ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1401/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1.Soluția instanței de fond Prin sentința civilă nr. 928 din 13 februarie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a fost respinse ca neîntemeiate: excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâtul Ministerul Economiei, excepția inadmisibilității excepției de nelegalitate invocată de intervenienta SC E. SA, excepția tardivității excepției de nelegalitate invocată de intervenienta SC E. SA, excepția prematurității excepției de nelegalitate invocată de intervenienta SC E. SA, excepția lipsei de interes invocată de intervenienta SC E. SA și excepția lipsei calității procesuale active invocată de intervenienta SC E. SA.

și excepția de nelegalitate formulată de reclamantul V.M.A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Economiei, intervenienta SC E. SA și chematul în garanție A.V.A.S. În motivarea soluției instanța de fond a reținut că: -excepția autorității de lucru judecat este neîntemeiată deoarece puterea de lucru judecat există când a fost pronunțată o soluția pe fondul cauzei, iar prin a doua cerere în judecată se solicită o nouă soluție pe fondul cauzei. În speță, excepția autorității de lucru judecat a fost invocată în raport de sentința civilă nr. 486 din 10 februarie 2009 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal prin care a fost respinsă, ca tardiv formulată, cererea reclamantului V.M.A.

în contradictoriu cu pârâta SC E. SA, irevocabilă prin respingerea ca nefondat a recursului prin decizia nr. 4070 din 06 octombrie 2009. S-a constatat că în prezenta cauză instanța are de soluționat o excepție de nelegalitate a aceluiași act administrativ, dar soluție pe excepție este utilă doar în procesul suspendat pe rolul Judecătoriei sectorului 5 București nu și pentru alte cauze. Cu privire la sentința civilă nr. 1247 din 24 martie 2009 pronunțată în dosarul nr. 31521/3/2008, (irevocabilă prin decizia nr. 3783 din 19 august 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal prin care a fost respins recursul ca nefondat) se apreciază că nu se poate constata autoritatea de lucru judecat deși Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins ca neîntemeiată aceeași excepție de nelegalitate.

Excepția de nelegalitate este un incident procedural ce trebuie soluționat în legătură cu litigiul suspendat de instanța care a trimis excepția spre soluționare instanței de contencios administrativ, soluția fiind valabilă doar în acel proces. Aceiași situație se constată și cu privire la sentința civilă nr. 285 din 19 ianuarie 2010 pronunțată în Dosarul nr. 7228/302/2008 de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, dosar, irevocabilă prin decizia nr. 3549 din 15 iulie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție prin care a fost respins recursul (Intervenientă SC E. SA). Referitor la excepția inadmisibilității excepției de nelegalitate invocată de SC E. SA s-a constatat că este neîntemeiată, întrucât susținerile pe această excepție vizează fondul excepției de nelegalitate și nu admisibilitatea excepției.

Cu privire la excepția tardivității excepției de nelegalitate s-a constatat că este neîntemeiată întrucât legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual (cum este certificatul contestat în prezenta cauză)poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, indiferent de data emiterii acestuia conform art. 4 din Legea nr. 554/2004. Împrejurarea că excepția trebuie analizată în raport de sintagma „indiferent de data emiterii acestuia”, dar ținând cont de principiile neretroactivității legii, securității raporturilor juridice și a dreptului la justiție, acest aspect vizează fondul cauzei și nu termenul în care a fost invocată excepția de nelegalitate. 2.Calera de atac exercitată Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul V.M.A.

considerând-o netemeinică și nelegală. În cadrul motivelor de recurs s-a invocat: -art. 304 pct. 4 C. proc. civ. - instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești. Au fost invocate dispozițiile art. 16 din Constituție, art. 124 alin. (1) din Constituție, prevederile Legii nr. 303/2004 și Cartei Universale a Judecătorilor. În cauză instanța a fost sesizată cu excepția de nelegalitate a actului administrativ pentru că art. 4 din Legea nr. 554/2004 sancționează actele administrative ilegale, dar a respins-o invocând o „soluție de principiu” nefăcută public până în prezent, deși singura posibilitate de unificare a practicii judiciare o constituie recursul în interesul legii. Eliminarea art. 4 din Legea nr. 554/2004, legea în vigoare, constituie o încălcare a principiului separației puterilor în stat, mai ales că excepțiile de neconstituționalitate au fost respinse.

În considerarea dreptului comunitar, instanțele, susține recurentul, trebuie să aibă în vedere prevederile art. 6 din Convenție și art. 1 din Protocolul nr. 1. -art. 304 pct. 5 C. proc. civ. - instanța a încălcat formele de procedură precizate sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2) C. proc. civ. Instanța de fond, a arătat recurentul, a încălcat dreptul la apărare și principiul contradictorialității, judecând pe considerente străine de natura juridică. Poziția instanței de fond de a se limita la aplicarea fără nicio analiză a „soluției de principiu” ar crea, în opinia recurentului, o incompatibilitate generală a judecătorilor, ceea ce ar încălca principiile constituționale și ale Convenției și se creează un „cerc vicios” pentru că actele nu pot fi anulate pe calea dreptului comun și nu pot fi analizate pe calea excepției de nelegalitate.

