ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4918/2018

Ședința publică din data de 15 noiembrie 2018

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Potrivit art. 499 C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanței de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate și analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivelor de casare".

Prin acțiunea civilă înregistrată cu nr. x/281/14.03.2017 la Judecătoria Ploiești, reclamantul A. - Persoană Fizică Autorizată- prin reprezentant legal A. a chemat în judecată pe pârâții Consiliul Local Ploiești, Municipiul Ploiești, în calitate de unitate administrativ teritorială, Primarul Municipiului Ploiești, B., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să se dispună obligarea, în solidar, a pârâților la plata în favoarea sa a sumei totale de 12.150 RON reprezentând drepturi financiare, restante pentru perioada martie - iulie 2016, datorate în baza contractului de prestări servicii sportive nr. 49/01.03.2016 plus dobânda legală, calculată de la data exigibilității fiecărei tranșe și până la data punerii efective în executare a hotărârii, precum și la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 8140/28.09.2017 a Judecătoriei Ploiești a fost admisă acțiunea formulată de reclamant împotriva pârâtului B. și s-a dispus obligarea acestuia din urmă la plata în favoarea reclamantului a sumei de 12.150 RON, în baza contractului de prestări servicii sportive nr. 49/01.03.2016 plus dobânda legală, calculată de la data introducerii acțiunii și până la data plății efective, precum și suma de 712,5 RON cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru, fiind admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Primarul Municipiului Ploiești, a Municipiului Ploiești și respinsă acțiunea formulată de acești pârâți, ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul B., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată, în subsidiar, obligarea tuturor pârâților la plata sumelor de 12.150 RON, a dobânzilor legale, a cheltuielilor de judecată.

Prin decizia civilă nr. 556 din 24 aprilie 2018, Tribunalul Prahova, secția I civilă a respins cererea privind invocarea excepției lipsei capacității de folosință a Consiliului Local Ploiești și a Primarului Municipiului Ploiești, ca inadmisibilă, formulată de către aceștia din urmă.

A admis apelul declarat apelantul - pârât B. împotriva sentinței civile nr. 8140/28.09.2017 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimatul - reclamant A. - Persoană Fizică Autorizată -prin reprezentant legal A. și intimații-pârâți Primarul Municipiului Ploiești, Municipiul Ploiești, Consiliul Local Ploiești și, în consecință:

A schimbat în parte sentința atacată în sensul că a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Municipiul Ploiești și Consiliul Local Ploiești, invocată de acești pârâți, prin întâmpinare.

A obligat, în solidar, pe pârâții B., Municipiul Ploiești și Consiliul Local Ploiești la plata către reclamant a sumei de 12.150 RON, în baza contractului de prestări servicii sportive nr. 49/01.03.2016 și la plata dobânzii legale, de la data introducerii cererii de chemare în judecată și până la data plății efective, precum și la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 712,5 RON.

A menținut restul dispozițiilor sentinței în ceea ce privește admiterea excepției lipsei calității procesual pasive a pârâtului Primarul Municipiului Ploiești.

A luat act că nu se solicită cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei decizii au formulat recurs pârâții CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI PLOIEȘTI și UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALĂ MUNICIPIUL PLOIEȘTI - PRIN PRIMAR.

Recursul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Prahova, după care tribunalul a înaintat cererea de recurs, împreună cu dosarul, spre soluționare, Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă la data de 22.06.2018.

Înalta Curte a luat în examinare, cu prioritate, excepția necompetenței materiale asupra căreia, în temeiul art. 132 C. proc. civ. raportat la art. 494 din același cod, reține următoarele:

Recursul a fost declarat împotriva unei decizii pronunțate de Tribunalul Prahova, în apel, într-o cerere evaluabilă în bani în valoare de până la 200.000 RON.

Prin decizia nr. 18/2018 din 01 octombrie 2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 965 din 14 noiembrie 2018, s-a statuat că:

"În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 96 pct. 3, art. 97 pct. 1 și art. 483 din C. proc. civ., competența de soluționare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunțate în apel de către tribunale, în cauzele având ca obiect cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, ca urmare a pronunțării Deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 a Curții Constituționale, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 20 iulie 2017, revine curților de apel."

