ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 216/2004

Asupra

recursurilor de față;

Din

examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin

acțiunea în contencios administrativ înregistrată la Curtea de Apel Pitești sub

nr. 4476 din 18 octombrie 2002, reclamanții S.P. și S.M. au solicitat, în

contradictoriu cu pârâții SC „G” SA Pitești, și Ministerul pentru

Întreprinderile Mici și Mijlocii și Cooperație, în calitate de succesor în

drept al Ministerului Comerțului, anularea certificatului de atestare a

dreptului de proprietate asupra terenului Seria M08 nr.0004 din 25 ianuarie

2003 emis de Ministerul Comerțului, numai pentru suprafața de 2.055 mp teren

situat în municipiul Pitești, județul Argeș, această suprafață de teren fiind

proprietatea reclamanților.

În

motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că:

-

dețin în proprietate în calitate de moștenitori ai autoarei lor, un termen în suprafață

de 5000 mp situat în municipiul Pitești din care, prin Decretul nr.181/1974, a

fost expropriată suprafața de 845 mp. pentru construirea unui bloc de locuințe;

-

după anul 1975, suprafața de teren rămasă, de 4155 mp, a  fost  ocupată abuziv,

fără titlu, de C.A.P. Bascov și de Întreprinderea de Comerț cu Ridicata pentru

Produse Metalo-Chimice Pitești (I.C.R.M. Pitești) actual -  S.C. „G” SA

Pitești, aceasta din urmă împrejmuind cu gard din prefabricate o suprafață de

2055 mp;

-

făcând demersuri pentru a le fi restituit terenul pe calea Legii nr.10/2001, au

luat cunoștință de faptul că pentru suprafața de 2055 mp. a fost emis de către

Ministerul Comerțului certificatul de atestare a dreptului de proprietate în

favoarea S.C. „G” SA  Pitești, fără ca aceasta să facă dovada dreptului de

administrare și numai ca urmare a mențiunilor nereale pe care le conține anexa

2 la acest act;

-

cu adresa nr.2397 din 21 august 2002 au solicitat Ministerului pentru

Întreprinderile Mici și Mijlocii și Cooperație, succesorul în drept al

Ministerului Comerțului, să procedeze la anularea parțială a certificatului de

atestare a dreptului de proprietate însă, prin adresa de răspuns nr. 2509 din

24 septembrie 2002 li s-a răspuns că emiterea certificatului s-a făcut cu

respectarea dispozițiilor legale în vigoare la acea dată.

Prin

întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, pârâta S.C. „G” SA Pitești a invocat

excepția tardivității acțiunii, în raport cu dispozițiile art. 5, alin. (5) din

Legea nr.29/1990 a contenciosului administrativ. În acest sens, pârâta a

susținut că: certificatul de atestare a dreptului de proprietate contestat a

fost înregistrat în regimul de transcripțiuni la data de 7 februarie 1994 și

înscris în Cartea funciară a localității Pitești la data de 6 septembrie 2000

iar potrivit art. 712 C. proc. civ., în vigoare la data transcrierii, coroborat

cu art.27 alin. (1) și art. 58, alin. (1) din Legea nr. 7/1996 privind

cadastrul, dreptul de proprietate a devenit opozabil față de terți de la data

transcrierii în registrul de transcripțiuni; potrivit art. 5, alin.(5) din

Legea nr. 29/1990, introducerea cererii la instanța de contencios administrativ

nu se poate face mai târziu de un an de la data comunicării actului

administrativ atacat; întrucât reclamanții și-au exercitat dreptul la acțiune

cu depășirea termenului de un an, urmează ca acțiunea să fie respinsă ca

tardivă.

La

rândul său, pârâtul Ministerul pentru Întreprinderile Mici și Mijlocii și

Cooperație a depus întâmpinare prin care a  ridicat excepția tardivității acțiunii

și  excepția inadmisibilității acțiunii, pentru prima excepție prezentând

aceeași argumentare ca și pârâta S.C. „G” SA Pitești.

Referitor

la excepția inadmisibilității acțiunii, pârâtul a arătat următoarele:

-

potrivit art. 2 din Legea nr.29/1990, la instanțele de contencios administrativ

nu pot fi atacate actele administrative pentru desființarea sau modificarea

cărora se prevede, prin lege specială, o altă procedură judiciară;

-

conform reglementării Legii nr.10/2001 privind regimul juridic al unor imobile

preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, persoanele

fizice, proprietari ai imobilelor preluate în mod abuziv de organizațiile

cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada menționată, pot

solicita instanțelor de drept comun restituirea imobilelor în condițiile

acestei legi;

-

pe rolul Judecătoriei Pitești se află în curs de soluționare acțiunea ce face

obiectul dosarului nr.8980/2002, prin care reclamanții au solicitat anularea

parțială a certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra

terenului, emis de Ministerul Comerțului în favoarea SC „G” SA Pitești, numai

pentru suprafața de 2055 mp teren situat în municipiul Pitești, acțiunea

reclamanților fiind întemeiată pe prevederile art. 46 din Legea nr.10/2001.

