ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7326/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea introdusă la data de 6

septembrie 1996, G.C. și G.O. au chemat în judecată Ministerul Industriilor și SC

G.I. SA Pitești, solicitând anularea parțială a certificatului de atestare a

dreptului de proprietate asupra terenurilor seria M.03 nr. 2573 din 29

decembrie 1995, eliberat de primul pârât, în favoarea celei de a doua pârâte,

în limita suprafeței de 330 mp de teren.

În motivarea acțiunii, reclamanții

au arătat că actul administrativ supus controlului jurisdicțional, este nelegal

și îi vatămă în dreptul de proprietate dobândit asupra acelei suprafețe de

teren, la 10 mai 1974, în baza contractului de vânzare-cumpărare încheiat cu C.I.

și C.L. Că, pe terenul cumpărat, au edificat o locuință compusă din parter și

etaj, dar ulterior, fără nici un fel de verificări privind situația juridică a

imobilului, Ministerul Industriilor a emis ordinul atacat, prin care a atestat

în favoarea SC G.I. SA Pitești, dreptul de proprietate pentru o suprafață

totală de 10.080,28 mp, în care se include și suprafața de 330 mp.

Curtea de Apel București, secția de

contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 297 din 7 aprilie 1997, a

admis acțiunea și a anulat actul administrativ.

De asemenea, a obligat Ministerul

Industriilor, să emită în favoarea pârâtei secunde, un nou certificat de

atestare a dreptului de proprietate, pentru o suprafață de teren diminuată cu

suprafața de 330 mp, care aparține reclamanților.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța a reținut că G.C. și G.O. au făcut dovada dreptului lor de proprietate

asupra terenului în litigiu, pe care au ridicat construcția existentă, în baza

autorizației de construire eliberată de organul competent, anterior emiterii

certificatului seria M.03 nr. 2573/1995.

În fine, s-a motivat că beneficiarul

actului administrativ a omis să menționeze în documentația înaintată

Ministerului Industriilor, faptul că pe o suprafață de 330 mp de teren a fost

edificată o construcție.

Împotriva sentinței a declarat

recurs, pârâta SC G.I. SA Pitești.

Recurenta a susținut că prima

instanță nu a avut în vedere la soluționarea litigiului, decizia civilă nr. 1117/1994,

pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, în dosarul nr. 66/1994.

Prin această din urmă hotărâre s-au

admis recursurile declarate de pârâtele SC D.S. SA Pitești și SC L.F. SA

Târgoviște, cu consecința casării sentinței civile nr. 7740 din 24 august 1992,

a Judecătoriei Târgoviște, precum și a deciziei civile nr. 69 din 18 ianuarie

1993, a Tribunalului Dâmbovița.

În fond, instanța de recurs a

respins ca neîntemeiată, acțiunea în revendicare introdusă de S.I., privind

terenul în suprafață de 1 ha, situat în municipiul Târgoviște, la pct. C.

Recurenta a precizat că dată fiind

soluția adoptată prin această hotărâre în procesul civil, se impune admiterea

recursului și casarea sentinței pronunțată de instanța de contencios

administrativ, iar în fond, respingerea acțiunii formulată de cei doi

reclamanți, ca neîntemeiată.

La termenul din 26 mai 1998, la

cererea reprezentantului recurentei, Curtea Supremă de Justiție, secția de

contencios administrativ, a suspendat judecata recursului, conform art. 244 alin.

(1) pct. 1 C. proc. civ.

S-a considerat că soluționarea

prezentului litigiu este în strânsă legătură cu rezolvarea ce urmează a fi dată

în procesul civil ce formează obiectul dosarului nr. 4823/1997, al Judecătoriei

Târgoviște.

După repunerea pe rol a cauzei, în

dosar au fost depuse copii xerox ale hotărârilor judecătorești pronunțate în

privința acțiunii introduse de SC G.I. SA Pitești, pentru anularea titlului de

proprietate nr. 59865/1995, emis de către Comisia de aplicare a Legii nr. 18/1991,

în favoarea lui G.C. și G.O.

Prin sentința civilă nr. 9020 din 19

noiembrie 1997, Judecătoria Târgoviște a respins acțiunea respectivă, ca

neîntemeiată, iar instanțele judecătorești superioare au confirmat hotărârea,

respingând apelul și recursul care au fost declarate de societatea comercială

reclamantă.

Pe de altă parte, intimata G.O. a prezentat

ca înscrisuri noi, copii ale unor hotărâri judecătorești irevocabile,

pronunțate în procese civile prin care s-a recunoscut dreptul de proprietate al

lui K.M., fiica I.S. și a lui C.I., asupra terenului achiziționat de soții G.,

cu act autentic, la data de 10 mai 1994.

Este vorba de sentința civilă nr. 2648

din 31 martie 1997, a Judecătoriei Târgoviște, sentința nr. 250 din 25 iunie

1997, a Curții de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și

comercială și decizia nr. 1874 din 1 octombrie 1998, a Curții Supreme de

Justiție, secția de contencios administrativ.

Prin sentința civilă nr. 250/1997,

Curtea de Apel Ploiești a anulat parțial, la cererea reclamantului C.I.,

certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria M.03

nr. 2573 din 29 decembrie 1995, emis de Ministerul Industriilor, în favoarea SC

G.I. SA Pitești, pentru suprafața de 1640 mp din terenul situat în intravilanul

municipiului Târgoviște.

Cât privește decizia nr. 1117 din 15

iunie 1994, invocată de recurentă, ea este anterioară tuturor hotărârilor

judecătorești la care s-a făcut referire mai sus și oricum, neopozabilă soților

G., care nu au avut calitatea de parte în dosarul finalizat prin hotărâre.

Rezultă, deci, fără echivoc, că

recurenta nu a făcut dovada nici în recurs, a dreptului său de proprietate

asupra terenului intravilan în suprafață de 330 mp, dobândit de G.C. și G.O.,

prin act autentic de vânzare-cumpărare în anul 1994, încheiat cu vânzătorul C.I.

Admițând acțiunea și anulând actul

administrativ în această limită, prima instanță a pronunțat o hotărâre legală

și temeinică, ce urmează a fi menținută prin respingerea recursului.

Văzând și dispozițiile art. 1 din H.G.

nr. 834/1991, art. 1 și 15 din Legea nr. 29/1990.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de SC G.I.

SA Pitești împotriva sentinței civile nr. 297 din 7 aprilie 1997 a Curții de

Apel București, secția de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 5 octombrie 2004.