ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1300/2023
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1300/2023 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2023)
Ședința publică din data de 18 mai 2023
Asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 14 septembrie 2018, pe rolul Tribunalului Prahova, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2018, reclamanta A. S.R.L. a solicitat obligarea pârâților Municipiul Ploiești, Servicii de Gospodărie Urbană Ploiești S.R.L. și Clubul Sportiv Municipal Ploiești, în solidar sau distinct, la plata sumei totale de 1.478.817 RON reprezentând investiții, precum și creșterea de valoare a spațiilor închiriate de reclamantă în baza contractelor de închiriere nr. x, 13, 15 și 16 din 2013.
În drept, reclamanta a invocat dispozițiile art. 1164, art. 1178, art. 1270 și art. 1350 C. civ.
La data de 16 noiembrie 2018, reclamanta a depus la dosarul cauzei cerere de precizare și completare a cererii introductive, prin care a arătat că înțelege să completeze acțiunea introductivă, în sensul că solicită obligarea pârâților și la plata sumei în cuantum de 47.276,66 RON, reprezentând contravaloarea investițiilor.
Totodată, reclamanta a precizat că temeiul juridic subsidiar al acțiunii este îmbogățirea fără justă cauză, în special cu privire la pârâta Servicii de Gospodărie Urbană Ploiești S.R.L., dar fără a se limita la pârâții Municipiul Ploiești și Clubul Sportiv Municipal Ploiești.
La data de 18 decembrie 2018, reclamanta a depus la dosarul cauzei cerere adițională, prin care a arătat că înțelege să își completeze acțiunea introductivă, în sensul că solicită obligarea pârâților la plata sumei reprezentând contravaloarea dobânzii comerciale penalizatoare datorate pentru neîndeplinirea obligației de plată a despăgubirilor care fac obiectul prezentei acțiuni, începând cu data scadenței și până la data plății efective.
Prin sentința nr. 932 din 14 septembrie 2021, pronunțată de Tribunalul Prahova, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2018, s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Clubul Sportiv Municipal Ploiești, invocată prin întâmpinare, și s-a respins cererea de chemare în judecată în contradictoriu cu pârâtul Clubul Sportiv Municipal Ploiești, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
A fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Municipiul Ploiești și excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Servicii de Gospodărire Urbană Ploiești S.R.L., invocate prin întâmpinare, ca neîntemeiate.
A fost admisă, în parte, acțiunea reclamantei, astfel cum a fost precizată și completată și au fost obligați pârâții Municipiul Ploiești și Servicii de Gospodărire Urbană Ploiești S.R.L., în solidar, la plata către reclamantă a sumei de 1.140.400,80 RON, reprezentând contravaloarea investițiilor realizate la spațiile închiriate, precum și la plata dobânzii legale penalizatoare, aplicată la suma menționată, de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri și până la data plății efective.
S-a respins, în rest acțiunea, ca neîntemeiată și au fost obligați pârâții la plata cheltuielilor de judecată către reclamantă în cuantum de 7.050 RON, proporțional cu pretențiile admise.
Împotriva acestei sentințe reclamanta A. S.R.L. și pârâții Municipiul Ploiești și Servicii de Gospodărie Urbană Ploiești S.R.L. au declarat recurs.
Prin încheierea din 15 martie 2022, Curtea de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței sale funcționale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea secției a II-a Civile a aceleiași instanțe, motivat, în esență, de faptul că prezentul litigiu, care vizează executarea unor contracte administrative, este de competența de soluționare a instanței civile, potrivit dispozițiilor art. 8 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, așa cum aceasta a fost modificată prin Legea nr. 212/2018.
Prin decizia nr. 93 din 12 mai 2022, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2018, s-au admis recursurile declarate de pârâții Municipiul Ploiești și Servicii de Gospodărie Urbană Ploiești S.R.L., a fost casată în parte sentința recurată și, în rejudecare, a fost respinsă cererea de chemare în judecată precizată, ca neîntemeiată.
De asemenea, s-a respins recursul declarat de reclamantă ca nefondat și a fost obligată aceasta să plătească câte 7.505 RON pentru fiecare dintre recurenții-pârâți.
Împotriva acestei decizii reclamanta A. S.R.L. a declarat recurs în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 1, 3 și 5 C. proc. civ., prin care a solicitat casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare apelului în complet legal constituit.
În dezvoltarea motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 Cod procedură civilă recurenta susține că în temeiul art. 22 alin. (2) și alin. (4), curtea de apel, în vederea aplicării corecte a legii, avea obligația de a restabili calificarea juridica a actelor și faptelor deduse judecății, chiar dacă părțile le-au dat o altă denumire.
În susținerea motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 3 Cod procedură civilă, recurenta apreciază că prin soluționarea greșită a căii de atac a recursului în loc de apel, curtea de apel a încălcat normele de competență de ordine publică, prevăzute la art. 94 alin. (1) lit. (k) raportat la art. 95 pct. l, art. 96 pct. 2 și art. 97 pct. l C. proc. civ.
