ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3130/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, C.M., C.C.S. și

M.L.G., au declarat recurs împotriva sentinței nr. 1666 din 1 noiembrie 2006

pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, solicitând modificarea sentinței atacate, admiterea

cererii de chemare în judecată prin constatarea nulității certificatului de

atestare a dreptului de proprietate.

În motivarea

recursului, s-a susținut că în mod greșit Instanța de Fond a admis excepția

lipsei procedurii administrative prealabile invocată de acțiunea de M.E.C. și a

respins acțiunea de chemare în judecată.

Aceasta

întrucât în opinia recurentei certificatul de atestare a dreptului de

proprietate a fost emis la 17 iulie 1997, intabulat în C.F. la 5 august 2003,

astfel încât actul în discuție nu mai putea fi revocat pentru a fi utilă

procedura prealabilă.

Sub acest

ultim aspect, recurenții consideră că pot ridica excepția de nelegalitate

prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și deci întrucât excepția

poate fi ridicată oricând, consideră că nu mai sunt datori potrivit legii cu

formularea plângerii prealabile prevăzute de Legea nr. 554/2004.

Din actele

cauzei, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că prin sentința nr. 2666

din 1 noiembrie 2006, Curtea de Apel București, secția contencios administrativ,

a admis excepția lipsei procedurii prealabile invocată de intimatul – pârât, M.E.C.

și în consecință a respins acțiunea formulată de reclamanții C.M., C.C.S. și M.L.G.

în contradictoriu cu intimații - pârâți SC P. SA, sucursala P. Călărași, D.S.V.S.A.,

A.D.S. și M.E.C.

Instanța de Fond

a reținut că prin acțiunea înregistrată la 9 iunie 2005 pe rolul Judecătoriei

Oltenița, reclamanții C.M., C.C.S. și M.L.G. au chemat în judecată pe pârâtele

SC P. SA, sucursala P. Călărași și D.S.V.S.A. solicitând constatarea nulității

absolute a certificatului de atestare a dreptului de proprietate pentru

suprafața de 303,31 m.p., teren situat în Oltenița, radierea înscrierii în C.F.

S-a mai solicitat obligarea pârâtelor SC P. SA și D.S.V.S.A. să le lase în

deplină proprietate terenul în discuție.

La termenul de

judecată din 1 martie 2006, a fost introdus în cauză emitentul actului

administrativ contestat M.I.C.

Făcându-se

aplicarea art. 137 C. proc. civ., privind analiza cu prioritate a excepțiilor

invocate, Instanța a constatat că în cauză potrivit art. 7 alin. (1) din Legea

nr. 554/2004 reclamantele nu au solicitat autorității publice emitente, revocarea

în tot sau în parte a actului administrativ contestat. Așa fiind s-a admis

excepția și s-a respins acțiunea.

Înalta Curte de

Casație și Justiție constată că hotărârea atacată este legală și temeinică

astfel încât recursul declarat va fi respins conform art. 312 C. proc. civ.

Din actele

cauzei se constată că, actul administrativ contestat a fost emis la 17 iulie

1997 certificatul de atestare a dreptului de proprietate pentru suprafața în

litigiu.

Cu ocazia judecării

în fond recurentele nu au invocat excepția de nelegalitate prevăzută de art. 4

din Legea nr. 554/2004.

De altfel, nici în

cauză nu ne găsim în prezența unei excepții de nelegalitate în sensul Legii nr.

554/2004, ca o nouă procedură în raport cu prevederile anterioare a Legii nr.

29/1990, enunțându-se pentru prima dată în recurs nelegalitatea actului

administrativ fără indicarea vreunui act normativ în raport de care actul

administrativ ar fi ilegal, practic susținându-se că actul administrativ este

ilegal.

De altfel practica a

statuat că este inadmisibilă excepția de nelegalitate invocată în cadrul unor

acțiuni formulate anterior intrării în vigoare a legii (Legea nr. 554/2004) sau

cu privire la acte emise anterior intrării în vigoare a acestei legi, întrucât,

pe de o parte, cauzele aflate pe rolul Instanțelor la data intrării în vigoare

a acestei legi a contenciosului administrativ se judecă potrivit Legii nr.

29/1990, care nu cuprindea dispoziții de natură că permită ridicarea excepției,

iar, pe de altă parte, Legea nr. 554/2004 se aplică actelor administrative

individuale sau normative, comunicate sau publicate începând cu data de 6

ianuarie 2005.

În cauză este

vorba de un act administrativ unilateral, individual, emis la 17 iulie 1997,

iar pentru contestarea acestuia potrivit art. 7 din Legea nr. 554/2004 este

obligatorie procedura prealabilă din momentul în care partea a luat cunoștință

de el, pe orice cale, în limitele termenului de 6 luni prevăzut de art. 7 din

Legea nr. 554/2004.

Partea a

susținut prin recursul declarat că a luat cunoștință de act la 21 februarie 2005, a formulat acțiune la 9 iunie 2005 la Judecătoria Oltenița, dar nu a efectuat procedura

prealabilă care este o procedură obligatorie instituită de lege, iar nu

facultativă.

Astfel, recursul

fiind neîntemeiat va fi respins întrucât hotărârea atacată este temeinică și

legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de C.M., C.C.S. și

M.L.G. împotriva sentinței nr. 2666 din 1 noiembrie 2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 20

iunie 2007.