ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 180/2023

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei:

I.1. Obiectul cererii de chemare în judecată:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr. x/2018, contestatoarea Regia Autonoma de Servicii Publice l-a chemat în judecată pe intimatul A., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să se dispună anularea actelor de executare silită nr. x/2017 al B.E.J. B. și restituirea taxei de timbre; obligarea și la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 664 alin. (1), art. 703, art. 712 alin. (1) C. proc. civ., art. 1563, art. 1615 C. civ.

Prin încheierea nr. 1968 din 23 octombrie 2020, Judecătoria Ploiești a respins contestația la executare formulată de contestatoarea Regia Autonomă de Servicii Publice, în contradictoriu cu intimatul A., ca neîntemeiată; a obligat contestatoarea la plata către B.E.J. B. a sumei de 368 RON, reprezentând taxa copiere dosare de executare silita nr. x/2017 și nr. y/2017; a respins cererea de suspendare a executării silite, ca rămasă fără obiect; a dispus restituirea către contestatoare a cauțiunii achitate conform recipisei de consemnare nr. x/16.10.2018; a obligat contestatoarea la plata către intimat a sumei de 2300 de RON reprezentând cheltuieli de judecată efectuate, respectiv onorarii avocat.

Prin decizia civilă nr. 656 din 13 mai 2021, Tribunalul Prahova, secția I civilă a admis apelul declarat de contestatoarea Regia Autonomă de Servicii Publice împotriva încheierii finală de dezînvestire nr. 1968/23.10.2020, în contradictoriu cu intimatul A.; a schimbat în parte hotărârea apelată, în sensul că a admis în parte contestația la executare principală și contestațiile la executare conexe; a anulat încheierea de încuviințare executare silită nr. x/19.12.2017; a anulat toate actele de executare efectuate în dosarul de executare nr. 350/2017 al BEJ B. și a fost desființată executarea silită; a dispus întoarcerea executării silite în sensul că a fost obligat creditorul să restituie către debitoare toate sumele de bani executate în cadrul dosarului de executare nr. 350/2017 întocmit de BEJ B., actualizate cu indicele de inflație de la data achitării fiecărei sume executate și până la data plății efective; a dispus restituirea taxelor judiciare de timbru achitate în cadrul contestațiilor la executare respectiv: 50 RON cu chitanța nr. x/28.01.2020,100 RON cu chitanța nr. x/18.03.2019,300 RON cu chitanța nr. x/29.01.2019,50 RON cu chitanța nr. x/16.12.2020; a înlăturat obligația contestatoarei de a suporta cheltuielile de judecată și cheltuielile reprezentând taxa copiere dosar executare silită; a respins în rest contestația la executare ca neîntemeiată; a menținut în rest dispozițiile hotărârii apelate în ceea ce privește soluționarea cererii de suspendare a executării și restituirea cauțiunii; a obligat intimatul să plătească apelantei-contestatoare suma de 250 RON, reprezentând cheltuieli de judecată constând în taxă judiciară de timbru aferentă petitului privind întoarcerea executării silite.

Prin decizia nr. 1964 din 23 septembrie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2021, Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă a admis excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu, și s-a declinat competența de soluționare a cererii de revizuire, formulată de revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 656 din 13 mai 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2018 al Tribunalului Prahova, în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Prin decizia nr. 2766 din 14 decembrie 2021, Înalta Curte de Casație și Justiție a declinat soluționarea cererii de revizuire în favoarea Curții de Apel Ploiești.

Prin decizia nr. 1473 din 19 mai 2022, Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă a respins, ca nefondată, cererea de revizuire a deciziei civile nr. 656 din 13 mai 2021, pronunțată de Tribunalul Prahova în dosarul nr. x/2018, formulată de revizuentul A.; a respins cererea revizuentului de obligare a intimatei la pata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.

Împotriva deciziei nr. 1473 din 19 mai 2022, pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă a declarat recurs revizuentul A..

Calea de atac a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la data de 16 august 2022, sub nr. x/2022, fiind repartizat computerizat aleatoriu, spre soluționare, completului filtru nr. 2.

