ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1625/2024

Ședința publică din data de 13 iunie 2024

Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:

Prin decizia civilă nr. 318 din 14 noiembrie 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2023, Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă a respins, ca neîntemeiată, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 229/21.09.2023, pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, în contradictoriu cu intimații B., C., D., E., F., G. și H..

Împotriva acestei decizii civile, la 28 decembrie 2023, revizuentul A. a declarat recurs.

În ședința publică din 13 iunie 2024, Înalta Curte a invocat, din oficiu, excepția inadmisibilității recursului și a rămas în pronunțare asupra acesteia.

Având a soluționa, cu prioritate, excepția inadmisibilității, în conformitate cu dispozițiile art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca inadmisibil, pentru următoarele considerente de drept:

Recursul a fost declarat împotriva deciziei civile nr. 318 din 14 noiembrie 2023, prin care Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă a respins cererea de revizuire, întemeiată pe ipoteza prevăzută de art. 509 alin. (1) pct. 9 din C. proc. civ., formulată împotriva deciziei civile nr. 229/21.09.2023 pronunțate de Curtea de Apel Ploiești în dosarul nr. x/2023.

Conform art. 513 alin. (5) din C. proc. civ., "hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită." La alin. (6) al aceluiași articol se prevede că "dacă revizuirea s-a cerut pentru hotărâri potrivnice, calea de atac este recursul", însă acest text de lege nu este incident în cauză, întrucât cererea de revizuire ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2023 al Curții de Apel Ploiești, secția I civilă nu a fost întemeiată pe motivul prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., ci pe cel reglementat la art. 509 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ.

În acest context, în cauză sunt aplicabile prevederile art. 513 alin. (5) din C. proc. civ.. Din moment ce hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită, rezultă că, pentru a se stabili dacă este admisibil recursul exercitat împotriva deciziei civile nr. 318 din 14 noiembrie 2023, trebuie a se verifica dacă decizia civilă nr. 229 din 21 septembrie 2023, pronunțată de către Curtea de Apel Ploiești în dosarul nr. x/2023, este supusă, potrivit legii, căii de atac a recursului. Această din urmă decizie civilă este o hotărâre definitivă, din moment ce, prin intermediul ei, a fost soluționată contestația în anulare formulată împotriva deciziei civile nr. 166 din 6 iunie 2023, prin care Curtea de Apel Ploiești a respins, ca nefondat, recursul. Or, împotriva unei hotărâri pronunțate de către o instanță de recurs nu se poate exercita calea de atac extraordinară a recursului.

Potrivit art. 634 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., "sunt hotărâri definitive hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluționat fondul cauzei". Din moment decizia civilă nr. 166 din 6 iunie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești în soluționarea unui recurs, este o hotărâre definitivă, împotriva căreia nu poate fi exercitată calea de atac extraordinară a recursului, rezultă că, potrivit prevederilor art. 508 alin. (4) din C. proc. civ., nici decizia civilă nr. 229 din 21 septembrie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești în dosarul nr. x/2023, nu este supusă recursului. Având în vedere că decizia civilă nr. 229 din 21 septembrie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești în dosarul nr. x/2023, este o hotărâre definitivă, se reține că, în raport cu prevederile art. 513 alin. (5) din C. proc. civ., nici decizia civilă nr. 318 din 14 noiembrie 2023 nu este supusă recursului.

Sub aspectul analizat, art. 457 alin. (1) din C. proc. civ., reglementând principiul legalității căilor de atac, prevede că "hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei", context în care se reține că recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legiuitor constituie o încălcare atât a principiului legalității, cât și a principiului egalității în fața legii și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept, persoana interesată având posibilitatea de a formula căile de atac pe care le consideră necesare în vederea apărării drepturilor subiective sau intereselor sale legitime, însă numai în condițiile legii.

Totodată, liberul acces la justiție nu impune accesul la toate căile de atac prevăzute pentru diferite cauze, dacă, pentru anumite tipuri de litigii, legea nu le prevede, în acest sens fiind și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, care a statuat că prevederile art. 6 din Convenție nu limitează dreptul statelor de a exclude anumite litigii de la posibilitatea de a fi atacate cu recurs, întrucât această limitare are ca obiect buna administrare a justiției și evitarea aglomerării instanțelor de recurs (cauza Roseiro Bento împotriva Portugaliei).

În considerarea celor expuse anterior, Înalta Curte va admite excepția inadmisibilității recursului, invocată din oficiu, și va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat împotriva deciziei civile nr. 318 din 14 noiembrie 2023, pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă.

Având în vedere că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 451-453 din C. proc. civ., Înalta Curte va obliga pe recurentul-revizuent la plata către intimații F., G. și H. a sumei de 500 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, sub forma onorariului de avocat, conform chitanței depuse la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția inadmisibilității, invocată din oficiu.

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 318 din 14 noiembrie 2023, pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă.

Obligă pe recurentul-revizuent A. la plata sumei de 500 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, către intimații F., G. și H..

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 13 iunie 2024.