Pe

fondul cauzei, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii, arătând că:

-

emiterea certificatului de atestare a dreptului de  proprietate asupra

terenului în favoarea SC „G” SA Pitești s-a făcut cu respectarea dispozițiilor

legale în vigoare la data emiterii;

-

la data eliberării certificatului de atestare a dreptului de proprietate,

respectiv, 25 ianuarie 1993, suprafața de teren  situată în orașul Pitești, se

afla în patrimoniul SC „G” SA conform dispozițiilor Decretului Consiliului de

Stat nr.264 din  6 iulie 1972 prin care a fost expropriat și trecut în

proprietatea statului, fiind dat în administrarea Întreprinderilor de Comerț cu

Ridicata pentru Produse Metalo-Chimice,  terenul în suprafață de 9.424 mp.

situat în municipiul Pitești, teren care, ulterior, prin efectul Legii

nr.15/1990, a constituit proprietatea SC „G” SA;

-

suprafața de 4.486 mp. teren pe care reclamanții susțin că SC „G” SA o deține

fără titlu este justificată în  subsolul anexei 2 a certificatului de atestare,

prin aceea că vechile măsurători nu au avut la bază ridicări  topografice cu

aparat, astfel că în cazul unor eventuale  inexactități cuprinse în această

anexă, răspunderea revine organele competente care au semnat acest document.

Cercetând

cauza sub aspectul excepțiilor ridicate de pârâți, instanța sesizată Curtea de

Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința

nr.4/F-C din 15 ianuarie 2003, a respins acțiunea reclamanților ca nefondată.

În

considerentele sentinței, instanța a reținut că excepția inadmisibilității

acțiunii ridicată de pârâtul Ministerul pentru Întreprinderile Mici și Mijlocii

și Cooperație, este întemeiată,  întrucât art. 2, lit. c) din Legea nr. 29/1990

consacră un fine de neprimire a acțiunii în contencios administrativ care este

o acțiune subsidiară, admisibilă doar atunci când titularul dreptului  la

acțiune nu are alt mijloc juridic pentru  recunoașterea dreptului lezat.

Instanța a mai reținut că, de fapt, reclamanții urmăresc restituirea terenului

în temeiul Legii nr.10/2001.

Împotriva

acestei sentințe au declarat recurs reclamanții și pârâta SC „G”.

În

motivele de recurs formulate, recurenții S.P. și S.M. au arătat că, prin

admiterea excepției, instanța a pronunțat o soluție greșită, nerecunoscând că

pentru apărarea dreptului și interesului lor legitim, aceștia aveau la îndemână

trei căi: acțiunea în contencios administrativ pentru anularea certificatului

de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului; acțiunea în

revendicarea terenului în discuție, la judecătoria în a cărei rază teritorială

se află terenul; acțiunea în revendicare în temeiul Legii nr.10/2001.

În

ceea ce privește recursul declarat de pârâta SC „G” SA, acesta se referă la faptul

că instanța nu a dispus obligarea reclamanților ca părți căzute în pretenție,

la plata cheltuielilor de judecată pe care pârâta le-a efectuat în conformitate

cu dispozițiile art.274, alin. (1) C. proc. civ.

Examinând

sentința atacată în raport cu criticile formulate, cu actele și lucrările

dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente cauzei, inclusiv cele ale

art. 304

1

C. proc. civ., această instanță constată  că recursurile

sunt fondate, după cum se va arăta în continuare.

Potrivit art.137,

alin.(1) C. proc. civ., instanța de judecată, soluționând cauza, se va pronunța

mai întâi asupra excepțiilor de procedură precum și a celor de fond care fac de

prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.

Deși,

pârâtele din această cauză au depus întâmpinare prin care invocă excepția

tardivității și inadmisibilității acțiunii, instanța, la judecarea cauzei, nu a

pus în mod corect în discuție aceste excepții, făcând referire la utilitatea

formulării acțiunii în raport cu reglementarea art. 46 din Legea nr.10/2001.

Soluția

de respingere a acțiunii ca nefondată este greșită în raport cu aspectul

reținut de instanță în considerente, și  anume că, excepția inadmisibilității

acțiunii este întemeiată.

Instanța

a motivat inadmisibilitatea acțiunii în raport cu reglementarea art.2, lit. c) din

Legea nr.29/1990 a contenciosului administrativ și a reținut că reclamanții

urmăresc restituirea terenului în temeiul Legii nr.10/2001, fără să fie

administrate dovezi privind modul de soluționare a acțiunii formulată de

reclamanți la instanța de drept comun, conform celor susținute de pârâtul

Ministerul pentru Întreprinderile Mici și Mijlocii și Cooperație, prin

întâmpinarea depusă.

Pentru

cele arătate, recursurile vor fi  admise, sentința instanței de fond va fi

casată iar cauza va fi trimisă spre rejudecare aceleiași instanțe, în

conformitate cu prevederile art.313 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite

recursurile declarate de

s.p.,

S.M.

și S.C. „G” SA Pitești împotriva sentinței civile nr. 4/F-C din 15 ianuarie 2003

a Curții de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ.

Casează

sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 23 ianuarie 2004.