ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 148/2023

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Brăila în data de 09 octombrie 2019, sub numărul de dosar x/2019, reclamanta A. a solicitat, pe calea ordonanței președințiale, suplinirea consimțământului pârâtei B. pentru obținerea autorizației de construire pentru edificarea gardului despărțitor dintre proprietatea reclamantei, situată în Brăila, str. x, parcela x și proprietatea pârâtei, situată în Brăila, str. x, parcela x.

Sentința pronunțată de Judecătoria Brăila Prin sentința civilă nr. 7098 din 04 decembrie 2019, Judecătoria Brăila, secția civilă a dispus admiterea cererii reclamantei.

Decizia pronunțată de Tribunalul Brăila Prin decizia civilă nr. 163 din 01 aprilie 2020, Tribunalul Brăila, secția I civilă a dispus respingerea apelului formulat de către pârâta B., ca tardiv formulat. De asemenea, a obligat-o pe aceasta la plata sumei de 1010 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, către reclamanta A..

Decizia pronunțată de Curtea de Apel Galați Prin decizia civilă nr. 186/R din 14 iulie 2021, Curtea de Apel Galați, secția I civilă a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de pârâta B. împotriva deciziei nr. 163 din 01 aprilie 2020 a Tribunalului Brăila, secția I civilă.

Decizia pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție Prin decizia civilă nr. 2696 din 8 decembrie 2021, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de recurenta B. împotriva deciziei nr. 186/R din 14 iulie 2021 a Curții de Apel Galați, secția I civilă.

Calea de atac exercitată Împotriva acestei decizii a declarat contestație în anulare, întemeiată pe dispozițiile art. 503 alin. (2) pct. 1 C. proc. civ., pârâta B.. Contestatoarea nu a depus motivele contestației în anulare. În drept, au fost invocate și dispozițiile art. 503 alin. (3), art. 504 alin. (2), art. 505 alin. (2) și art. 506 alin. (1) C. proc. civ., precum și dispozițiile art. 136 alin. (3), precum și art. 174 alin. (1) și (3), art. 175 alin. (1) și (2), art. 176 pct. 3 și 4, art. 177 alin. (1), art. 178 alin. (2) C. proc. civ.