Prin rezoluția din 08 septembrie 2022, s-a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, conform art. 493 alin. (2) C. proc. civ., după efectuarea procedurilor de comunicare menționate de dispozițiile art. 490 alin. (2) C. proc. civ.

De asemenea, s-a solicitat părților să precizeze dacă înțeleg să-și exprime acordul ca, în situația în care recursul este admisibil în principiu, să fie soluționat de către completul de filtru prevăzut de art. 493 C. proc. civ.

II.1. Motivele de recurs:

Recurentul a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacate, rejudecarea cauzei, cu consecința admiterii cererii de revizuire, așa cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată, invocând incidența dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, a arătat că instanța care s-a pronunțat asupra cererii de revizuire a făcut o interpretare greșită a dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în sensul în care a reținut că revizuientul ar fi invocat contrarietatea de hotărâri ce ar rezulta din interpretarea deciziilor invocate, iar nu din simpla modalitate de redactare a considerentelor.

Or, decizia civilă nr. 656/13.05.2021 a Tribunalului Prahova, pronunțată în dosarul nr. x/2018, încalcă efectul pozitiv al autorității de lucru judecat a sentinței civile nr. 796/07.03.2017 a Tribunalului Prahova, a deciziei nr. 1616/2017 a Curții de Apel Ploiești, deciziei nr. 1163/21.09.2017 a Curții de Apel Ploiești și deciziei nr. 1921/17.07.2019 a Curții de Apel Ploiești, în condițiile în care din considerentele acestor hotărâri, ce vizează creanța executată silit, se reține că obligațiile stabilite în sarcina intimatei au caracter succesiv, aceasta fiind obligată lunar să recalculeze salariul recurentului și să îi plătească diferențele salariale rezultate, până la încheierea unui act adițional la contractul individual de muncă.

Făcând trimitere la considerentele deciziei civile nr. 656/13.05.2021 a Tribunalului Prahova, a susținut că instanța de apel, în analizarea contestației la executare, sub pretextul examinării caracterului cert, lichid și exigibil al creanței, a interpretat titlu executoriu ceea ce echivalează cu o contestație la titlu, în condițiile în care acesta a fost deja lămurit prin încheierea din 11 octombrie 2018 a Tribunalului Prahova, pronunțată în dosarul nr. x/2018, anulată prin decizia nr. 1163/2019 a Curții de Apel Ploiești.

Prin titlu executoriu - sentința civilă nr. 796/07.03.2017, pronunțată în dosarul nr. x/2016, care a avut ca obiect drepturi salariale, Tribunalul Prahova a admis în parte acțiunea reclamantului; a obligat pârâta să recalculeze salariul reclamantului, cât și a premiilor și primelor acordate reclamantului cu titlu de drepturi salariale, în raport de salariul minim brut pe economie, potrivit prevederilor Contractelor Colective de Munca aplicabile la nivelul angajatorului începând cu data de 01.02.2013 și până la data încetarii efectelor acestor contracte, calculate la un coeficient de ierarhizare a salariului de 3,32; a obligat pârâta să plătească reclamantului diferențele de drepturi salariale, cât și a premiilor și primelor acordate reclamantului, mai sus menționate, rezultate prin calculul dintre salariul rezultat urmare a aplicării coeficientului de 3,32 și salariul salariul efectiv achitat reclamantului, începând cu data de 01.02.2013 și până la data plății efective.

Cu referire la decizia nr. 1616/21.09.2017 a Curții de Apel Ploiești, prin care s-a respins apelul declarat de intimata Regia Autonomă de Servicii Publice Ploiești R.A. împotriva sentinței civile nr. 796/07.03.2017 a Tribunalului Prahova, partea a arătat că a fost demarată executarea silită împotriva Regiei Autonome de Servicii Publice Ploiești R.A., urmare a refuzului de a pune în executare sentința civilă nr. 796/07.032017 a Tribunalului Prahova, potrivit art. 274 Codul Muncii, fiind executată silit provizoriu pentru plata diferențelor salariale rezultate, conform art. 448 alin. (2) C. proc. civ., pentru perioada februarie 2013 - august 2017, în dosarul de execuare silita nr. 207 al B.E.J. B., dosarul fiind închis în data de 2 octombrie 2017.

