ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2631/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 07 noiembrie 2005, reclamantul T.G. a chemat în judecată pe pârâta SC P. SA București – S.A.P. pentru a se dispune anularea parțială a certificatului de atestare a dreptului de proprietate din 31 august 1994 emis de către pârâtul M.I. B. pentru suprafața de 2270 mp, situată pe raza comunei Bradu, județul Argeș. În motivare, reclamantul a susținut că i-a fost reconstituit dreptul de proprietate prin Hotărârea nr. 90/91, anexa 2.A, poziția nr. 53 pentru suprafața de 2,17 ha (inclusiv terenul din litigiu), provenită de la autorul său, fiindu-i emise ulterior procesul - verbal de punere în posesie și titlu de proprietate.

În anul 1990, terenul amintit a fost expropriat, iar solicitarea sa ca temei de drept, dispozițiile art. 35 din Legea nr. 18/1991, arată că emiterea certificatului de atestare a dreptului de proprietate în beneficiul pârâtei este nelegală, deoarece terenul a făcut obiectul cererii sale de reconstituire, este arabil, neîmprejmuit și nici obiectul pentru care a fost expropriat nu s-a realizat, respectiv nu s-a amenajat platforma de staționare. Pârâtul M.E.F. a invocat excepția de tardivitate a acțiunii, motivând că a fost formulată cu depășirea termenului de un an de la data emiterii actului și chiar de când reclamantul a luat cunoștință de existența lui, respectiv de la data transcrierii în Registrul de Transcripțiuni.

A mai invocat, de asemenea și excepția de inadmisibilitate a acțiunii, argumentând că reclamantul nu a efectuat procedura prealabilă. La data de 03 mai 2006, reclamantul a formulat o nouă cerere în contradictoriu cu aceleași părți, cu același obiect, formându-se Dosarul nr. 2280/2006, al aceleiași Instanțe și a fost pusă în discuția părților și admisă întrunirea celor două pricini, în temeiul art. 164 C . proc. civ. Prin sentința nr. 70/ FC din 19 iunie 2006, Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ, a respins excepțiile de inadmisibilitate și de tardivitate, formulate de SC P. SA București – S.A.P. și M.E.C. și a admis acțiunea formulată de reclamantul T.G., dispunând anularea parțială a certificatului de atestare a dreptului de proprietate din 28 aprilie 1994, în ceea ce privește suprafața de 2270 m.p.

, identificată în schița raportului de expertiză, întocmită de către expertul I.I., care face parte integrantă din prezenta sentință. Pentru a hotărî astfel, Instanța de Fond a reținut că excepția de inadmisibilitate nu este întemeiată având în vedere că față de ceea de-a doua acțiune formulată și conexată, a fost efectuată procedura prealabilă în conformitate cu dispozițiile art. 7 din Legea 554/2004. Referitor la excepția de tardivitate, Instanța de Fond a reținut că potrivit înscrisului emis de pârât, datat 10 martie 2004, prin care i s- a răspuns reclamantului că poate amplasa construcții pe terenul în litigiu, rezultă că reclamantul nu cunoștea despre existența certificatului de atestare a dreptului de proprietate, nefiind împiedicat să facă acte de folosință și de dispoziție asupra imobilului.

Pe fondul cauzei, prima Instanță a reținut că terenul în suprafață de 7148 m.p. a fost expropriat din proprietate C.A.P. Bradu, trecut în proprietatea statului și în administrarea G. I.P.P., în scopul executării unor lucrări de investiții. A mai constatat prima Instanță că la data apariției legii 15/1990, terenul nu era amenajat în conformitate cu scopul pentru care fusese expropriat, nefiind împrejmuit, în prezent existând aceeași situație reținută și de expert în raportul de expertiză întocmit în cauză. De asemenea, s-a reținut că reclamantul beneficiază de titlul de proprietate și de procesul - verbal de punere în posesie, emise în baza unui înscris autentic anterior preluării imobilului de către stat, iar pârâta nu a dovedit că terenul în litigiu era necesar desfășurării activității sale la data înființării, fiind încălcate astfel dispozițiile art. 1 din H.G.