A reținut instanța că, potrivit art. 483 alin. (2) din C. proc. civ., "nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în (...) cereri evaluabile în bani în valoare de până la 500.000 RON inclusiv (...) ".

Legea nr. 2/2013 a cuprins o dispoziție tranzitorie, care a mărit nivelul pragului valoric evocat mai sus, de la 500.000 RON la 1.000.000 RON, în art. XVIII alin. (2), iar prin acte normative succesive s-a stabilit ca această dispoziție să se aplice în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a legii și până la 31 decembrie 2018 inclusiv.

Calea de atac a recursului a fost recunoscută ca efect al pronunțării de către Curtea Constituțională a deciziei nr. 369 din 30 mai 2017, prin care s-a constatat că sintagma "precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv", cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, este neconstituțională.

Ulterior pronunțării deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 de către Curtea Constituțională, ar fi fost util ca legiuitorul, dând eficiență dispozițiilor art. 147 alin. (1) din Constituție și art. 31 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, cu modificările și completările ulterioare, să stabilească instanța căreia urma să îi revină competența de a soluționa recursurile declarate împotriva deciziilor pronunțate de tribunale în soluționarea apelurilor promovate împotriva hotărârilor judecătoriilor, în cererile evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv.

Un atare deziderat nu a fost atins însă, așa încât, în prezent, există un vid legislativ în ceea ce privește competența materială în soluționarea recursurilor împotriva hotărârilor pronunțate în apel în cereri evaluabile în bani cu o valoare de până la 200.000 RON inclusiv.

Potrivit dispozițiilor art. 97 pct. 1 din C. proc. civ., "Înalta Curte de Casație și Justiție judecă recursurile declarate împotriva hotărârilor curților de apel, precum și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege".

Așadar, prima teză a acestui text a atribuit instanței supreme competența de soluționare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor curților de apel.

A doua teză a art. 97 pct. 1 din C. proc. civ. se referă la alte hotărâri, cum sunt cele ale Consiliului Superior al Magistraturii, ale Biroului Electoral Central, ale secțiilor Înaltei Curți de Casație și Justiție, în care instanței supreme îi revine competența de a soluționa recursuri, constituită fie în complet al unei secții, fie în Completul de 5 Judecători.

Organizarea ierarhică a instanțelor judecătorești, ce rezultă din art. 2 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și art. 94-97 din C. proc. civ., presupune ca învestirea instanțelor de control judiciar să se facă din treaptă în treaptă, instanțele superioare învestite cu soluționarea unei căi de atac de reformare putând infirma soluțiile pronunțate de instanțele inferioare.

Astfel, în condițiile reglementării actuale, competența trebuie atribuită prin aplicarea principiului organizării judecătorești în sistem ierarhic de tip piramidal, pentru a se împlini dezideratul realizării de către instanțe a controlului judiciar din treaptă în treaptă, dispozițiile legale relevând că un atare sistem, în materie procesual civilă, nu a fost abandonat prin noul C. proc. civ.

Înalta Curte are, de asemenea, în vedere dispozițiile art. 517 alin. (4) din C. proc. civ., potrivit cărora:

"Dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I."

De aceea, în condițiile pronunțării deciziei recurate de către Tribunalul Prahova, competența de soluționare a recursului aparține Curții de Apel Ploiești, instanță în favoarea căreia aceasta urmează să fie declinată, în temeiul art. 132 alin. (1) și (3) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Declină competența de soluționare a recursului declarat de pârâții CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI PLOIEȘTI și UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALĂ MUNICIPIUL PLOIEȘTI - PRIN PRIMAR împotriva deciziei civile nr. 556 din 24 aprilie 2018, pronunțate de Tribunalul Prahova, secția I civilă, în favoarea Curții de Apel Ploiești.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 noiembrie 2018.