ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 319/2013

Asupra recursului, din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele; Prin sentința civilă nr. 40 din 30 martie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire a sentinței civile nr. 15 din 29 ianuarie 2009 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a Vl-a comercială, în dosarul nr. 7279/2/2008, formulată de revizuenții A.G. și A.E., în contradictoriu cu intimații SC C.G. SRL A.V.A.S., SC R.B., P.N., C.P.T., și O.C.P.I. IAȘI. În motivarea hotărârii, instanța a reținut, în esență, că potrivit dispozițiilor art. 322 alin. (1) C. proc. civ., revizuirea, cale extraordinară de atac de retractare, vizează soluțiile prin care instanțele de judecată au antamat fondul litigiului dedus judecății.

S-a constatat că hotărârea a cărei revizuire se solicită nu a antamat fondul litigiului, iar prin sentința comercială nr. 15 din 29 ianuarie 2009 nu numai că nu s-a intrat în cercetarea fondului, ci din contră, instanța a constatat că o astfel de cercetare a fondului nu mai este posibilă, întrucât cu privire Ia același litigiu există deja o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, operând astfel autoritatea de lucru judecat, În acest context, s-a reținut că instanța de revizuire nu ar mai putea, chiar dacă ar găsi întemeiat motivul prevăzut de art. 322 pct. 4 C. proc. civ., să rediscute fondul pricinii, întrucât acesta a fost soluționat în mod irevocabil, dar nu prin sentința comercială nr. 15/2009, ci printr-o altă hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă.

Pe cale de consecință, câtă vreme hotărârea a cărei revizuire nu privește fondul pricinii, ci excepția de autoritate de lucru judecat, curtea a apreciat că premisa admisibilității cererii de revizuire lipsește, motiv pentru care, a respins, ca inadmisibilă, această cale extraordinară de atac. În acest context, câtă vreme fondul cererii de revizuire nu se impune a fi analizat, s-a apreciat ca fiind de prisos și analiza apărărilor formulate de intimatul C.P.T. relative la excepția inadmisibilității. În termen legal, împotriva acestei decizii, revizuenții A. E. și A.G. au declarat recurs, invocând în drept dispozițiile art. 304 pct. 5-9 C. proc. civ. În motivare, revizuenții susțin, în esență, ca fiind nelegală și netemeinică hotărârea recurată, întrucât, prin sentința comercială nr. 15 din 29 ianuarie 2009 a cărei revizuire s-a solicitat, le-au fost încălcate drepturile procedurale și constituționale [(art. 23 și 24 din Constituție, art. 6 C.E.D.O.

și art. 129 alin. (5) C. proc. civ.)]. Totodată, consideră recurenții, a fost încălcat principiul disponibilității, având în vedere că obiectul acțiunii l-a reprezentat constatare nulitate absolută act, iar nu contestație la executare. Obligația instanței, arată recurenții-revizuenți, este aceea de a se pronunța asupra obiectului cererii dedusă judecații care constituie garanția aplicării principiului disponibilității, consacrat prin art. 129 alin. (6) C. proc. civ. Judecătorul nu poate soluționa un litigiu decât pe baza cererii părții interesate și numai în limitele sesizării, principiul disponibilității cuprinzând în conținutul său prerogativa dreptului reclamantului de a determina limitele acțiunii, Precizează că au solicitat revizuirea hotărârii pentru care, în opinia recurenților, legea nu prevede în mod expres condiția ca aceasta să evoce fondul.

Intimatul C.P.T. a depus concluzii scrise, prin care a solicitat, în esență, respingerea recursului ca nefondat. Analizând sentința recurată, în raport de criticile formulate, în limitele controlului de legalitate și temeiurile de drept invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, urmând a-I respinge, pentru considerentele care succed: În sistemul nostru de drept mijloacele procesuale de atac ale hotărârilor judecătorești, exercitarea acestora și efectele căilor de atac sunt guvernate de principiul legalității căilor de atac, regulă cu valoare de principiu constituțional, care semnifică instituirea prin lege a căilor de atac și exercitarea lor în condițiile legii, potrivit cu natura și scopul lor.

