ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 16.11.2023

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2202/2023

HOTĂRÂRE
16.11.2023
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2202/2023 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2023)

Ședința publică din data de 16 noiembrie 2023

Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Tribunalului București, sub nr. x/2019, contestatoarea A., în contradictoriu cu pârâta Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, a solicitat anularea Deciziei de Compensare nr. 26419/09.05.2019 emisă de pârâtă, emiterea unei noi Decizii/Titlu de Despăgubire în condițiile Legii nr. 10/2001, modificată și completată prin Legea nr. 247/2005 și O.U.G. nr. 209/22.12.2005, cu luarea în calcul a valorii de 261.486 RON, precum și aplicarea de penalități de întârziere pentru emiterea acestei decizii peste termenul limită stabilit de către instanță. Totodată, a solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 2419 din 05 noiembrie 2019, Tribunalul București, secția a III-a civilă a admis excepția necompetenței teritoriale exclusive, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Buzău, unde a fost înregistrată la data de 12.12.2019.

Prin sentința civilă nr. 270 din data de 11 martie 2021, pronunțată de Tribunalul Buzău, a fost anulat ca netimbrat capătul de cerere referitor la obligarea intimatei la plata de despăgubiri civile pentru daune morale; a fost respinsă, ca nefondată, contestația formulată de contestatoarea A. în contradictoriu cu intimata Comisia Nationala pentru Compensarea Imobilelor din cadrul Autoritatii Naționale pentru Restituirea Proprietăților, îndreptată împotriva Deciziei de compensare nr. 26419/2019 emisă de către intimată.

Prin decizia civilă nr. 588 din 02 martie 2022, Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă a respins ca nefondat apelul declarat de contestatoarea A. împotriva sentinței civile nr. 270 din data de 11 martie 2021, pronunțată de Tribunalul Buzău, secția I civilă.

Prin decizia nr. 66 din 12 ianuarie 2023, pronunțată în dosarul nr. x/2019, Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă a respins contestația în anulare formulată de contestatoarea A. împotriva deciziei nr. 588 din 2 martie 2022 a Curții de Apel Ploiești, secția I civilă, pronunțată în dosarul nr. x/2019, ca inadmisibilă.

Împotriva deciziei nr. 66 din 12 ianuarie 2023 pronunțate de Curtea de Apel Ploiești a declarat recurs contestatoarea A., prin care invocă chestiuni de fapt, solicitând anularea Deciziei de compensare nr. 26419/2019 emisă de pârâtă, precum și a raportului de evaluare ce a stat la baza acesteia, având în vedere că acestea ar fi fost emise cu nerespectarea normelor care reglementează modalitatea de calcul a despăgubirilor acordate persoanelor îndreptățite, în condițiile art. 31 din Legea nr. 10/2001.

În drept, au fost invocate pct. 6 și 8 ale art. 488 C. proc. civ.

Cererea de recurs a fost comunicată intimatei în data de 07 martie 2023, conform dovezii aflate la dosar, însă aceasta nu a formulat întâmpinare.

Examinând recursul în raport cu excepțiile procesuale invocate, Înalta Curte constată următoarele:

În raport cu art. 483 din C. proc. civ., "(1) Hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege, sunt supuse recursului (...)."

Art. 634 alin. (1) pct. l din C. proc. civ. prevede că sunt hotărâri definitive hotărârile care nu sunt supuse apelului și nici recursului.

Art. 457 din C. proc. civ., care consacră principiul legalității căii de atac, prevede la alin. (1) că hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta.

Astfel, o hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac a hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii.

Regula are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție prevăzând ca mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea însăși a acestora trebuie să se realizeze în condițiile legii.

În speță, calea de atac are ca obiect decizia civilă nr. 66 din 12 ianuarie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, prin care a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatoarea A. împotriva deciziei nr. 588 din 2 martie 2022 a Curții de Apel Ploiești, secția I civilă, pronunțată în dosarul nr. x/2019.

Potrivit dispozițiilor art. 508 alin. (4) din C. proc. civ., "Hotărârea dată în contestație în anulare este supusă acelorași căi de atac ca și hotărârea atacată ".

Hotărârea atacată cu contestație în anulare, respectiv decizia civilă nr. 588 din 02 martie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă este o hotărâre definitivă, în conformitate cu prevederile art. 35 alin. (4) din Legea nr. 165/2013.

Dispozițiile art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. stipulează că au caracter definitiv hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs.

Prin urmare, cum hotărârea atacată cu contestație în anulare a fost pronunțată în soluționarea unei cereri de apel, în materia Legii nr. 165/2013, hotărâre definitivă, care nu are deschisă calea de atac a recursului, rezultă că nici decizia recurată, pronunțată în contestație în anulare, nu este susceptibilă de reformare pe calea recursului, pentru neîndeplinirea condiției prevăzute de art. 483 alin. (1) din C. proc. civ.

