului inițial in baza căruia a fost încheiat (resoluto iure dantis resolvitur ius accipientis), regulă de drept potrivit căreia anularea (desființarea) actului juridic inițial atrage și anularea actului juridic subsecvent, datorită legăturii lor juridice.

În aceste condiții, în mod corect, instanța de apel a reținut că anularea hotărârii nr. 42/31.05.2017 are efecte retroactive și atrage nelegalitatea actelor subsecvente - care constituie obiectul prezentului litigiu.

Înalta Curte reține că, în speță, criticile de nelegalitate trebuie să fie îndreptate împotriva considerentelor hotărârii recurate, or criticile recurentei, deși parte din ele fac referire în mod expres doar la instanța de fond, iar o altă parte sunt redate cu referire la sintagma instanța de apel și cea de fond vizează, în mare măsură, tot considerentele sentinței primei instanțe sau argumente străine de motivarea deciziei atacate.

În ceea ce privește critica privind vătămarea produsă reclamantului, în mod corect, instanța de apel a reținut că, în condițiile în care pârâta nu a atacat expres încheierea de ședință din data de 18.04.2018, pronunțată de tribunal, considerentele primei instanțe au intrat în puterea lucrului judecat sub aspectul justificării, de către reclamant, a vătămării pentru a solicita anularea hotărârii AGA, astfel încât acest aspect nu mai poate fi analizat ulterior.

Critica recurentei privind interesul reclamantului, intrinsec legat de vătămarea invocată prin emiterea hotărârii nr. 68/01.08.2017, în mod corect, a fost înlăturată de instanța de prim control judiciar, fiind invocată direct în fața instanței de apel, cu încălcarea dispozițiilor art. 478 alin. (2) C. proc. civ.

Așa cum s-a arătat deja, în cea mai mare parte, prin motivele de recurs nu se aduc critici concrete din perspectiva celor reținute de instanța de apel, ci, doar, în finalul motivelor de recurs, recurenta, redând o parte din considerentele instanței de prim control judiciar, respectiv:

"reține că anularea Hotărârii nr. 42/31.05.2017 are ca efecte retroactive și atrage nelegalitatea actelor subsecvente - care constituie obiectul prezentului litigiu, fiind întemeiate pe apărările inovate de intimatul-reclamant sub acest aspect", a învederat instanței că Hotărârea Adunării Generale a Asociaților nr. 42/31.05.2019 constituie act administrativ având în vedere competențele conferite membrilor conform Actului Constitutiv aprobat prin hotărâre emisă de Consiliul Local al Municipiului Ploiești, expunând, în continuare, numai considerente teoretice cu privire la noțiunea de act administrativ.

Dincolo de faptul că motivele de recurs invocate sunt cu precădere străine de considerentele deciziei recurate, Înalta Curte constată, în condițiile în care instanța de apel a reținut că subzistă obligația reparării prejudiciului produs intimatului-reclamant, iar recurenta-pârâtă nu a adus critici acestei dezlegări, că această dispoziție a rămas definitivă.

În considerarea celor ce preced, Înalta Curte va anula recursul declarat de recurentul-pârât Municipiul Ploiești prin Consiliul Local, potrivit art. 489 alin. (2) C. proc. civ., iar recursul declarat recurenta-pârâtă S.C. Servicii de Gospodărire Urbană Ploiești S.R.L., în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va fi respins ca nefondat.

În aplicarea dispozițiilor art. 453 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va obliga pe fiecare dintre recurenții-pârâți, respectiv recurentul-pârât Municipiul Ploiești prin Consiliul Local și recurentul-pârât S.C. Servicii Gospodărire Urbană Ploiești S.R.L. la plata sumei de 2.975 RON, cheltuieli de judecată, către intimatul-reclamant A., conform înscrisurilor justificative aflate la dosar, respectiv dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurentul-pârât MUNICIPIUL PLOIEȘTI PRIN CONSILIUL LOCAL împotriva deciziei nr. 402 din 25 septembrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă.

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-pârâtă S.C. SERVICII DE GOSPODĂRIRE URBANĂ PLOIEȘTI S.R.L. împotriva deciziei nr. 402 din 25 septembrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă.

Obligă recurentul-pârât MUNICIPIUL PLOIEȘTI PRIN CONSILIUL LOCAL la plata sumei de 2.975 RON, reprezentând cheltuieli de judecată în recurs, către intimatul-reclamant A..

Obligă recurenta-pârâtă S.C. SERVICII DE GOSPODĂRIRE URBANĂ PLOIEȘTI S.R.L. la plata sumei de 2.975 RON, reprezentând cheltuieli de judecată în recurs, către intimatul-reclamant A..

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 martie 2022.