ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3130/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, C.M., C.C.S. și M.L.G., au declarat recurs împotriva sentinței nr. 1666 din 1 noiembrie 2006 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, solicitând modificarea sentinței atacate, admiterea cererii de chemare în judecată prin constatarea nulității certificatului de atestare a dreptului de proprietate. În motivarea recursului, s-a susținut că în mod greșit Instanța de Fond a admis excepția lipsei procedurii administrative prealabile invocată de acțiunea de M.E.C.

și a respins acțiunea de chemare în judecată. Aceasta întrucât în opinia recurentei certificatul de atestare a dreptului de proprietate a fost emis la 17 iulie 1997, intabulat în C.F. la 5 august 2003, astfel încât actul în discuție nu mai putea fi revocat pentru a fi utilă procedura prealabilă. Sub acest ultim aspect, recurenții consideră că pot ridica excepția de nelegalitate prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și deci întrucât excepția poate fi ridicată oricând, consideră că nu mai sunt datori potrivit legii cu formularea plângerii prealabile prevăzute de Legea nr. 554/2004. Din actele cauzei, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că prin sentința nr. 2666 din 1 noiembrie 2006, Curtea de Apel București, secția contencios administrativ, a admis excepția lipsei procedurii prealabile invocată de intimatul – pârât, M.E.C.

și în consecință a respins acțiunea formulată de reclamanții C.M., C.C.S. și M.L.G. în contradictoriu cu intimații - pârâți SC P. SA, sucursala P. Călărași, D.S.V.S.A., A.D.S. și M.E.C. Instanța de Fond a reținut că prin acțiunea înregistrată la 9 iunie 2005 pe rolul Judecătoriei Oltenița, reclamanții C.M., C.C.S. și M.L.G. au chemat în judecată pe pârâtele SC P. SA, sucursala P. Călărași și D.S.V.S.A. solicitând constatarea nulității absolute a certificatului de atestare a dreptului de proprietate pentru suprafața de 303,31 m.p., teren situat în Oltenița, radierea înscrierii în C.F. S-a mai solicitat obligarea pârâtelor SC P. SA și D.S.V.S.A. să le lase în deplină proprietate terenul în discuție.

La termenul de judecată din 1 martie 2006, a fost introdus în cauză emitentul actului administrativ contestat M.I.C. Făcându-se aplicarea art. 137 C. proc. civ., privind analiza cu prioritate a excepțiilor invocate, Instanța a constatat că în cauză potrivit art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 reclamantele nu au solicitat autorității publice emitente, revocarea în tot sau în parte a actului administrativ contestat. Așa fiind s-a admis excepția și s-a respins acțiunea. Înalta Curte de Casație și Justiție constată că hotărârea atacată este legală și temeinică astfel încât recursul declarat va fi respins conform art. 312 C. proc. civ. Din actele cauzei se constată că, actul administrativ contestat a fost emis la 17 iulie 1997 certificatul de atestare a dreptului de proprietate pentru suprafața în litigiu.

Cu ocazia judecării în fond recurentele nu au invocat excepția de nelegalitate prevăzută de art. 4 din Legea nr. 554/2004. De altfel, nici în cauză nu ne găsim în prezența unei excepții de nelegalitate în sensul Legii nr. 554/2004, ca o nouă procedură în raport cu prevederile anterioare a Legii nr. 29/1990, enunțându-se pentru prima dată în recurs nelegalitatea actului administrativ fără indicarea vreunui act normativ în raport de care actul administrativ ar fi ilegal, practic susținându-se că actul administrativ este ilegal.

De altfel practica a statuat că este inadmisibilă excepția de nelegalitate invocată în cadrul unor acțiuni formulate anterior intrării în vigoare a legii (Legea nr. 554/2004) sau cu privire la acte emise anterior intrării în vigoare a acestei legi, întrucât, pe de o parte, cauzele aflate pe rolul Instanțelor la data intrării în vigoare a acestei legi a contenciosului administrativ se judecă potrivit Legii nr. 29/1990, care nu cuprindea dispoziții de natură că permită ridicarea excepției, iar, pe de altă parte, Legea nr. 554/2004 se aplică actelor administrative individuale sau normative, comunicate sau publicate începând cu data de 6 ianuarie 2005. În cauză este vorba de un act administrativ unilateral, individual, emis la 17 iulie 1997, iar pentru contestarea acestuia potrivit art. 7 din Legea nr. 554/2004 este obligatorie procedura prealabilă din momentul în care partea a luat cunoștință de el, pe orice cale, în limitele termenului de 6 luni prevăzut de art. 7 din Legea nr. 554/2004.

Partea a susținut prin recursul declarat că a luat cunoștință de act la 21 februarie 2005, a formulat acțiune la 9 iunie 2005 la Judecătoria Oltenița, dar nu a efectuat procedura prealabilă care este o procedură obligatorie instituită de lege, iar nu facultativă. Astfel, recursul fiind neîntemeiat va fi respins întrucât hotărârea atacată este temeinică și legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de C.M., C.C.S. și M.L.G. împotriva sentinței nr. 2666 din 1 noiembrie 2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 iunie 2007.