ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2631/2007
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2631/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)
Asupra
recursului de față;
Din
examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 07 noiembrie 2005, reclamantul T.G. a chemat
în judecată pe pârâta SC P. SA București –
S.A.P.
pentru a se dispune anularea parțială a
certificatului de atestare a dreptului de proprietate
din 31 august
1994 emis de către pârâtul M.I.
B. pentru
suprafața de 2270 mp, situată pe raza comunei
Bradu, județul Argeș.
În motivare,
reclamantul a susținut că i-a fost reconstituit
dreptul de proprietate prin
Hotărârea nr. 90/91, anexa 2.A, poziția
nr. 53 pentru suprafața de 2,17 ha (inclusiv terenul din litigiu),
provenită de la autorul său, fiindu-i emise
ulterior procesul - verbal de
punere în posesie și titlu de proprietate.
În anul
1990, terenul amintit a fost expropriat, iar solicitarea
sa ca temei de drept,
dispozițiile art. 35 din Legea nr. 18/1991,
arată că emiterea
certificatului de atestare a dreptului de
proprietate în beneficiul
pârâtei este nelegală, deoarece terenul a
făcut obiectul cererii sale de
reconstituire, este arabil, neîmprejmuit
și nici obiectul pentru care a fost expropriat nu s-a realizat,
respectiv nu s-a amenajat platforma de staționare.
Pârâtul M.E.F. a invocat
excepția de tardivitate a acțiunii, motivând că a
fost formulată cu
depășirea
termenului de un an de la data emiterii actului și chiar de
când reclamantul a luat cunoștință de existența
lui, respectiv de la
data
transcrierii în Registrul de Transcripțiuni. A mai invocat, de
asemenea și excepția de inadmisibilitate a
acțiunii, argumentând că
reclamantul nu a efectuat procedura prealabilă.
La data de
03 mai 2006, reclamantul a formulat o nouă cerere
în contradictoriu cu aceleași
părți, cu același obiect, formându-se
Dosarul nr. 2280/2006, al aceleiași Instanțe și a
fost pusă în discuția
părților și admisă întrunirea celor două pricini, în temeiul art. 164
C
. proc. civ.
Prin
sentința nr. 70/ FC din 19 iunie 2006, Curtea de Apel
Pitești, secția comercială și
de contencios administrativ, a respins excepțiile de inadmisibilitate și de tardivitate,
formulate de SC
P. SA București –
S.A.P. și
M.E.C. și a admis acțiunea
formulată
de reclamantul T.G.,
dispunând anularea parțială a
certificatului
de atestare a dreptului de proprietate
din 28 aprilie 1994, în ceea ce
privește suprafața de 2270 m.p.
,
identificată în schița raportului de expertiză, întocmită de către expertul I.I.,
care face parte integrantă din prezenta
sentință.
Pentru a
hotărî astfel, Instanța de Fond a reținut că excepția de
inadmisibilitate nu este
întemeiată având în vedere că față de ceea de-a doua acțiune formulată și
conexată, a fost efectuată procedura
prealabilă în conformitate cu dispozițiile art. 7 din Legea 554/2004.
Referitor
la excepția de tardivitate, Instanța de Fond a reținut
că potrivit înscrisului emis de
pârât, datat 10 martie 2004, prin care i s-
a răspuns reclamantului că
poate amplasa construcții pe terenul în
litigiu, rezultă că reclamantul nu cunoștea despre existența
certificatului de atestare a dreptului de proprietate, nefiind împiedicat să
facă acte de folosință și de dispoziție asupra imobilului.
Pe fondul cauzei, prima Instanță
a reținut că terenul în
suprafață de 7148 m.p. a fost expropriat din proprietate C.A.P.
Bradu,
trecut în proprietatea statului și în administrarea G.
I.P.P., în scopul executării unor lucrări
de
investiții.
A mai constatat prima Instanță
că la data apariției legii
15/1990, terenul
nu era amenajat în conformitate cu scopul pentru
care fusese expropriat, nefiind împrejmuit, în prezent existând
aceeași
situație reținută și de expert în raportul de expertiză întocmit în cauză.
De
asemenea, s-a reținut că reclamantul beneficiază de titlul
de proprietate și de
procesul - verbal de punere în posesie, emise în baza unui înscris autentic
anterior
preluării
imobilului de către stat, iar pârâta nu a dovedit că terenul în litigiu era
necesar desfășurării activității sale la data înființării,
fiind încălcate astfel
dispozițiile art. 1 din H.G. nr. 834/1991.