Recursul fiind un mijloc procedural prin care se realizează un examen al hotărârii atacate, sub aspectul legalității acesteia, instanța de recurs, soluționând această cale de atac, verifică dacă hotărârea atacată a fost sau nu pronunțată cu respectarea dispozițiilor legale, în speță, a dispozițiilor de strictă interpretare referitoare la exercitarea căii de retractare a revizuirii. Este adevărat că revizuenții A.E. și A.G. au promovat o cerere de revizuire în temeiul dispozițiilor art. 322 pct. 4 C. proc. civ., dar este de necontestat că această cerere a fost examinată cu justețe de Curtea de Apel București, din perspectiva temeiului de drept invocat de revizuenți, prin raportare la condițiile de admisibilitatea ce se cer a fi întrunite pentru a fi întemeiată cererea de revizuire în raport de pct. 4 al art. 322 C. proc.

civ., invocat. Potrivit art. 322 alin. (1) C. proc. civ., se poate solicita revizuirea unei hotărâri rămasă definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri date de o instanță de recurs atunci când evocă fondul. Contrar susținerilor recurenților, în lumina textului legal enunțat, evocarea fondului este o cerință esențială pentru admisibilitatea revizuirii, iar, în cauză, instanța de revizuire a analizat și a constatat cu justețe că această condiție nu este îndeplinită, reținând că hotărârea a cărei revizuire se solicită nu privește fondul pricinii, ci excepția de autoritate de lucru judecat, fondul pricinii fiind soluționat printr-o altă hotărâre judecătorească definitivă șî irevocabilă.

În raport de soluționarea cererii de revizuire pe excepția inadmisibilității, s-a apreciat în mod legal împrejurarea că nu se mai impune a fi analizat fondul cererii aceasta, întrucât, excepția inadmisibilității formulării unei cereri este o excepție procesuală absolută dirimantă și peremptorie, ce face de prisos analiza fondului, potrivit art. 137 alin. (1) C. proc. civ. În consecință, Înalta Curte constată că, instanța de revizuire a interpretat și aplicat corect legea, dând o corectă eficiență textelor de lege incidente, motiv pentru care, vor fi înlăturate criticile recurenților subsumate dispozițiilor pct. 9 al art. 304 C. proc. civ. Se constată că recurenții-revizuenți au invocat formal prevederile art. 304 pct. 5-8 C. proc.

civ., întrucât, în cuprinsul cererii de recurs deduse judecății, nu se regăsesc critici propriu-zise Ia adresa hotărârii recurate, ceea ce ar fi presupus indicarea punctuală de către recurenți a motivelor de inegalitate, prin raportare la soluția pronunțată în revizuire și la argumentele folosite de instanță în fundamentarea acesteia. Invocând în drept pct. 5-8 ale art. 304 C. proc. civ., revizuenții au adus în discuție aspecte de fond ale pricinii, aspecte care vizează nelegalitatea hotărârii supusă revizuirii (sentința comercială nr. 15 din 29 ianuarie 20103 a Curții de Apel București), iar nu nelegalitatea hotărârii pronunțată în revizuire, respectiv sentința nr. 40 din 30 martie 2012 a Curții de Apel București, care formează obiectul prezentului recurs, ceea ce excede controlului de legalitate al instanței învestită cu soluționarea prezentului recurs.

Pentru toate argumentele de fapt și de drept care preced, Înalta Curte constată că hotărârea recurată este Ia adăpost de orice critică, motiv pentru care, în aplicarea dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. , va respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuenții A.E. și A.G. împotriva sentinței civile nr. 40 din 30 martie 2012 pronunțată de Curtea de Ape! București, secția a V-a civilă, menținând sentința recurată, ca fiind legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E CI D E

Respinge recursul declarat de revizuienții A.E. și A.G. împotriva sentinței civile nr. 40 din 30 martie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, ca nefondat, Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 ianuarie 2013.