După pronunțarea deciziei nr. 1616/21.09.2017 a Curții de Apel Ploiești, deoarece Regia Autonomă de Servicii Publice Ploiești a refuzat să pună în executare dispozitivul sentinței civile nr. 796/07.03.2017, s-a demarat o nouă executare, în vederea plății diferențelor de drepturi salariale rezultate, pentru perioada ulterioară datei de 01.09.2017, fiind deschis dosarul de executare silită nr. x/2017 al B.E.J. B., executarea silită fiind încuviințată, conform încheierii nr. 9591/19.12.2017 prounuțată de Judecătoria Ploiești.

În atare situație, la data de 23 ianuarie 2018, intimata a formulat contestație la executare silită (dosarul nr. x/2018), prin care a solicitat desființarea sentinței civile nr. 796/07.03.2017 a Tribunalului Prahova, precum și a executării silite din dosarul de executare silită nr. x/2017 al B.E.J. B., deoarece s-a achitat obligația de plată ce îi revine, conform dispozitivului titlui executoriu, rămas definitiv prin decizia nr. 1616/21.09.2017 a Curții de Apel Ploiești, într-un alt dosar de executare silită, nr. 207/2017 al B.E.J. B., încheiat în data de 02 octombrie 2017, în care a fost executată silit pentru perioada 01.02.2013 - 31.08.2017 și faptul că prin Contractele Colective de Munca nu se mai prevede niciun coeficient de salariazare ulterior datei de 08 aprilie 2014.

A precizat că în cadrul aceluiași dosar de executare, intimata Regia Autonomă de Sevicii Publice a formulat contestație privind lămurirea înțelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 796/07.03.2017, asupra căreia s-a pronunțat Tribunalului Prahova, în dosarul nr. x/2018, prin încheierea din 11 octombrie 2018, în urma declinării competenței, în sensul în care instanța a dispus: "lămurește dispozitivul sentinței civile nr. 796/07.03.2017 pronunțată în dosarul nr. x/2016 al Tribunalului Prahova, în sensul că data încetării efectelor contractelor colective de muncă este data de 08.04.2014."

A menționat decizia nr. 1163/16.04.2019, prin care Curtea de Apel Ploiești, a admis apel, în sensul schimbării în tot a încheierii din 11 octombrie 2018 a Tribunalului Prahova și respingerii cererii de lămurire a dispozitivului sentinței civile nr. 796/07.03.2017 a Tribunalului Prahova, redând din considerentele ce au stat la baza soluției.

A arătat că prin decizia nr. 1921/17.07.2019, pronunțată în dosarul nr. x/2018, Curtea de Apel Ploiești a respins ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de Regia Autonomă de Sevicii Publice împotriva deciziei nr. 1163/16.04.2019, sesizând faptul că intimata urmărește, de fapt, modificarea dispozitivului hotărârii judecătorești atacate.

De asemenea, a susținut că prin încheierea nr. 1968/23.20.2018, pronunțată în dosarul nr. x/2018 având ca obiect contestație la executare silită (dosar nr. x/2017 al B.E.J. B.), Judecătoria Ploiești a respins contestația la executare; în cadrul acestui dosar, susținerile intimatei Regia de Servicii Publice Ploiești sunt identice cu cele din cererea de lămurire - executarea silită în sensul că executarea silită excede obligațiile pe care instanța i le impune prin dispoztivul titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 796/2017, rămasă definitivă prin deciziei nr. 1616/21.09.2017, ignorând decizia nr. 1163/16.04.2019 a Curții de Apel Ploiești, deși cauza din acest dosar a fost suspendată timp de un an în vederea pronunțării unei soluții definitive cu privire la cererea de lămurire a dispozitivului titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 796/07.03.2017, pe care intimata a solicitat-o instanței de judecată.