-art. 304 pct. 7 C. proc. civ. - hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii. Deși hotărârea trebuie să fie clară, coerentă, lipsită de ambiguitate și contradicții, iar, în speță, instanța a făcut aprecieri generice cu referire la prevederile comunitare, dar nu a prezentat propriile convingeri. -art. 304 pct. 8 C. proc. civ. - instanța a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acesteia. Actul administrativ supus analizei excepției de nelegalitate este un act administrativ cu caracter individual nenormativ, care nu creează norme juridice cu caracter general, cu atât mai mult cât însuși directorul general a recunoscut că suprafața de teren nominalizată în titlu nu mai corespunde realității și, de aceea, consideră recurentul ar fi incident acest articol.

-art. 304 pct. 9 C. proc. civ. - hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii. Se critică soluția instanței de fond pentru că are ca temei „soluția de principiu din 26 mai 2008” a judecătorilor Secției contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție care nu are putere și nu poate fi asemănată cu o decizie în interesul legii. Pe fondul cauzei, recurentul a arătat că certificatul de atestare a dreptului de proprietate din 1995 a generat 50 de litigii, iar judecătorii nu vor să analizeze nelegalitatea acestui act. S-a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței și, pe fond, admiterea excepției de nelegalitate a certificatului de atestare a dreptului de proprietate emis intimatei SC E. SA.

Intimata SC E. SA a formulat întâmpinare și a invocat excepția autorități de lucru judecat deoarece excepția certificatului de atestare a dreptului de proprietate a fost invocată și în Dosarul nr. 31521/3/2008, Dosarul nr. 95/302/2009 ale Curții de Apel București, iar acțiunea în anulare a fost și ea respinsă în Dosarul nr. 6743/2/2008 a aceleiași instanțe, soluție irevocabilă. 3. Soluția instanței de recurs După examinarea motivelor de recurs, a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte de Casație și Justiție va admite recursul declarat, dar pentru următoarele considerente: În prezenta cauză, instanța de fond a fost învestită cu soluționarea unei excepții de nelegalitate a certificatului de atestare a dreptului de proprietate din 1995 emis în favoarea intimatei SC E. SA București.

Excepția autorității de lucru judecat, invocată de Ministerul Economiei a fost respinsă de instanța de fond ca neîntemeiată, dar a fost invocată, în cadrul recursului, prin întâmpinare de către intimata SC E. SA.

Anterior prezentului litigiu, pe rolul instanțelor au fost înregistrate alte cauze ce au avut ca obiect excepția de nelegalitate a certificatului de atestare a dreptului de proprietate din 1995 emis în favoarea intimatei SC E. SA București, ce au fost soluționate prin sentința nr. 12417 din 24 martie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, irevocabilă prin decizia nr. 3783 din 19 august 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, sentința nr. 1906 din 06 mai 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, irevocabilă prin adresa nr. 3968 din 29 septembrie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal și sentința nr. 285 din 19 ianuarie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, irevocabilă prin decizia nr. 3549/15.072010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, toate soluțiile fiind de respingere a excepției de nelegalitate invocată.

Autoritatea de lucru judecat presupune identitatea de părți, obiect și cauză. Deși excepția de nelegalitate este un mijloc de apărare, chiar și în cazul acesteia poate fi analizată autoritatea de lucru judecat în situația în care există litigii având ca obiect excepția de nelegalitate a aceluiași act administrativ, între aceleași părți și fiind invocate aceleași motive de nelegalitate deoarece în virtutea autorității de lucru judecat, chestiunea tranșată de către instanță nu mai poate fi repusă în discuție într-un alt litigiu, asigurându-se astfel stabilitatea și securitatea raporturilor juridice. Din analiza hotărârilor pronunțate rezultă că motivele excepției de nelegalitate au fost aceleași în cauzele soluționate și fiind îndeplinită condiția triplei identități se constată autoritatea de lucru judecat.

De aceea, în baza art. 312 C. proc. civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, va fi admis recursul, va fi modificată sentința atacată și respinsă excepția de nelegalitate, constatând autoritatea de lucru judecat. Fiind soluționat recursul în baza unei excepții nu mai pot fi analizate celelalte motive de recurs invocate de recurent. Însă, pentru a nu permite , în principiu, ca promovarea unui drept să se facă prin intermediul unei ilegalități, trebuie amintit că și anterior intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004, se putea invoca excepția de nelegalitate dar în fața instanței de fond învestită cu soluționarea pe fond a litigiului, iar efectul admiterii acesteia consta în înlăturarea, la soluționarea cauzei, a efectelor unui act administrativ emis cu nesocotirea legii.

În consecință, o astfel de excepție poate fi cercetată de instanța în fața căreia a fost invocată ca mijloc de apărare, dacă vizează un act administrativ emis anterior intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de V.M.A. împotriva sentinței nr. 928 din 13 februarie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Modifică sentința atacată, în sensul că respinge acțiunea reclamantului V.M.A., constatând autoritatea de lucru judecat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 22 februarie 2013.