ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2639/2023

Ședința publică din data de 13 decembrie 2023

Analizând cu prioritate excepția de inadmisibilitate a contestației în anulare, în conformitate cu dispozițiile art. 248 alin. (2) C. proc. civ., constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la 7 aprilie 2023 pe rolul acestei instanțe, contestatorul A. a declarat contestație în anulare împotriva deciziei nr. 180 din 7 februarie 2023, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă în dosarul nr. x/2022, prin care a solicitat admiterea căii de atac și rejudecarea recursului declarat împotriva deciziei nr. 1473 din 19 aprilie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești în dosarul nr. x/2022.

În motivare, a susținut că instanța de recurs a calificat în mod greșit obiectul deciziei nr. 1163 din 16 aprilie 2019 a Curții de Apel Ploiești ca fiind contestație la executare formulată în temeiul art. 712 alin. (1) C. proc. civ. În aprecierea contestatorului, cauza nu are ca obiect contestație la titlul executoriu, deoarece curtea de apel a calificat-o drept cerere de lămurire a dispozitivului sentinței nr. 796 din 7 martie 2017, întemeiată pe art. 443 C. proc. civ. Mai arată că, urmare a acestei erori neintenționate, instanța de recurs a considerat că, prin referirea la decizia nr. 1163 din 16 aprilie 2019, partea tinde la reevaluarea limitelor învestirii prin cererea de revizuire.

Printr-o altă critică, contestatorul a precizat că a solicitat instanței de recurs să rețină autoritatea de lucru judecat a motivelor pe care le-a invocat intimata Regia Autonomă de servicii publice în cererea de lămurire a dispozitivului sentinței nr. 796 din 7 martie 2017.

De asemenea, a menționat că prin decizia nr. 656 din 13 mai 2021, pronunțată de Tribunalul Prahova a fost anulată decizia civilă nr. 1616 din 21 septembrie 2017 a Curții de Apel Ploiești, care are autoritate de lucru judecat. Rezultă astfel, că o instanță inferioară, prin decizia nr. 656 din 13 mai 2021, care are ca obiect contestație la executare, anulează o hotărâre pronunțată de o instanță superioară, ceea ce contravine normelor de procedură și art. 6 din Convenția europeană a drepturilor omului.

În drept, contestatorul a indicat dispozițiile art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ.

Prin decizia nr. 180 din 7 februarie 2023, pronunțată în complet de filtru, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă a constatat nul recursul declarat de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 1473 din 19 mai 2022, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă în temeiul dispozițiilor art. 493 alin. (5) raportat la art. 486 alin. (1) lit. d) și alin. (3) C. proc. civ., precum și a celor ale art. 489 alin. (2) din același cod.

La 5 octombrie 2023, în termen legal, intimata Regia Autonomă de servicii publice a formulat întâmpinare, solicitând respingerea, ca inadmisibilă, a contestației în anulare, întrucât decizia atacată este pronunțată de instanța de recurs în complet de filtru.

Contestatorul a formulat răspuns la întâmpinare, prin care a menționat că este îndeplinită condiția de admisibilitate prevăzută de art. 504 alin. (2) C. proc. civ.

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând contestația în anulare, se constată că aceasta nu este admisibilă, în considerarea argumentelor ce succed:

Conform principiului legalității, instituit de art. 457 alin. (1) C. proc. civ., o hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege. Regula are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condițiile legii.

Potrivit art. 503 alin. (1) C. proc. civ., contestația în anulare de drept comun poate avea ca obiect numai o hotărâre definitivă, indiferent însă în ce etapă procesuală a fost pronunțată, iar în conformitate cu art. 503 alin. (2) și (3) C. proc. civ., contestația în anulare poate avea ca obiect hotărârile instanțelor de recurs ori hotărârile date în apel, atunci când acestea din urmă sunt date fără drept de recurs.

Cu toate acestea, există situații în care legiuitorul a prevăzut expres fie că nu se poate exercita contestație în anulare împotriva unor hotărâri judecătorești, fie că nu se poate exercita nicio cale de atac, nici împotriva unor hotărâri și nici a unor măsuri dispuse de instanță.

În cauză, prin decizia nr. 180 din 7 februarie 2023, pronunțată în dosarul nr. x/2022, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a constatat nul recursul declarat de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 1473 din 19 mai 2022, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, în temeiul art. 493 alin. (5) raportat la art. 486 alin. (1) lit. d) și alin. (3) C. proc. civ., precum și art. 489 alin. (2) din același cod.

Decizia împotriva căreia a fost exercitată contestația în anulare a fost pronunțată de instanța de recurs în complet de filtru, în condițiile prevăzute de art. 493 alin. (5) C. proc. civ. (forma în vigoare la data introducerii acțiunii - 25 iunie 2018), care stipulează următoarele:

"în cazul în care completul este în unanimitate de acord că recursul nu îndeplinește cerințele de formă, că motivele de casare și dezvoltarea lor nu se încadrează în cele prevăzute la art. 488 sau că recursul este vădit nefondat, anulează sau, după caz, respinge recursul printr-o decizie motivată, pronunțată fără citarea părților, care nu este supusă niciunei căi de atac".

Din interpretarea textului legal reiese că, în completul de filtru, se analizează aspecte care vizează legalitatea declarării recursului, îndeplinirea condițiilor de formă prevăzute de art. 486 C. proc. civ., încadrarea motivelor în cazurile de casare reglementate de art. 488 din același act normativ, precum și respectarea termenului de declarare a căii de atac. Astfel, procedura examinării admisibilității recursului în completul de filtru vizează aspecte pur formale, care nu presupun analiza motivelor de recurs invocate de parte.

Sub aspectul inadmisibilității contestației în anulare sunt relevante dispozițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., care stipulează că decizia pronunțată de instanța de recurs în completul de filtru nu este supusă niciunei căi de atac.

Cum dispozițiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ. prevăd că hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei, raportat la art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte reține că decizia contestată în prezentul litigiu nu este supusă niciunei căi de atac.

Pentru considerentele expuse, reținând că nu sunt întrunite cerințele de admisibilitate prevăzute de art. 503 C. proc. civ., în temeiul art. 508 din același cod, va respinge contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei 180 din 7 februarie 2023, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă în dosarul nr. x/2022, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de A. împotriva deciziei 180 din 7 februarie 2023, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă în dosarul nr. x/2022.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 13 decembrie 2023.