Regia Autonomă de Servicii Publice Ploiești a declarat apel împotriva încheierii nr. 1968/23.10.2020 a Judecătoriei Ploiești, solicitând rejudecarea cauzei, în sensul în care executarea silită începând cu data de 01.09.2017 din dosarul de executare silită nr. x/2017, excede dispozitivului titlului executoriu reprezentat de sentința civila nr. 796/2017, rămasă definitivă prin decizia nr. 1616 a Curții de Apel Ploiești, deoarece societatea și-a îndeplinit obligația stabilită în titlul executoriu, respectiv plata diferențelor de drepturi salariale rezultate așa cum rezultă din dispozitivul sentinței civile nr. 796/07.03.2017, într-un alt dosar de executare silită, nr. 207/2017 B.E.J. B., în care a fost execuată silit pentru perioada 01.02.2013 - 31.08.2017 - art. 448 alin. (2) noul C. proc. civ. - executare silită provizorie - drepturi salariale.

Raportat la cele prezentate, rezultă că decizia civilă nr. 656/2021 a Tribunalului Prahova încalcă efectul pozitiv al autorității de lucru judecat al hotărârilor judecătorești definitive pronunțate anterior - sentința civilă nr. 796/2017 a Tribunalului Prahova, decizia nr. 1616/2017 a Curții de Apel Ploiești, decizia nr. 1163/2019 a Curții de Apel Ploiești și decizia nr. 1921/17.07.2019 a Curții de Apel Ploiești, în condițiile în care din consideretele acestor hotărâri succesive pronunțate cu privire la creanța executată silit, se constată că obligațiile stabilite în sarcina intimatei din prezenta cauză au caracter succesiv, aceasta fiind obligată lunar să recalculeze salariul recurentului și să îi plătească deferentele salariale rezultate, până la încheierea unui act adițional la contractul individual de muncă, conform considerentelor sentinței civile nr. 796/07.03.2017 a Tribunalului Prahova și ale deciziei nr. 1616/21.09.2017 a Curții de Apel Ploiești.

Or, instanța ce a soluționat cererea de revizuire precizează doar că aceasta contradictorialitate trebuie să rezulte, în mod evident, din simpla modalitate de redactare a considerentelor, ceea ce echivalează și cu o nemotivare a hotărârii raportat la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ.

II.2. Apărările formulate în cauză:

La data de 21 octombrie 2022, prin poștă, în termen legal, intimata Regia Autonomă de Servicii Publice Ploiești a depus întâmpinare, prin care a solicitat, în principal, să se constate nulitatea recursului, în temeiul art. 489 alin. (2) C. proc. civ., pentru neîncadrarea criticilor în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., făcând trimitere la constatările Curții de Apel Ploiești, prin decizia nr. 1473 din 19 mai 2022 și la motivele de recurs invocate de recurent.

În subsidiar, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, arătând că prin recursul formulat au fost reluate aceleași argumente pe care recurentul le-a invocat și în apel, neaducând critici concrete de nelegalitate cu privire la hotărârea atacată, oferind, pe de o parte, motive generice, fără a indica cazul de nelegalitate, iar, pe de altă parte, face referire la netemeinicia hotărârii, ceea ce echivalează și cu o nemotivare a căii de atac.

Sub acest aspect, a arătat că nu are suport legal raționamentul recurentului cu privire la anularea deciziei atacate din moment ce instanța de revizuire a admis în principiu cererea sa, în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

A mai susținut că recurentul a reluat argumentele privind încălcarea autorității de lucru judecat sub aspectul contrarietății considerentelor sentinței civile nr. 796 din 07 martie 2017, pretins contrară deciziei civile nr. 656 din 13 mai 2021, ambele pronunțate de Tribunalul Prahova, însă asupra acesteia s-a pronunțat Tribunalul Prahova, prin decizia civilă nr. 656/2021, și Curtea de Apel Pitești, prin decizia nr. 1473 din 19 mai 2022, iar o lămurire implicită a hotărârilor în calea extraordinară de atac nu este posibilă.

