ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2004/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

La data de 5 mai 1999, O.R. (fostă

Dumitrescu) a chemat în judecată Consiliul Județean Argeș și SC N. SA Pitești,

solicitând anularea parțială a certificatului de atestare a dreptului de

proprietate asupra terenurilor seria A.G. nr. 0021 din 4 noiembrie 1993, eliberat

de primul pârât, în favoarea pârâtei secunde, în limita suprafeței de 1409 mp.

Reclamanta și-a motivat acțiunea,

arătând că a fost proprietarul construcției situate în Pitești și a terenului

aferent, imobile care în perioada regimului comunist, au trecut în proprietatea

statului.

Prin hotărârea nr. 520/1995. Comisia

Județeană pentru aplicarea Legii nr. 112/1995 i-a retrocedat construcția, iar

prin sentința civilă nr. 4817 din 29 mai 1998 a Judecătoriei Piteși, i s-a

reconstituit dreptul de proprietate asupra terenului, în suprafață de 1607 mp.

Din acest teren, o porțiune de 1409 mp. a fost inclusă în suprafață de teren

menționată, în certificatul a cărui anulare parțială o cere, prin încălcarea

drepturilor sale legitime asupra bunului imobil.

Curtea de Apel Pitești, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 75/F-C din

5 iunie 2000, a respins acțiunea ca neîntemeiată.

Instanța a reținut că zona de

suprapunere a terenurilor în litigiu este în suprafață de 978,28 mp, pe care se

află construcții dotate cu instalații electrice, gaze naturale, apă și

canalizare, iar restul de teren este afectat de căi de acces necesare

operațiunilor de aprovizionare, împrejmuite de gard din plăci de beton, cu

stâlpi și zidărie, realizate pe baza unei autorizații emisă de fostul Consiliu

Popular al Regiunii Argeș.

S-a mai arătat că nu poate fi

primită apărarea reclamantei referitoare la încălcarea dreptului său de

proprietate, „deoarece de același drept beneficiază și pârâta care se bucură în

egală măsură de dreptul de proprietate asupra bunurilor dobândite în mod

legal”.

Împotriva sentinței a declarat

recurs reclamanta O.R.

Recurenta a susținut că prima

instanță a nesocotit prevederile art. 21 din Legea nr. 112/1995 și cele ale

art. 41 alin. (2) din Constituție, reținând în lipsa unor probe concludente că

terenul intravilan nu poate fi restituit, întrucât este ocupat cu construcții

edificate pe baza unor aprobări legale.

Pe de altă parte, instanța a respins

cererea pentru refacerea raportului de expertiză tehnică, în sensul

clarificării condițiilor de executare a construcțiilor existente pe teren, a

destinației lor actuale și a identificării precise a suprafeței de 1409 mp de

teren, menționată în acțiune.

Recursul este fondat.

Potrivit art. 1 din H.G. nr.

834/1991, terenurile aflate în patrimoniul societăților comerciale cu capital

de stat la data înființării acestora, necesare desfășurării activității conform

obiectului lor de activitate, se determină, pentru societățile comerciale

înființate prin hotărâre a guvernului, de către organele care, potrivit legii,

îndeplinesc atribuțiile ministerului de resort, iar pentru societățile

comerciale înființate prin decizia organului administrației locale de stat, de

către autoritatea administrativă publică județeană.

Rezultă din norma juridică precitată

că două sunt condițiile ce trebuie îndeplinite în mod cumulativ pentru

stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, de către societățile

comerciale cu capital de stat și anume:

- existența terenului în patrimoniul

societății la data înființării acestora;

- terenul respectiv să fie necesar

pentru desfășurarea activității specifice a societății comerciale.

În speță, curtea de apel a

considerat că pârâta SC N. SA Pitești beneficiază, în egală măsură, de dreptul

de proprietate asupra bunurilor dobândite în mod legal, fără a indica, însă,

mijloacele de probă care susțin o atare concluzie.

De asemenea, a apreciat că o serie

de construcții existente pe teren au fost edificate cu respectarea autorizației

nr. 2179/15988 din 15 ianuarie 1965, emisă de Consiliul Popular al Regiunii

Argeș și a avizului nr. 340 din 19 noiembrie 1964.

Argumentul curții este, însă,

contrazis de solicitarea expertului C.D. care, în raportul de expertiză depus

inițial, a propus desemnarea altui expert tehnic, iar în răspunsurile la

obiecțiunile formulate ulterior de ambele părți, nu a elucidat principalele

obiective stabilite. Este vorba de identificarea exactă a terenului retrocedat

reclamantei, de condițiile de executare a construcțiilor existente pe teren, a

suprafeței ocupate cu aceste construcții, precum și destinația lor actuală.

Deși în concluziile scrise

reclamanta a solicitat repunerea cauzei pe rol, în vederea completării probelor

cu înscrisuri și un supliment de expertiză, instanța a respins cererea fără

nici o motivare.

Procedând în modul arătat, curtea de

apel a pronunțat o hotărâre nelegală și netemeinică, ce nu se fundamentează pe

un probatoriu complet și convingător.

De aceea, pentru evitarea oricărei

erori în stabilirea adevărului și justa soluționare a litigiului, se impune

admiterea recursului și casarea sentinței, cu trimiterea cauzei spre

rejudecare, la aceiași instanță, în vederea suplimentării probelor cu acte și o

nouă expertiză tehnică.

Cu prilejul rejudecării, instanța de

trimitere va examina, sub forma unor apărări de fond și celelalte susțineri din

motivele de casare scrise, a căror analiză în această fază procesuală devine

inutilă față de rezolvarea dată recursului.

Văzând și dispozițiile art. 313 C.

proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

reclamanta O.R., împotriva sentinței civile nr. 75/F-C din 5 iunie 2000 a

Curții de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ.

Casează sentința atacată, cu trimiterea

cauzei spre rejudecare, la aceiași instanță.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 27 mai 2003.