ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3494/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la 7 iunie 2004, reclamanta B.M. a chemat în judecată Ministerul Agriculturii Pădurilor și Dezvoltării Rurale și SC P. SA Târgoviște, solicitând să se constate nulitatea absolută parțială a certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria MO 7 nr. 0332 din 29 august 1997, emis în favoarea acesteia din urmă. În motivarea cererii, reclamanta a susținut că prin sentința civilă nr. 866/1995, Judecătoria Târgoviște s-a reconstituit dreptul de proprie pentru 10 ha teren. Cum din acestea 4 ha, aflate la ferma P. aparținând societății comerciale pârâte, au fost incluse în suprafața pentru care s-a emis certificat de atestare în favoarea SC P. SA, consideră că actul este lovit de nulitate.

Prin sentința civilă nr. 38 din 14 februarie 2006, Curtea de Apel Ploiești a respins excepția tardivității acțiunii, considerând că în raport cu data la care Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale a răspuns la plângerea formulată, sesizarea instanței de contencios s-a făcut în termen. Pe fondul pricinii, Curtea de Apel Ploiești a respins acțiunea, ca neîntemeiată, având în vedere că reclamanta a fost deja pusă în posesie, pe suprafața pentru care i s-a reconstituit dreptul de proprietate (sentința civilă nr. 811/2004). Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, B.M., susținând, în esență, că actul contestat a fost emis anterior punerii în posesie și când deja terenul respectiv făcea obiectul unui litigiu.

Recursul nu este fondat. Prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă (sentința civilă nr. 866/1995 a Judecătoriei Târgoviște) lui B.M. i s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra 10 ha și raza comunei Pucioasa. Prin sentința civilă nr. 811/2004, Judecătoria Pucioasa a obligat Comisia Locală de aplicare a Legii nr. 18/1991 Pucioasa s-o pună în posesie pe B.M. pe suprafața de 9 ha teren agricol din terenul aflat la dispoziția Comisiei locale, reținând în același timp că pentru diferența până la 10 ha a fost deja pusă în posesie. În temeiul acestui titlu executor, Comisia Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Dâmbovița, prin amendamentul nr. 2402 din 26 octombrie 2004 (rămas definitiv prin sentința civilă nr. 146/2005 a Judecătoriei Pucioasa) a validat propunerea de înscriere a reclamantei, în Anexa nr. 37 la hotărârea Comisiei Locale Dobra, cu suprafața de 9 ha prin transfer pe raza Comunei Dobra.

Astfel fiind, legal și temeinic Curtea de Apel Ploiești a apreciat acțiunea, ca nefondată, terenurile asupra cărora reclamanta a fost cu titlu definitiv pusă în posesie (pe raza comunei Dobra), neidentificându-se cu cele pentru care s-a emis certificatul de atestare contestat. De altfel, acțiunea în anularea acestei acțiuni poate fi considerată și tardivă, având în vedere că reclamanta a promovat o primă acțiune la 16 mai 2002, împrejurare pe care, însă, Curtea de Apel Ploiești nu a avut-o în vedere. Văzând și dispozițiile art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de B.M. împotriva sentinței civile nr. 38 din 14 februarie 2006, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 octombrie 2006.