Totodată, având în vedere că potrivit dispozițiilor legale evocate, calea de atac era apelul și nu recursul, recurenta susține că au fost încălcate și dispozițiile art. 4 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind constituirea instanței în complet format din doi judecători, critici circumscrise motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.
Prin întâmpinarea înregistrată la 5 decembrie 2022, intimatul Municipiul Ploiești a invocat excepția inadmisibilității recursului, iar pe fond, a solicitat respingerea acestuia.
De asemenea, prin întâmpinarea înregistrată la 7 decembrie 2022, intimata Servicii de Gospodărie Urbană Ploiești S.R.L. a invocat excepția inadmisibilității recursului, iar pe fond, a solicitat respingerea acestuia.
Prin întâmpinarea înregistrată la 8 decembrie 2022, intimatul Clubul Sportiv Municipal Ploiești a invocat excepțiile tardivității și inadmisibilității recursului.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, la data de 25 octombrie 2022.
Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ.
Prin încheierea din 9 februarie 2022, Înalta Curte a dispus comunicarea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului către părți, cu mențiunea că pot depune puncte de vedere în termen de 10 zile de la comunicare.
Prin punctul de vedere depus la 21 februarie 2022, recurenta a solicitat, în esență, respingerea excepției inadmisibilității recursului.
Prin punctul de vedere depus la 22 februarie 2022, intimatul Municipiul Ploiești a solicitat admiterea excepției inadmisibilității recursului.
În cauză, s-a stabilit termen pentru examinarea admisibilității în principiu a recursului la 18 mai 2023.
La termenul din 18 mai 2023, în completul de filtru, Înalta Curte a luat în examinare, cu prioritate, excepția inadmisibilității recursului, invocată de intimați, în conformitate cu prevederile art. 248 alin. (2) C. proc. civ., și a reținut următoarele:
Cauza are ca obiect soluționarea unui recurs declarat împotriva unei decizii prin care au fost admise recursurile pârâților într-o acțiune în despăgubiri decurgând din executarea unui contract administrativ. În speță, reclamanta solicită despăgubiri constând în investițiile realizate la spațiile închiriate de la pârâta Servicii de Gospodărie Urbană Ploiești S.R.L., aparținând Municipiului Ploiești, aflate în incinta Stadionului Ilie Oană.
Potrivit dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. c)
1
) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 "sunt asimilate actelor administrative, în sensul prezentei legi, și contractele încheiate de autoritățile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achizițiile publice; prin legi speciale pot fi prevăzute și alte categorii de contracte administrative".
De asemenea, conform art. 8 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 teza a II-a, "litigiile care decurg din executarea contractelor administrative sunt în competența de soluționare a instanțelor civile de drept comun".
Prin urmare competența de soluționare a litigiilor care decurg din executarea contractelor administrative a trecut în competența de soluționare a instanțelor civile de drept comun, însă regulile specifice raporturilor juridice încheiate între autorități/instituții publice și alți subiecți de drept, circumscrise contenciosului administrativ, rămân aplicabile acestor litigii.
Totodată, potrivit art. 20 alin. (1) din același act normativ "hotărârea pronunțată în primă instanță poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare".
Așadar, se constată că în mod just prima instanță a pronunțat sentința cu drept de recurs în termen de 15 zile, iar curtea de apel a soluționat cauza în mod definitiv, fiind în prezent în situația soluționării unui recurs la recurs, situație nepermisă.
Conform dispozițiilor art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. hotărârile pronunțate în recurs sunt definitive, astfel că acestea nu mai pot fi atacate cu recurs, cale de atac ce poate fi promovată numai împotriva hotărârilor date în apel, a celor date fără drept de apel și a altor hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege, astfel cum indică art. 483 alin. (1) C. proc. civ.
În sistemul nostru de drept mijloacele procesuale de atac a hotărârilor judecătorești, exercitarea acestora și efectele căilor de atac sunt guvernate de principiul legalității căilor de atac, prevăzut de art. 457 C. proc. civ., regulă ce are și valoare de principiu constituțional, care semnifică instituirea prin lege a căilor de atac și exercitarea lor în condițiile legii, potrivit cu natura și scopul lor și într-o anumită ordine. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.
În considerarea obiectului cererii de chemare în judecată, decizia recurată în cauză are caracter definitiv de la pronunțarea sa potrivit art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., astfel că nu este susceptibilă a fi atacată cu recurs, întrucât aceasta nu se înscrie în ipoteza legală reglementată de art. 483 alin. (1) din același cod.
În consecință, pentru considerentele ce preced, conform art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamanta A. S.R.L., prin lichidator judiciar Cabinet Individual de Insolvență B., împotriva deciziei nr. 93 din 12 mai 2022, pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamanta A. S.R.L. prin lichidator judiciar Cabinet Individual de Insolvență B. împotriva deciziei nr. 93 din 12 mai 2022, pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, ca inadmisibil.
Fără nicio cale de atac.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 18 mai 2023.