Apărări formulate în cauză Prin întâmpinarea formulată, intimata a invocat excepția tardivității formulării căii de atac, arătând că decizia Înaltei Curți a fost comunicată contestatoarei în data de 19 ianuarie 2022, aceasta nefiind formulată în termenul legal. De asemenea, a solicitat și respingerea, ca nefondată, a contestației în anulare, motivat de faptul că, potrivit art. 129 din Constituție, mijloacele procesuale de atac a unei hotărâri judecătorești sunt prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condițiile legii. Precizează că sentința civilă nr. 7098 a Judecătoriei Brăila a fost pronunțată în data de 04 decembrie 2019 și ar fi putut fi atacată cu apel în termen de 5 zile de la pronunțare, ultima zi de declarare a căii de atac fiind 10 decembrie 2019. A concluzionat prin aceea că cererea contestatoarei este abuzivă, vădit neserioasă, menționând că toate demersurile inițiate de contestatoare împotriva sa au fost soluționate prin respingerea lor. Prin notele scrise, intitulate "răspuns la întâmpinare", depuse în data de 19 ianuarie 2023, contestatoarea a solicitat admiterea contestației în anulare, astfel cum a fost formulată, fiind depus un set de înscrisuri în susținerea acesteia. Contestatoarea a susținut, în esență, că intimata nu este proprietar al imobilului în litigiu, aceasta neputând să își intabuleze dreptul de proprietate în cartea funciară. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Din perspectiva dispozițiilor art. 248 C. proc. civ., care prevăd că "instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură (…) care fac inutilă, în tot sau în parte (…) cercetarea în fond a cauzei", Înalta Curte urmează a analiza cu prioritate excepția tardivității formulării căii de atac, invocată de intimată, prin întâmpinare și excepția nulității contestației în anulare pentru nemotivare, invocată de către instanță, din oficiu. 1. În ceea ce privește excepția tardivității căii de atac, invocată de intimată, prin întâmpinare Potrivit art. 506 alin. (1) C. proc. civ.: "contestația în anulare poate fi introdusă în termen de 15 zile de la data comunicării hotărârii, dar nu mai târziu de un an de la data când hotărârea a rămas definitivă." Din verificările efectuate în dosar, se constată că, potrivit dovezii de comunicare aflate la dosarul de recurs, decizia civilă nr. 2696 din 8 decembrie 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă în dosarul nr. x/2019, atacată pe calea contestației în anulare, a fost comunicată contestatoarei în data de 17 ianuarie 2022. Totodată, prezenta contestație în anulare a fost formulată în data de 31 octombrie 2022, conform dovezii de la fila x, așadar cu depășirea termenului de 15 zile prevăzut de art. 506 alin. (1) teza I C. proc. civ. Raportarea legiuitorului la termenul de un an de la data când hotărârea a rămas definitivă nu echivalează cu un drept de opțiune al părților, în sensul de a formula contestația în anulare alternativ, în 15 zile de la comunicarea hotărârii sau într-un an de la data rămânerii definitive a acesteia. Termenul de un an este unul obiectiv și are rolul de a contribui la certitudinea raporturilor juridice și de a limita în timp durata unui proces, doar în situațiile în care nu este posibilă calcularea termenului subiectiv de 15 zile, deoarece comunicarea hotărârii fie lipsește, fie nu a fost efectuată cu respectarea dispozițiilor procedurale. Dată fiind ordinea în care termenele diferite sunt indicate în textul de lege, rațiunea normei juridice impune ca verificarea respectării termenului de formulare a contestației în anulare să se raporteze prioritar la termenul subiectiv și numai în subsidiar la termenul obiectiv, dacă este incidentă una dintre situațiile de excepție menționate anterior, nefiind, însă, cazul în speță. De asemenea, în conformitate cu prevederile art. 185 alin. (1) C. proc. civ.: "când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate." În acest cadru, se impune precizarea că, în cauză, este incidentă sancțiunea nulității contestației în anulare în raport cu prevederile anterior menționate, ca urmare a formulării peste termen a acestei căi de atac. Pentru considerentele expuse, constatând că prezenta contestație a fost declarată cu depășirea termenului de 15 zile, prevăzut de dispozițiile art. 506 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va anula calea de atac formulată în cauză. 2. Examinând, în continuare, excepția nulității contestației pentru nemotivare, invocată din oficiu, Înalta Curte constată, totodată, nulitatea căii de atac și în raport cu nerespectarea acestei exigențe legale Potrivit dispozițiilor art. 506 alin. (2) C. proc. civ.: "contestația se motivează în termenul de 15 zile prevăzut la alin. (1), sub sancțiunea nulității acesteia." Așadar, din aceste prevederi rezultă faptul că nu este suficient doar ca declararea contestației în anulare să aibă loc în termenul prevăzut de lege, ci se impune ca și motivele, care permit încadrarea criticilor de nelegalitate în dispozițiile art. 503 C. proc. civ., să fie depuse în interiorul termenului de 15 zile stabilit pentru exercitarea acestei căi de atac. Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare, care poate fi exercitată doar pentru ipotezele expres determinate prin dispozițiile art. 503 alin. (1) C. proc. civ.: contestația în anulare obișnuită - al cărei obiect poate fi o hotărâre definitivă și art. 503 alin. (2) C. proc. civ.: contestația în anulare specială - al cărei obiect poate fi o hotărâre a unei instanțe de recurs. În speță, se observă că, prin contestația în anulare formulată, contestatoarea s-a limitat la a indica, în mod formal, prevederile art. 503 alin. (2) pct. 1 C. proc. civ., fără a arăta în concret în ce constă nelegalitatea deciziei contestate, prin prisma incidenței acestui motiv prevăzut de lege și care, ar fi trebuit, totodată, să fi fost invocat, în prealabil, de către contestatoare în fața instanței care a pronunțat decizia atacată. Totodată, nici prin notele scrise din 19 ianuarie 2023, nu au fost invocate critici care să poată fi încadrate în vreunul dintre motivele de contestație în anulare, expres prevăzute de dispozițiile art. 503 C. proc. civ. În realitate, contestatoarea a invocat doar aspecte privitoare la temeinicia hotărârilor instanțelor de fond, urmărind, de fapt, o nouă judecată în fond a litigiului. Or, se impune precizarea că pe calea contestației în anulare nu pot fi valorificate decât nereguli procedurale, iar nu relative la dezlegarea dată de instanță pretențiilor deduse judecății, după cum nu este posibilă nici exercitarea unui control judiciar al soluției date prin decizia atacată, cenzurarea legalității soluției dispuse printr-o hotărâre judecătorească fiind posibilă doar prin intermediul căilor de atac de reformare. Așadar, contestația în anulare nu poate viza aspecte ce țin de stabilirea eronată a situației de fapt sau de interpretarea ori de aplicarea greșită a unor dispoziții legale, obiectul contestației în anulare neputând fi extins, prin analogie, la alte situații decât cele prevăzute în mod expres de dispozițiile legale anterior menționate. Înalta Curte apreciază, așadar, că se impune a se constata că simpla nemulțumire a părții cu privire la soluția primei instanțe nu poate conduce la retractarea deciziei atacate, pe calea contestației în anulare, în lipsa conformării contestatoarei cu dispozițiile art. 503 C. proc. civ., privitoare la motivele expres și limitativ prevăzute de lege în care poate fi promovată această cale extraordinară de atac. Drept urmare, față de neindicarea de către constatatoare a unor critici ce pot fi circumscrise motivelor prevăzute de art. 503 C. proc. civ., Înalta Curte constată incidentă, în cauză, totodată și sancțiunea nulității contestației în anulare, pentru nemotivare. Pentru aceste considerente, față de dispozițiile art. 248 C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția nulității contestației în anulare, prin prisma nerespectării termenului prevăzut de lege pentru formularea acesteia și va anula contestația în anulare declarată de contestatoarea B. împotriva deciziei civile nr. 2696 din data de 08 decembrie 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – secția I civilă în dosarul nr. x/2019, având în vedere că acest incident primează față de excepția nulității pentru nemotivare.