ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4563/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 904 din 28 martie 2007 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins ca inadmisibilă acțiunea introdusă de reclamanta SC C. SA București, în contradictoriu cu pârâții SC Z. SA București și Ministerul Economiei și Comerțului pentru constatarea nulității absolute a certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria M 03 nr. 2920 din 13 iunie 1996, eliberat de Ministerul Industriilor în favoarea primei pârâte.

Instanța a reținut că această soluție se impune deoarece actul administrativ individual a fost transmis în Registrul de transcripțiuni-inscripțiuni al Judecătoriei sectorului 3 sub nr. 18006 din 29 septembrie 1997, iar ulterior s-a efectuat întabularea dreptului de proprietate al pârâtei SC Z. SA București, așa încât, din data de 20 septembrie 1997 certificatul de atestare a acelui drept a devenit opozabil erga omnes și, legalitatea lui putea fi contestată în justiție în condițiile și termenele prevăzute de Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990.

S-a mai arătat în considerentele hotărârii că reclamanta nu a făcut dovada exercitării recursului administrativ înainte de sesizarea instanței, ca o obligație a cărei îndeplinire condiționează însăși admisibilitatea acțiunii și că oricum, distincția care se face între nulitățile relative și cele absolute în dreptul civil, nu este relevantă în ceea ce privește soluțiile pe cale le pot pronunța instanțele judecătorești de contencios administrativ în astfel de pricini. Împotriva sentinței a declarat recurs reclamanta SC C. SA București. Recurenta a susținut că prima instanță a făcut o greșită aplicare a legii atunci când a stabilit că certificatul de atestare a dreptului de proprietate supus controlului jurisdicțional are natura unui act administrativ individual.

In opinia sa, în ceea ce o privește, este vorba de un act juridic civil care face dovada dreptului de proprietate al părții adverse și poate fi contestat oricând de către terți în condițiile legii civile, prin invocarea unor motive de nulitate absolută. De asemenea, în mod eronat instanța de fond a reținut că prin efectuarea formalităților de transcriere a actului contestat, efectul juridic este acela de opozabilitate a actului administrativ pentru că în realitate, efectul înscrierii în Registrul de transcripțiuni și inscripțiuni, precum și în cartea funciară constă în opozabilitatea dreptului (cu semnificație în privința protejării dreptului subiectiv civil). Pe de altă parte, recurenta a susținut că dispozițiile art. 7 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 nu sunt incidente în cauză și în ceea ce-i privește, terții au doar facultatea de a efectua plângerea administrativă prealabilă prevăzută de acest text legal.

Motivarea sentinței este contradictorie deoarece, dacă instanța a considerat ca fiind admisibilă cererea de constatare a nulității absolute a certificatului, atunci ar fi trebuit să constate necompetența sa din punct de vedere material și să se dezinvestească în favoarea instanței de judecată competentă. În sfârșit, ținând seama de faptul că actul juridic a fost invocat de pârâta SC Z. SA în cadrul unei acțiuni în revendicare, reprezentând însăși titlul său de proprietate, față de recurentă, el are valoarea unui act juridic civil a cărui legalitate poate fi cenzurată potrivit normelor de drept comun și nu a celor cuprinse în Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004. La termenul din 2 octombrie 2007, au formulat cerere de intervenție în interesul pârâților, SC C.D.C.

SRL, SC R.T.S. SRL și SC C.P.C. SRL. Societățile comerciale interveniente au arătat că la data de 1 septembrie 2006 au achiziționat de la SC Z. SRL București terenuri aflate în patrimoniul acesteia din urmă, în temeiul certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria M 03 nr. 2920 din 16 iunie 1996, situație în care ele fac dovada interesului propriu și actual de a solicita respingerea acțiunii principale. Cererea de intervenție accesorie a fost admisă în principiu la termenul de astăzi, de către Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal. Cât privește recursul declarat în cauză de către reclamanta SC C. SA București, se constată că el este nefondat sub aspectul tuturor criticilor formulate.

