ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2339/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea formulată pe calea contenciosului

administrativ la 27 februarie 2006, reclamanta SC P. SA a solicitat, în

contradictoriu cu pârâții M.A.P.D.R. (în prezent M.A.D.R.) și SC P. SA anularea

certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor din 23

septembrie 2005, în ceea ce privește dreptul de proprietate exclusivă asupra

unui teren de 203,29 mp. prevăzut la poziția 6 din anexă, situat în București.

Motivându-și cererea,

reclamanta a învederat că terenul în litigiu este proprietatea sa în baza

protocolului privind preluarea mijloacelor fixe, clădiri din patrimoniul I.C.L.

alimentara 6, încheiat în conformitate cu prevederile Legii nr. 15/1990 și în

condițiile art. 3 din Decizia nr. 1071/1990. Mai arată reclamanta că a dispus

în mod exclusiv de acest teren până la deposedarea abuzivă de către pârâtă,

care a invocat certificatul atacat. Reclamanta consideră acest certificat

nelegal, întrucât terenul în cauză nu se afla în patrimoniul pârâtei la data

înființării acesteia, fiind folosit în baza unui contract de închiriere.

Prin sentința civilă nr. 1983

din 26 septembrie 2006, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a admis excepția lipsei calității procesuale active

invocată de pârâta SC P. SA și a respins acțiunea ca fiind introdusă de o

persoană fără calitate procesuală activă.

Pentru a pronunța o asemenea

hotărâre Instanța de Fond a reținut că terenul în litigiu a fost transmis din

patrimoniul reclamantei în patrimoniul pârâtei prin H.G. nr. 391/1995 care,

nefiind atacată de reclamantă, face ca aceasta să nu mai poată pretinde că este

titulara dreptului de proprietate asupra terenului.

Totodată, Instanța de Fond a

considerat ca fiind lipsit de relevanță faptul că, la data emiterii hotărârii,

societatea pârâtă nu mai era o societate cu capital majoritar de stat, iar

terenul a fost menționat în mod expres în hotărâre.

Împotriva hotărârii

pronunțată de Instanța de Fond a declarat recurs reclamanta SC P. SA București,

criticând-o pe motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ.

Criticile de nelegalitate vizează

în esență nemotivarea hotărârii atacate conform art. 261 pct. 5 C. proc. civ. și greșita soluționare a excepției lipsei calității procesual active, în raport de

prevederile H.G. nr. 391/1995 și art. 20 din Legea nr. 15/1990.

Recurenta pretinde că este proprietara

spațiului comercial închiriat SC P. SA care nu i-a contestat calitatea și ca

atare a terenului aferent, motiv pentru care are calitatea procesual activă în

cauză.

Prin întâmpinare intimata SC

P. SA a solicitat respingerea recursului ca nefondat, întrucât este titulara

dreptului de proprietate, iar dacă recurenta pretinde un drept de proprietate

asupra terenului are calea acțiunii în revendicare.

La dosar s-a depus sentința

civilă nr. 3200 din 5 mai 2006 a Judecătoriei Sector 6 București, rămasă

definitivă prin respingerea apelului prin care s-a respins cererea SC P. SA

pentru lipsa calității procesuale active, împotriva încheierii de înscriere în

C.F. a dreptului de proprietate a SC P. SA asupra unui imobil compus din teren

în suprafață de 203, 29 mp și spațiu comercial, situate în București.

Analizând hotărârea recurată

prin prisma criticilor formulate și în baza prevederilor art. 304

1

C. proc. civ., se constată că recursul este nefondat și a fost respins pentru

următoarele considerente:

Prima Instanță a reținut

excepția lipsei calității procesual active a reclamantei invocată de pârâta SC P.

SA conform art. 137 C. proc. civ. și art. 1 din Legea nr. 554/2004 a

contenciosului administrativ.

Critica privind motivarea

insuficientă a hotărârii nu poate fi reținută, pentru că prima Instanță a expus

considerentele de fapt și de drept care i-au format convingerea, potrivit art. 261

alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

De altfel, o motivare

insuficientă nu poate fi echivalată, în toate cazurile cu necercetarea fondului

în sensul art. 312 alin. (5) C. proc. civ., Instanța de control judiciar având

posibilitatea să mențină o soluție corectă, cu suplinirea motivării.

Motivul de nelegalitate în

esență vizează soluționarea excepției lipsei calității procesual active care în

absența soluționării fondului dedus judecății ar conduce la aplicarea

prevederilor legale invocate.

Conform art. 1 din Legea nr.

554/2004 se poate adresa Instanței de contencios administrativ, „orice persoană

care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de

către o autoritate publică, printr-un act administrativ”.

Legitimarea procesuală

derivă, așa cum rezultă din art. 52 din Constituție și art. 1 din legea

contenciosului administrativ din faptul vătămării unui drept subiectiv sau a

unui interes legitim.

Reclamanta a solicitat

anularea în parte a certificatului de atestare a dreptului de proprietate

asupra terenurilor din 23 septembrie 2995 emis în favoarea SC P. SA.

Cu privire la imobilul

situat în București se constată că este înscris în C.F. pe numele intimatei - pârâte,

căreia i s-a intabulat dreptul de proprietate cu efect de opozabilitate.

În ceea ce privește H.G. nr.

391/1995 prin care s-a transmis fără plată terenul în patrimoniul pârâtei se

constată că acest act administrativ nu a fost anulat sau revocat și a produs

efecte juridice.

Mai mult nici existența contractelor

de închiriere pentru spațiu comercial aflat pe teren nu-i conferă reclamantei -

recurente un drept de proprietate asupra terenului.

Calitatea procesuală activă presupune

ca reclamantul să fie titularul unui drept sau al unui interes legitim vătămat,

ceea ce în cauză nu s-a dovedit.

Mai mult, așa cum s-a

reținut și la fondul cauzei în situația în care recurenta ar avea un drept de

proprietate comună și pârâta iar opune dreptul său de proprietate asupra

aceluiași teren, are deschisă calea acțiunii în revendicare conform art. 480 C. civ.

Constatând că recurenta nu a

făcut dovada unui drept asupra terenului, asupra cărui s-a emis actul

administrativ atacat, nu a dovedit nici o vătămare în sensul art. 1 din Legea nr.

554/2004, excepția lipsei calității procesual active a fost corect soluționată,

iar recursul declarat în cauză este nefondat, fiind respins în baza art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de SC P. SA București, împotriva sentinței civile nr. 1983 din 26 septembrie 2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 4 mai 2007.