Totodată, a precizat că își exprimă acordul, ca în situația în care recursul este admisibil în principiu, acesta să fie soluționat în complet de filtru în condițiile art. 493 alin. (6) C. proc. civ.

La 16 noiembrie 2022, prin poștă, în termen legal, recurentul A. a depus răspuns la întâmpinare, prin care a arătat, sub aspectul nulității recursului pentru neîncadrarea motivelor de casare în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., că prin motivele de recurs a arătat punctual că instanța învestită cu soluționarea cererii de revizuire din dosarul nr. x/2022, a făcut o greșită aplicare a normelor de drept privitor la încălcarea efectului pozitiv al lucrului judecat, reținând că se invocă o contrarietate de hotărâri care ar rezulta tocmai din interpretarea deciziilor invocate, în condițiile în care contrarietatea trebuie să rezulte din modalitatea de redactare a considerentelor.

În atare situație, soluția pronunțată prin decizia nr. 1473/19.05.2022 a Curții de Apel Ploiești în dosarul nr. x/2022, care are ca obiect revizuire este nelegală, având în vedere ca decizia civilă nr. 656/13.05.2021 a Tribunalului Prahova, pronunțată în apel în dosarul nr. x/2018 (disjuns din dosarul nr. x/2018 care a format obiectul contestației la titlu), încalcă autoritatea de lucru judecat a sentinței civile nr. 796/07.03.2017 a Tribunalului Prahova, atât timp cât printr-o hotărâre pronunțată în cadrul contestației la executare se încalcă dispozitivul hotărârii ce a stabilit obligații în sarcina intimatei din prezenta cauza.

Astfel, instanța de apel, Tribunalul Prahova, care a pronunțat soluția din dosarul nr. x/2018 (disjuns), în analizarea contestației la executare, sub pretextul analizării caracterului cert, lichid și exigibil al creanței, interpretează titlul executoriu, ceea ce echivalează cu o contestație la titlu, în condițiile în care acesta a fost deja lămurit prin încheierea din data de 11.10.2018 a Tribunalului Prahova pronunțată în dosarul nr. x/2018, anulată ca nelegală prin decizia nr. 1163/16.04.2019 a Curții de Apel Ploiești - dosar nr. x/2018 - contestație la titlul executoriu.

A evidențiat soluția pronunțată prin titlu executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 796/07.03.2017 a Tribunalului Prahova, pronunțată în dosarul nr. x/2016 - drepturi salariale, rămasă definitivă prin respingerea apelului de către Curtea de Apel Ploiești prin decizia nr. 1616/21.09.2017.

Pe fondul cauzei, a precizat că intimata a invocat apărări pur formale, reliefând obligațiile stabilite în sarcina angajatorului prin sentința civilă nr. 796/07.03.2017 și faptul că prin decizia nr. 1616/21.09.2017 a Curții de Apel Ploiești, s-a respins apelul formulat de Regie, ca nefondat, motivele de respingere fiind identice cu cele menționate în sentința civilă nr. 796/07.03.2017, respectiv art. 41 și art. 17 din Codul muncii, hotărâre care nu a fost avută în vedere de către Tribunalul Prahova, prin decizia civilă nr. 656/13.05.2021, pronunțată în dosarul nr. x/2018.

Redând din conținutul încheierii nr. 2/03.10.2017 a B.E.J. B., pronunțată în dosarul de executare nr. 207/2017, a precizat că s-a încheiat executarea silită (provizorie - art. 448 C. proc. civ.) pentru perioada 01.02.2013 - 31.08.2017; a menționat că prin încheierea nr. 9591/19.12.2017 a Judecătoriei Ploiești, s-a încuviințat executarea silită a intimatei de la data de 01.09.2017 - dosar nr. x/2017 al B.E.J. B., iar prin încheierea din 11 octombrie 2018 a Tribunalului Prahova, s-a admis contestația la titlul executoriu - dosar nr. x/2018 și s-a modificat dispozitivul acestuia, în sensul "contracte colective de muncă valabile până la data de 08.04.2014".

