ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1816/2007

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ sub nr. 2282/46 din 9 mai 2006, reclamanții G.I. și G.O. au chemat în judecată pe pârâta SC P. SA, solicitând constatarea nulității parțiale a certificatului de atestate a dreptului de proprietate emis de M.I.C. în favoarea pârâtei. În motivarea cererii, reclamanții au arătat că prin actul respectiv le-a fost acaparată abuziv suprafața de 600 mp moștenită de la autoarele M.A. și M.D.M. și au solicitat ca instanța să-i pună în posesia suprafeței respective cuprinsă ilegal în actul contestat.

La data de 14 iulie 2006 pârâta SC P. SA a invocat, în scris, excepția tardivității cererii în raport de art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, având în vedere că reclamanții au avut cunoștință de existenta certificatului de atestare la data de 15 iunie 1994, în cadrul dosarului nr. 7530/1993 al Judecătoriei Pitești în care reclamanții revendicau aceeași suprafață de teren de 600 m. Prin sentința nr. 80 din 18 decembrie 2006, Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ, a admis excepția de tardivitate invocată de pârâții SC P. SA și M.I.C. și a respins cererea reclamanților G.T.I. și G.I., pentru constatarea nulității parțiale a certificatului de atestate a dreptului de proprietate , ca tardiv formulată.

Pentru a hotărî astfel, a reținut că potrivit art. II alin. (2) din Legea C.A. nr. 554/2004, sub imperiul căreia a fost introdusă acțiunea de fată, anularea unui act administrativ unilateral nu poate fi cerută mai târziu de un an de la data emiterii actului. Certificatul contestat în cauză a fost emis la data de 24 mai 1994, iar acțiunea reclamanților a fost inițiată la data de 9 mai 2006, deci cu depășirea termenului de decădere sus arătat. Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții G.I. și G.O. În motivare recurenții au arătat că în mod greșit instanța de fond le-a respins acțiunea ca tardiv introdusă, având în vedere că atâta vreme cât actul atacat nu le-a fost comunicat și neștiind de existența acestuia, nu poate curge termenul de prescripție.

Analizând motivele de recurs, soluția instanței de fond și materialul probator administrat în cauză, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, având în vedere următoarele considerente. Curtea constată că reclamantul nu a respectat dispozițiile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în sensul că a solicitat anularea actului administrativ individual peste termenul de 6 luni de la luarea lui la cunoștință. De asemenea nu au fost respectate nici dispozițiile art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, în sensul că în cazul actului administrativ unilateral, cererea poate fi introdusă și peste termenul prevăzut la alin. (1) dar nu mai târziu de un an de la data emiterii actului. Certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor, a fost emis de către M. I. în favoarea SC P.A.

SA, la data de 24 mai 1994. Prin sentința civilă nr. 8817 din 31 octombrie 1994, dosar nr. 7530/1993, Judecătoria Pitești, a respins acțiunea reclamanților G.I. și G.O. care, prin cererea formulată, la data de 27 mai 1993, aceștia au chemat în judecată pe pârâta SC P. A. SA, solicitând obligarea acesteia să lase în deplină proprietate și posesie suprafața de 700 mp situată în comuna Costești, județul Argeș. Reține totodată Judecătoria Pitești, prin sentința amintită anterior, că pârâta a depus la dosarul cauzei, în apărarea sa, certificatul eliberat de M. I. la data de 24 mai 1994 (dosar nr. 2282/46/2006 al Curții de Apel Pitești). Astfel, recurenții au luat cunoștință de existența certificatului de atestare a dreptului de proprietate care face obiectul cauzei de fată, în cazul analizării cererii de revendicare a terenului, soluționată prin sentința mai sus amintită, la data de 15 iunie 2006, dată la care, SC P.A.

SA, prin adresa nr. 1940/1994 l-a depus la dosarul nr. 7530/1993, aflat pe rolul Judecătoriei Pitești. Cum, acțiunea în contencios administrativ a fost formulată de către reclamanți la data de 4 mai 2006, Curtea constată că sunt aplicabile în cauză prevederile art. 11 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora termenul prevăzut la alin. (1) este un termen de prescripție, iar termenul prevăzut la alin. (2) este un termen de decădere, acțiunea reclamanților nefiind introdusă înlăuntrul acestor termene. Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., va respinge ca nefondat recursul declarat de G.I. și G.O. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de G.I. și G.O., împotriva sentinței nr. 80 din 18 septembrie 2006 a Curții de Apel Pitești, secția comercială și contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 martie 2007.