nr. 834/1991. Împotriva acestei sentințe au declarat recurs M. E.C.( în prezent M.E. F.) și SC P. SA București – S.A.P. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, în temeiul dispozițiilor art. 304 punctul 5, 7, 9 și ale art. 304 ind. 1 C. proc. civ. Recurentul - pârât M.E.F. susține, în esență următoarele: Instanța a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2) C. proc. civ., deoarece expertiza s-a efectuat fără convocarea legală a părților și fără a se comunica raportul de expertiză; Instanța de Fond a aplicat și interpretat greșit legea, în sensul că nu a observat că acțiunea este tardiv formulată, fată de momentul la care reclamantul a luat cunoștință de existența actului.

Recurenta - pârâtă SC P. SA București – S.A. P. critică sentința atacată invocând excepțiile tardivității introducerii cererii de chemare în judecată, excepția inadmisibilității acțiunii, față de lipsa plângerii prealabile și excepția lipsei de interes. Recursurile sunt fondate. În cercetarea motivelor de recurs invocate, Înalta Curte va analiza cu întâietate pe cel susținut de ambii recurenți - pârâți și anume cel referitor la tardivitatea introducerii acțiunii, care face inutilă analizarea pe fond a cauzei, motiv apreciat ca fiind întemeiat pentru următoarele considerente: Certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor eliberat la data de 31 august 1994 pentru SC A. SA Pitești (societate comercială cu capital de stat ), înființată prin H.G.

nr. 1200 din 12 noiembrie 1990, vizând suprafața de 57.134 mp teren, eliberat de M.I., actualmente M.E. F., a fost înregistrat în data de 23 aprilie 1997 la Registrul de transcripțiuni de pe lângă Judecătoria Pitești. La data de 26 martie 2003 SC A. SA Pitești și-a înscris dreptul de proprietate consfințit prin acest certificat de atestare a dreptului de proprietate, în Cartea Funciară a localității Brad , de la acest moment dreptul de proprietate devenind opozabil „ergo omnes", deci și reclamantului care, astfel, în mod neîntemeiat susține că a luat la cunoștință despre existența acestui certificat de atestare a dreptului de proprietate în septembrie 2004, când a fost acționat în judecată de către SC A. SA Pitești.

Potrivit art. 22, 26 și 27 din Legea nr. 7/1996 a Cadastrului și publicității imobiliare, republicată, înscrierea în cartea funciară a certificatului de proprietate marchează data la care dreptul de proprietate asupra respectivului imobil devine opozabil terților, nefiind obligatorie și nici posibilă comunicarea acesteia terților. De la această dată începe să curgă termenul de un an, prevăzut de dispozițiile art. 5 alin. (5) din Legea nr. 29/1990, în vigoare la momentul emiterii actului atacat dar și de art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, lege intrată în vigoare la momentul introducerii acțiunii, acesta fiind un termen de decădere, potrivit dispozițiilor art. 11 alin. (5) teza a II-a. Cum acțiunea a fost introdusă de reclamant la data de 7 noiembrie 2005, fiind cu mult depășit termenul de un an, în mod greșit Instanța de Fond a respins excepția tardivității introducerii acțiunii, invocată de pârâți.

Pentru considerentele arătate, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) și ale art. 314 C. proc. civ., admite recursurile declarate, modifică sentința atacată și pe fond, respinge acțiunea ca tardiv introdusă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de M.E. F. și SC P. SA București – S.A. P., împotriva sentinței civile nr. 70/ FC din 19 iunie 2006 a Curții de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ. Modifică sentința atacată în sensul că admite excepția tardivității acțiunii. Respinge acțiunea reclamantului T.G., ca tardiv formulată. Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 mai 2007.