ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1145/2023

Ședința publică din data de 15 iunie 2023 Deliberând, asupra cauzei de față constată următoarele: 1. Circumstanțele cauzei Prin decizia nr. 205 din 2 februarie 2022, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a respins, ca nefondat, recursul declarat de pârâții A. și B., împotriva deciziei nr. 87/A din 2 octombrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția I civilă. 2. Calea de atac formulată în cauză Împotriva acestei decizii au formulat contestație în anulare pârâții A. și B., cale de atac care a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă în data de 03 februarie 2022, sub nr. x/2023. 3. Apărările formulate în cauză În data de 12 iunie 2023, intimata C. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii, ca inadmisibilă, respectiv ca tardiv formulată, iar în subsidiar, ca nefondată.

4. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Analizând cu prioritate excepția tardivității contestației în anulare, invocată prin întâmpinare de intimata C., Înalta Curte reține următoarele: Dispozițiile art. 506 alin. (1) C. proc. civ. prevăd: "Contestația în anulare poate fi introdusă în termen de 15 zile de la data comunicării hotărârii, dar nu mai târziu de un an de la data când hotărârea a rămas definitivă". Din interpretarea literală și gramaticală a prevederilor legale redate reiese că în ipoteza în care hotărârea a fost comunicată părții, termenul pentru exercitarea contestației în anulare este de 15 zile care începe să curgă de la comunicarea hotărârii.

În cauza de față, se constată că potrivit înscrisurilor atașate la dosarul nr. x/2019 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, decizia civilă nr. 205 din 2 februarie 2022, pronunțată de instanța supremă în recurs, care face obiectul prezentei căi de atac, a fost comunicată pârâților A. și B., în data de 04 aprilie 2022, moment de la care, în aplicarea prevederilor anterior arătate începe să curgă termenul de 15 zile pentru exercitarea contestației în anulare. Conform dispozițiilor art. 181 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ.: "Termenele, în afară de cazul în care legea dispune altfel, se calculează după cum urmează: (…) 2. când termenul se socotește pe zile, nu intră în calcul ziua de la care începe să curgă termenul, nici ziua când acesta se împlinește;" În aplicarea dispozițiilor art. 181 alin. (1) pct. 2 din C. proc.

civ., termenul pentru declararea contestației în anulare s-a împlinit la data de 20 aprilie 2022. Or, contestatorii au promovat această cale extraordinară de atac împotriva deciziei contestate la data de 03 februarie 2023 (așa cum rezultă din ștampila aplicată pe cerere odată cu înregistrarea acesteia la instanță - dosarul nr. x/2023 al ÎCCJ). Așadar, în speță, contestația în anulare a fost formulată peste termenul de 15 zile prevăzut de art. 506 alin. (1) C. proc. civ., calculat potrivit art. 181 C. proc. civ. Termenul de un an prevăzut de art. 506 C. proc. civ. este un termen limită obiectiv, calculat de la data rămânerii definitive a hotărârii și nu dă posibilitatea părților să opteze în a formula contestația în anulare în 15 zile de la comunicare sau într-un an de la data rămânerii definitive, fiind un termen aplicabil în situația în care nu s-a efectuat actul procedural al comunicării hotărârii atacate.

Potrivit art. 185 C. proc. civ., când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercițiul dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel, iar actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate. Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 506 și art. 508 C. proc. civ. raportat la art. 185 din cod, va respinge, ca tardivă, contestația în anulare formulată de contestatorii A. și B., împotriva deciziei nr. 205 din 02 februarie 2022, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în dosarul nr. x/2019.

Totodată, se reține că instanța nu poate da curs solicitării intimatei C. de acordare a cheltuielilor de judecată, întrucât, deși aceasta a depus la dosar factura fiscală seria x nr. x din 15.06.2023, în valoare de 950 RON, reprezentând închiriere autoturism, la dosar nu se regăsesc documente justificative din care să rezulte că plata facturii a fost efectiv efectuată. Înalta Curte reține că factura fiscală depusă în recurs de intimată în justificarea cheltuielilor de judecată solicitate nu face dovada plății respectivei sume de către intimată, constituindu-se, în fapt, într-un înscris care statuează nașterea unui drept de creanță și nu a plății.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca tardivă, contestația în anulare formulată de contestatorii A. și B., împotriva deciziei nr. 205 din 02 februarie 2022, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în dosarul nr. x/2019. Definitivă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 15 iunie 2023.