A mai arătat că motivele invocate de către Regia Autonomă de Servicii Publice Ploiești R.A. sunt identice cu cele din apelul formulat împotriva titlului executoriu, la care a adăugat faptul că s-a achitat cea de-a doua obligație din dispozitiv până la data de 31.08.2017 în dosarul de executare silită nr. x/2017 al B.E.J. B..

A precizat că prin decizia nr. 1163/16.04.2019 (contestație la titlu) a Curții de Apel Ploiești, s-a anulat ca nelegală încheierea din 11 octombrie 2018 a Tribunalului Prahova și a constatat că dispozitivul sentinței civile 796/07.03.2017 este clar exprimat și susceptibil de executare, însă această hotărâre nu a fost luată în considerare de către Tribunal la pronunțarea deciziei civile nr. 656/13.05.2021 și, prin urmare, nu a avut niciun efect juridic, deși a fost pronunțată pe parcursul executării silite - dosar executare nr. x/2017 al B.E.J. B.; de asemenea nu s-a făcut referire nici la decizia nr. 1921/17.07.2019 a Curții de Apel Ploiești, deși angajatorul a solicitat, invocând eroarea materială, anularea deciziei nr. 1163/16.04.2019, motivul invocat fiind identic cu cel din contestația la executare și contestația la titlul executoriu.

A menționat că prin încheierea nr. 1968/23.10.2020 a Judecătoria Ploiești, pronunțată în dosarul nr. x/2018, s-a respins contestația la executare ca nefondata, iar prin decizia nr. 656/21.05.2021, Tribunalul Prahova a admis în parte apelul formulat împotriva acesteia încheieri, apreciind că în raport de cele învederate nu s-au luat în considerare art. 17, art. 41 și art. 274 din Codul muncii.

II.3. Procedura de filtrare a recursului:

Raportul întocmit în cauză, la data de 23 februarie 2022, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților, la data de 28 noiembrie 2022, potrivit proceselor-verbale de înmânare aflate la dosar, iar, prin punctul de vedere la raport, depus la data de 06 decembrie 2022, prin poștă, recurentul a solicitat respingerea cererii intimatei privind constatarea nulității recursului, având în vedere că motivele de recurs se încadrează în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., reiterând argumentele expuse pe larg în cuprinsul răspunsului la întâmpinarea.

Totodată, a precizat că este de acord cu recursul să fie soluționat de completul de filtru, urmând a fixa termen pentru judecata pe fond a căii de atac, cu citarea părților, conform art. 493 alin. (7) C. proc. civ.

Constatându-se încheiată procedura prealabilă, în condițiile art. 493 C. proc. civ., prin rezoluția din 14 decembrie 2022, completul de filtru a stabilit termen de judecată la data de 07 februarie 2023, în camera de consiliu, fără citarea părților, în vederea discutării admisibilității în principiu a recursului declarat de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 1473 din 19 mai 2022 a Curții de Apel Ploiești, secția I civilă.

II.4. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție:

Analizând recursul în condițiile art. 499 C. proc. civ., potrivit căruia în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivele de casare, Înalta Curte constată următoarele:

Recursul este o cale extraordinară de atac, de reformare, prin care se supune cenzurii judiciare a instanței competente controlul conformității hotărârii atacate cu regulile de drept incidente cazului concret dedus judecății, iar când criticile formulate nu se subsumează cazurilor expres și limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., intervine sancțiunea nulității prevăzute de art. 489 alin. (2) din același Cod.

A motiva recursul însemană, pe de o parte, arătarea motivelor de recurs, prin indicarea uneia dintre ipotezele de nelegalitate prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar pe de altă parte, formularea unor critici concrete privind judecata realizată de instanța care a pronunțat hotărârea recurată, raportat la motivele de nelegalitate invocate.

Cu alte cuvinte, susținerile recurentului implică chestiuni de nelegalitate care să poată fi analizate ca atare de instanța de recurs, întrucât pentru a motiva recursul în sensul legii este necesară raportarea criticilor formulate la conținutul deciziei obiect al căii extraordinare de atac, cu indicarea modalității în care instanța de judecată nu s-a conformat dispozițiilor legale incidente.