Împotriva
acestei sentințe au declarat recurs M.
E.C.( în prezent M.E.
F.) și SC P. SA
București
– S.A.P.
criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, în temeiul
dispozițiilor art. 304 punctul 5, 7, 9 și ale
art. 304 ind. 1 C. proc. civ.
Recurentul -
pârât M.E.F. susține,
în esență
următoarele:
Instanța a
încălcat formele de procedură prevăzute sub
sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2) C. proc.
civ.,
deoarece expertiza s-a efectuat fără
convocarea legală a părților și
fără a se comunica raportul de
expertiză;
Instanța de
Fond a aplicat și interpretat greșit legea, în sensul
că nu a observat că acțiunea este tardiv formulată,
fată de
momentul la care reclamantul a luat
cunoștință de existența actului.
Recurenta
- pârâtă SC P. SA
București
– S.A.
P.
critică sentința atacată invocând excepțiile tardivității
introducerii
cererii de chemare în judecată, excepția inadmisibilității acțiunii, față de
lipsa plângerii prealabile și excepția lipsei de interes.
Recursurile
sunt fondate.
În
cercetarea motivelor de recurs invocate, Înalta Curte va
analiza cu întâietate pe cel susținut de ambii
recurenți - pârâți și
anume cel referitor
la tardivitatea introducerii acțiunii, care face
inutilă analizarea pe
fond a cauzei, motiv apreciat ca fiind întemeiat pentru următoarele
considerente:
Certificatul
de atestare a dreptului de proprietate asupra
terenurilor eliberat la data de 31 august 1994
pentru SC A. SA
Pitești (societate
comercială
cu capital de stat
),
înființată prin H.G. nr. 1200 din 12
noiembrie
1990, vizând suprafața de 57.134 mp teren, eliberat de
M.I., actualmente
M.E.
F., a fost înregistrat în data de 23
aprilie 1997 la
Registrul
de transcripțiuni de pe lângă Judecătoria
Pitești.
La data de
26 martie 2003 SC A. SA
Pitești
și-a înscris
dreptul de proprietate consfințit prin acest certificat de atestare a
dreptului de proprietate, în Cartea Funciară a
localității Brad
, de la acest moment dreptul de proprietate devenind
opozabil „ergo omnes", deci și reclamantului
care, astfel, în mod
neîntemeiat
susține că a luat la cunoștință despre existența acestui
certificat de atestare a dreptului de proprietate
în septembrie 2004,
când a fost acționat
în judecată de către SC A. SA
Pitești.
Potrivit
art. 22, 26 și 27 din Legea nr. 7/1996 a Cadastrului și publicității
imobiliare, republicată, înscrierea în cartea funciară a
certificatului de proprietate
marchează data la care dreptul de proprietate asupra respectivului imobil
devine opozabil terților,
nefiind obligatorie și nici posibilă comunicarea
acesteia terților.
De la această dată începe să
curgă termenul de un an, prevăzut de dispozițiile art. 5 alin. (5) din Legea
nr. 29/1990, în
vigoare la momentul emiterii
actului atacat dar și de art. 11 alin. (2)
din Legea nr. 554/2004, lege
intrată în vigoare la momentul
introducerii
acțiunii, acesta fiind un termen de decădere, potrivit
dispozițiilor
art. 11 alin. (5) teza a II-a.
Cum acțiunea a fost
introdusă de reclamant la data de 7
noiembrie
2005, fiind cu mult depășit termenul de un an, în mod greșit Instanța de Fond a
respins excepția tardivității introducerii
acțiunii, invocată de pârâți.
Pentru
considerentele arătate, în temeiul dispozițiilor art. 312
alin. (1) și ale art. 314 C. proc. civ., admite
recursurile declarate, modifică
sentința atacată și pe fond, respinge
acțiunea ca tardiv introdusă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite
recursurile declarate de M.E.
F. și SC P. SA București – S.A.
P., împotriva sentinței civile
nr. 70/ FC din 19 iunie 2006 a
Curții
de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ.
Modifică sentința atacată în
sensul că admite excepția tardivității acțiunii.
Respinge
acțiunea reclamantului T.G., ca tardiv
formulată.
Pronunțată
în ședință publică, astăzi 23 mai 2007.