Așa cum rezultă din expunerea rezumativă a lucrărilor din dosar, obiectul acțiunii introdusă de reclamantă îl constituie cererea acesteia de constatare a nulității absolute a certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria M 03 nr. 2920 din 13 iunie 2006, eliberat de fostul Minister al Industriilor în favoarea pârâtei SC Z. SA București (fostă S. SA). Certificatul respectiv are, incontestabil, natura unui act administrativ unilateral emis de o autoritate a administrației publice centrale de specialitate în vederea executării legii, prin care se atestă dreptul de proprietate al acelei societăți comerciale asupra unor terenuri situate în municipiul București. Efectele juridice subsecvente, de drept civil pe care actul le produce nu sunt de natură să modifice natura sa juridică de act administrativ unilateral, supus regimului juridic administrativ.

Prin urmare, controlul de legalitate al unui asemenea act trebuia exercitat în condițiile și termenele prevăzute de Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990, care întocmai actualei legi organice nr. 554/2004, a constituit dreptul comun în această materie. In cauză, așa cum corect s-a reținut prin sentință, reclamanta nu a făcut dovada îndeplinirii procedurii administrative prealabile în termenele prevăzute de art. 5 din Legea nr. 29/1990, care au început să curgă de la data transcrierii certificatului în Registrul de transcripțiuni-inscripțiuni al Judecătoriei sectorului 3 București, respectiv 29 septembrie 1997. Prin îndeplinirea acestei formalități de publicitate imobiliară, atât dreptul de proprietate cât și actul juridic care îl atestă au devenit opozabile terților.

Mai mult, prin încheierea nr. 2184 din 19 februarie 2002, a aceleiași instanțe, Biroul de Carte funciară, dreptul de proprietate al primei pârâte asupra terenurilor cuprinse în certificat a fost intabulat. Rezultă deci, fără echivoc, că încă de la data înscrierii în Registrul de transcripțiuni-inscripțiuni, actul administrativ individual a devenit opozabil erga omnes , situație în care reclamanta în calitate de terță persoană pretins vătămată, avea posibilitatea să ceară instanței competente anularea actului în condițiile legii privind contenciosul administrativ atunci în vigoare. Concluzia se impune și în raport de împrejurarea dovedită în dosar, că în anul 1998, între reclamantă și pârâta SC Z. SA București s-a încheiat contractul de partaj voluntar autentic în cuprinsul căruia au fost menționate în mod expres certificatele de atestare a dreptului de proprietate eliberate celor două societăți.

Deși a fost intitulată acțiune în constatarea nulității absolute a certificatului, această acțiune trebuia precedată de recursul administrativ instituit de legea organică ca o condiție de admisibilitate a acțiunii. Or, procedura respectivă nu a fost îndeplinită de reclamantă care a considerat în mod greșit că fiind vorba de o cerere în constatarea nulității actului, acțiunea poate fi introdusă oricând, potrivit normelor aplicabile raporturilor juridice de drept civil. Admițând așadar, excepțiile invocate de pârâți și respingând acțiunea în contencios administrativ ca inadmisibilă, curtea de apel a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, ce urmează a fi menținută prin respingerea recursului.

Totodată, va fi admisă cererea de intervenție formulată de SC C.D.C. SRL, SC R.T.S. SRL și SC C.P.C. SRL în interesul pârâților. În sfârșit, în baza dispozițiilor art. 274 C. proc. civ., recurenta va fi obligată să plătească intimatei SC Z. SA București suma de 22.053 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorarii avocațiale. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGE

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta SC C. SA București împotriva sentinței civile nr. 904 din 28 martie 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Admite cererea de intervenție formulată de SC C.D.C. SRL, SC R.T.S. SRL și SC C.P.C. SRL în favoarea pârâtei SC Z. SA București. Obligă recurenta-reclamantă SC C. SA București la plata sumei de 22.053 lei cheltuieli de judecată în favoarea intimatei-pârâte SC Z. SA București. Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 noiembrie 2007.