În dezvoltarea criticilor aduse soluției de respingere a cererii de revizuire a deciziei civile nr. 656 din 13 mai 2021 a Tribunalului Prahova, ca nefondată, sub aspectul incidenței dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul a relevat modalitatea greșită în care instanța de judecată a apreciat asupra contrarietății reglementate de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. în contextul existenței unor hotărârii definitive potrivnice date de instanțe de același grad, făcând trimitere la decizia civilă nr. 656 din 13 mai 2021 a Tribunalului Prahova, care încalcă autoritatea de lucru judecat a sentinței civile nr. 796 din 07 martie 2017 a aceleiași instanțe, definitivă prin decizia civilă nr. 1616 din 21 septembrie 2017, și la considerentele deciziei recurate, prin care curtea de apel a reținut că revizuentul a invocat o contrarietate de hotărâri care ar rezulta din interpretarea deciziilor implicate, însă o atare contrarietate nu poate fi rezultatul unei interpretări de către instanța care soluționează cererea de revizuire, ci trebuia să rezulte din simpla modalitate de redactare a considerentelor.

Înalta Curte reține că potrivit art. 509 pct. 8 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămasă definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere "(...) dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri".

Astfel, posibilitatea de a cere revizuirea, în temeiul art. 509 pct. 8 C. proc. civ., este supusă, între altele, condiției ca hotărârile potrivnice să conțină elemente caracteristice existenței lucrului judecat, iar rațiunea reglementării izvorăște din necesitatea de a se înlătura nelegalitatea comisă ca urmare a soluționării aceleiași cauze prin două hotărâri, în mod diferit, cu nesocotirea autorității lucrului judecat, precum și a dificultății create prin imposibilitatea executării simultane a hotărârilor pronunțate în aceeași pricină.

Totodată, posibilitatea de a cere revizuirea pentru contrarietate de hotărâri este condiționată de împrejurarea ca, în cadrul celui de al doilea proces, să nu se fi invocat prima hotărâre sau, chiar dacă aceasta a fost invocată, instanța să fi omis soluționarea excepției puterii lucrului judecat.

Prin urmare, pe calea revizuirii reglementată de art. 509 pct. 8 C. proc. civ., se poate solicita, în condițiile reglementate de textul respectiv, desființarea unei hotărâri judecătorești pentru faptul că este contrară unei alte hotărâri judecătorești, acest motiv de revizuire având suportul juridic în respectarea puterii lucrului judecat, în situația în care instanțele au dat soluții contrare, a căror executare este imposibilă ca urmare a faptului că fiecare parte se prevalează de hotărârea care îi este favorabilă, iar ieșirea din situația anormală, creată de existența hotărârilor potrivnice, nu se poate realiza decât prin revizuirea și anularea ultimei hotărâri care înfrânge principiul autorității de lucru judecat.

Așadar, se observă că pentru a putea fi admisă o cerere de revizuire fondată pe acest motiv este necesar, între altele, ca hotărârile contradictorii să fie pronunțate în procese distincte, dar identice sub aspectul părților, obiectului și cauzei cererii de chemare în judecată, iar în cel de-al doilea proces să nu se fi invocat excepția autorității de lucru judecat a hotărârii date în primul proces, sau chiar dacă s-a invocat, instanța s-o fi lăsat nesoluționată.

În această privință, în cuprinsul hotărârii atacate, curtea de apel a prezentat raționamentul judiciar care a justificat soluția adoptată, în raport de susținerile formulate în cauză, în ceea ce privește contrarietarea reclamată prin prisma cerințelor impuse de legiuitor cazului de revizuire evocat, apreciind că aceasta nu poate fi rezultatul unei interpretări a instanței care soluționează o astfel de cerere, ci trebuie să rezulte, în mod evident, din simpla modalitate de redactare a considerentelor hotărârii supuse revizuirii, aspect care nu se confirmă în cauză.

Condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greșelilor anume imputate instanței raportat la considerentele avute în vedere la pronunțarea soluției și încadrarea acestora în motivele de nelegalitate expres și limitative prevăzute de art. 488 C. proc. civ., întrucât, potrivit legii, nu orice nemulțumire a părții poate duce la casarea unei hotărâri.

O atare exigență nu este îndeplinită în speța de față în ceea ce privește susținerile evocate în cererea de recurs, ținând cont de faptul că, pe de o parte, deși vizează concluzia instanței de judecată asupra faptelor pe care se întemeiază cererea de revizuire, în ipoteza normativă reglementată de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., după cum s-a arătat în cele ce preced, nu se raportează la analiza realizată în considerentele deciziei atacate și nu își găsesc corespondent în raționamentul curții de apel care a determinat adoptarea soluției pronunțate, ci reiau ad litteram aspectele expuse în cererea de revizuire asupra cărora instanța deja s-a pronunțat, iar o astfel de motivare a cererii de recurs nu corespunde rigorilor stabilite de lege.

În concret, în cadrul criticilor deduse judecății recursului sunt prezentate aceleași argumente, invocate de recurent în cererea de revizuire, legate de chestiuni ce țin de fondul litigiului de muncă purtat între părți și care a făcut obiectul unor verificări juridicționale, în diferite faze procesuale (fond, apel, contestație la executare, contestație în anulare), finalizate cu pronunțarea unor hotărâri judecătorești pretins contradictorii, printre care au fost enumerate și deciziile nr. 1163/16.04.2019 și nr. 1921/17.07.2019 ale Curții de Apel Ploiești, însă în referire la acestea din urmă și la contrarietatea reclamată, se observă că partea tinde la reevaluarea limitelor învestirii prin cererea de revizuire tranșate, cu autoritate de lucru judecat, prin decizia nr. 2766 din 14 decembrie 2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, pronunțată în dosarul nr. x/2021, în regulator de competență, prin care s-a stabilit instanța competentă, având în vedere temeiul juridic și obiectul cererii formulate, astfel cum a fost precizat de către revizuent, care s-a raportat la sentința civilă nr. 796/07.03.2017 a Tribunalului Prahova, definitivă prin decizia nr. 1616/2017 a Curții de Apel Ploiești.

În atare circumstanțe instanța învestită cu judecarea recursului poate exercita un control judecătoresc eficient numai în măsura în care motivele de nelegalitate sunt dezvoltate într-o formă concretă relativ la considerentele pentru care instanța învestită cu cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. a apreciat că, în cauză, nu este îndeplinită condiția contrarietății reglementată de textul legal menționat în ce privește hotărârea supusă revizuirii.

Prin urmare, fără să combată în vreun fel argumentele curții de apel și fără a formula critici susceptibile de cenzură în recurs din perspectiva dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., invocate ca temei juridic al demersului judiciar inițiat, recurentul a nesocotit existența judecății anterioare și natura căii extraordinare de atac a recursului.

În aceleași coordonate se încadrează și alegațiile părții din partea finală a cererii de recurs prin care se reclamă o pretinsă carență a motivării deciziei atacate, în contextul exigențelor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., una dintre ipotezele ce își găsesc reglementare în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., câtă vreme recurentul nu a indicat niciun argument esențial care să nu fi fost avut în vedere de către curtea de apel sau o altă critică ignorată de instanță în soluționarea cererii de revizuire, ceea ce conduce la concluzia că invocarea acestui text de lege s-a produs pur formal.

Așa fiind, cum aspectele susținute de recurent nu se încadrează în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., nu vizează conținutul deciziei atacate și cum, în speța de față, nu pot fi reținute, în raport de prevederile art. 489 alin. (3) C. proc. civ., motive de ordine publică, Înalta Curte în temeiul dispozițiilor art. 493 alin. (5) raportat la art. 486 alin. (1) lit. d) și alin. (3) din același cod, precum și a celor ale art. 489 alin. (2) C. proc. civ., va constata nul recursul declarat de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 1473 din 19 mai 2022, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 1473 din 19 mai 2022, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 07 februarie 2023.