ÎCCJ, Decizia nr. 192/2024

Ședința publică din data de 14 octombrie 2024

Din examinarea actelor aflate la dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

La 9 martie 2023, pe rolul acestei instanțe a fost înregistrată contestația în anulare formulată de A. împotriva Deciziei nr. 2295 din 28 octombrie 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă în dosarul nr. x/2019, prin care a fost respins, ca inadmisibil, recursul formulat de contestatorul A. împotriva deciziei civile nr. 281 din 20 august 2020, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă.

Decizia recurată

Prin Decizia nr. 2148 din 15 noiembrie 2023, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a respins, ca tardivă, contestația în anulare formulată de reclamantul A. împotriva Deciziei nr. 2295 din 28 octombrie 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2019.

În motivare, s-a arătat că termenul de 15 zile pentru exercitarea contestației în anulare este un termen legal imperativ, cum prevede art. 506 alin. (1) din C. proc. civ.

Instanța a constatat că, în cauza pendinte, Decizia nr. 2295 din 28 octombrie 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2019, ce face obiect al contestației în anulare, a fost comunicată petentului la 22 decembrie 2021 .

Raportat la data comunicării hotărârii contestate, termenul în care putea fi introdusă contestația în anulare s-a împlinit la 7 ianuarie 2022, dată calculată în raport cu dispozițiile art. 181 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ. Înalta Curte a constatat că partea a exercitat contestația în anulare la 3 martie 2023 după împlinirea termenului prevăzut de art. 506 alin. (1) din C. proc. civ.

Recursul

Împotriva acestei decizii, la 8 decembrie 2023, contestatorul a formulat recurs, motivat ulterior.

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători

Analizând excepția inadmisibilității recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit art. 634 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ. "Sunt hotărâri definitive hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluționat fondul pricinii.", iar art. 483 alin. (1) din același act normativ prevede că "Hotărârile date în apel, cele date fără drept de apel precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului".

Conform art. 508 alin. (4) din C. proc. civ. "Hotărârea dată în contestație în anulare este supusă acelorași căi de atac ca și hotărârea atacată".

În speță, prin Decizia nr. 2295 din 28 octombrie 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă în dosarul nr. x/2019, a fost respins, ca inadmisibil, recursul formulat de contestatorul A. împotriva deciziei civile nr. 281 din 20 august 2020, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă.

Împotriva acestei decizii, recurentul a formulat calea extraordinară de atac a contestației în anulare, care a fost respinsă prin Decizia nr. 2148 din 15 noiembrie 2023 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, al cărei recurs face obiectul prezentului dosar.

Înalta Curte reține, din interpretarea sistematică a dispozițiilor legale menționate, că decizia pronunțată în soluționarea unui recurs este o hotărâre definitivă, iar decizia prin care instanța se pronunță asupra contestației în anulare formulată împotriva unei decizii definitive este tot o hotărâre judecătorească definitivă. Ca urmare, împotriva acestei din urmă hotărâri judecătorești nu poate fi exercitată o altă cale de atac a recursului.

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege.

Așa fiind, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.

Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție arătând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii, cu respectarea acesteia.

În consecință, pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul A. împotriva Deciziei nr. 2148 din 15 noiembrie 2023 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă în dosarul nr. x/2023.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14 octombrie 2024.