Pentru considerentele expuse, constatând că decizia atacată cu recurs nu este supusă, prin lege, controlului de legalitate în această cale de atac, Înalta Curte urmează a respinge, ca inadmisibil, recursul declarat.

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, sau, după caz, mențiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) al aceluiași articol sancționează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate.

Aceeași sancțiune intervine și în cazul în care criticile formulate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., astfel cum rezultă din cele statuate de art. 489 alin. (2) din același act normativ.

A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea cazului de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 C. proc. civ., iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanța care a pronunțat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat.

Așadar, pe lângă cerința încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., Înalta Curte reține că aceste critici trebuie să vizeze argumentele instanței care a pronunțat hotărârea atacată, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanța de recurs.

În cauză, prin decizia civilă nr. 66 din 12 ianuarie 2023, Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă a respins contestația în anulare formulată de contestatoarea A. împotriva deciziei nr. 588 din 2 martie 2022 a Curții de Apel Ploiești, secția I civilă, pronunțată în dosarul nr. x/2019, ca inadmisibilă, apreciind că motivele invocate de contestatoare nu se încadrează în prevederile art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ.

Prin cererea de recurs, recurenta a arătat că hotărârea pronunțată de Curtea de Apel Ploiești este nelegală, însă, în continuare acesta nu s-a raportat la considerentele deciziei atacate, arătându-și doar nemulțumirea cu privire la parcursul procesual anterior, invocând stabilirea eronată a situației de fapt din dosar, în urma aprecierii probelor din dosar, reluând motivele redate în susținerea acțiunii introductive de instanță, fără a se raporta la soluția de inadmisibilitate pronunțată în cauză de instanța învestită cu soluționarea contestației în anulare.

Înalta Curte reține, în acest sens, că recurenta nu a făcut trimitere la considerentele curții de apel, la modalitatea în care a fost aplicată sancțiunea inadmisibilității, și nici nu a indicat vreo normă de drept încălcată de curtea de apel, ce ar putea atrage, prin ipoteză, casarea deciziei recurate.

Ca atare, invocarea de către recurenta-contestatoare a unor aspecte de netemeinicie ale litigiului, care nu reprezintă veritabile critici de nelegalitate a hotărârii atacate, și fără avea legătură cu raționamentul instanței de apel, nu poate conduce la examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile cazului concret dedus judecății.

Drept urmare, având în vedere că recurenta nu a arătat care sunt criticile de nelegalitate ale deciziei atacate și că, în cauză, nu au fost identificate motive de ordine publică, care să poată fi invocate din oficiu, în condițiile art. 489 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte constată că cererea de recurs dedusă judecății nu îndeplinește cerințele prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 486 alin. (3) din același act normativ.

Având în vedere aceste excepții, precum și efectele pe care acestea le produc, aplicând art. 248 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va admite, ca fiind prioritară, excepția inadmisibilității recursului.

Pentru toate aceste considerente, făcând aplicarea art. 496 alin. (1) raportat la art. 483 și art. 508 alin. (4) C. proc. civ., va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de contestatoarea A. împotriva deciziei civile nr. 66 din data de 12 ianuarie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă în dosarul nr. x/2019.

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de contestatoarea A. împotriva deciziei civile nr. 66 din data de 12 ianuarie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă în dosarul nr. x/2019.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 16 noiembrie 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2025-01-16
0,96
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 66/2025
Ședința publică din data de 16 ianuarie 2025 Deliberând asupra recursului dedus judecății, reține următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cererea de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 20 iunie 2
ÎCCJ 2023-11-28
0,96
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2319/2023
Ședința publică din data de 28 noiembrie 2023 Asupra cauzei, constată următoarele: I. Circumstanțele litigiului: 1. Obiectul cererii de chemare în judecată: Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 1 februarie 2019 pe rolul Tribu
ÎCCJ 2025-05-07
0,96
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 999/2025
Ședința publică din data de 7 mai 2025 asupra cauzei de față, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea din data de 21.01.2021, reclamantele A., B. și C. au formulat contestație î
ÎCCJ 2021-02-11
0,96
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 296/2021
Ședința publică din data de 11 februarie 2021 Asupra cauzei de față, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a II-a contenci
ÎCCJ 2023-11-28
0,96
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2317/2023
Ședința publică din data de 28 noiembrie 2023 Asupra cauzei, constată următoarele: I. Circumstanțele litigiului: 1. Obiectul cererii de chemare în judecată: Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 5 mai 2020 pe rolul Tribunalulu
Sursă