ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 319/2013
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 319/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra
recursului, din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele;
Prin sentința
civilă nr. 40 din 30 martie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția
a V-a civilă, a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire a
sentinței civile nr. 15 din 29 ianuarie 2009 pronunțată de Curtea de Apel București,
secția a Vl-a comercială, în dosarul nr. 7279/2/2008, formulată de revizuenții
A.G. și A.E., în contradictoriu cu intimații SC C.G. SRL A.V.A.S., SC R.B., P.N.,
C.P.T., și O.C.P.I. IAȘI.
În motivarea
hotărârii, instanța a reținut, în esență, că potrivit dispozițiilor art. 322
alin. (1) C. proc. civ., revizuirea, cale extraordinară de atac de retractare,
vizează soluțiile prin care instanțele de judecată au antamat fondul litigiului
dedus judecății.
S-a constatat
că hotărârea a cărei revizuire se solicită nu a
antamat fondul litigiului, iar prin sentința comercială nr. 15 din 29
ianuarie
2009 nu numai că nu s-a intrat în cercetarea fondului, ci din
contră, instanța a constatat că o astfel de cercetare a fondului nu mai este
posibilă, întrucât cu privire Ia același litigiu există deja o hotărâre
judecătorească definitivă și irevocabilă, operând astfel autoritatea de lucru
judecat,
În acest
context, s-a reținut că instanța de revizuire nu ar mai putea, chiar dacă ar
găsi întemeiat motivul prevăzut de art. 322 pct. 4 C. proc. civ., să rediscute
fondul pricinii, întrucât acesta a fost soluționat în mod irevocabil, dar nu
prin sentința comercială nr. 15/2009, ci printr-o altă hotărâre judecătorească
definitivă și irevocabilă.
Pe cale de
consecință, câtă vreme hotărârea a cărei revizuire nu
privește fondul pricinii, ci excepția de autoritate de lucru judecat,
curtea a
apreciat că premisa admisibilității cererii de revizuire
lipsește, motiv pentru care, a respins, ca inadmisibilă, această cale
extraordinară de atac.
În acest
context, câtă vreme fondul cererii de revizuire nu se impune a fi analizat, s-a
apreciat ca fiind de prisos și analiza apărărilor formulate de intimatul C.P.T.
relative la excepția inadmisibilității.
În termen
legal, împotriva acestei decizii, revizuenții A.
E. și A.G. au declarat recurs, invocând în drept
dispozițiile art.
304 pct. 5-9 C. proc. civ.
În motivare,
revizuenții susțin, în esență, ca fiind nelegală și netemeinică hotărârea
recurată, întrucât, prin sentința comercială nr. 15 din 29 ianuarie 2009 a
cărei revizuire s-a solicitat, le-au fost încălcate drepturile procedurale și
constituționale [(art. 23 și 24 din Constituție, art. 6 C.E.D.O. și art. 129
alin. (5) C. proc. civ.)]. Totodată, consideră recurenții, a fost încălcat
principiul disponibilității, având în vedere că obiectul acțiunii l-a
reprezentat constatare nulitate absolută act, iar nu contestație la executare.
Obligația
instanței, arată recurenții-revizuenți, este aceea de a se
pronunța asupra obiectului cererii dedusă
judecații care constituie garanția
aplicării
principiului disponibilității, consacrat prin art. 129 alin. (6) C. proc. civ.
Judecătorul nu poate soluționa un litigiu decât pe
baza cererii părții
interesate și
numai în limitele sesizării, principiul disponibilității cuprinzând în
conținutul său prerogativa dreptului
reclamantului de a determina limitele
acțiunii,
Precizează că au solicitat revizuirea hotărârii
pentru care, în opinia
recurenților, legea nu prevede în mod expres
condiția ca aceasta să evoce fondul.
Intimatul C.P.T. a depus concluzii scrise, prin
care
a solicitat, în esență, respingerea recursului ca nefondat.
Analizând
sentința recurată, în raport de criticile formulate, în limitele controlului de
legalitate și temeiurile de drept invocate, Înalta Curte constată că recursul
este nefondat, urmând a-I respinge, pentru considerentele care succed:
În sistemul
nostru de drept mijloacele procesuale de atac ale hotărârilor judecătorești,
exercitarea acestora și efectele căilor de atac sunt guvernate de principiul
legalității căilor de atac, regulă cu valoare de principiu constituțional, care
semnifică instituirea prin lege a căilor de atac și exercitarea lor în
condițiile legii, potrivit cu natura și scopul lor.
Recursul fiind
un mijloc procedural prin care se realizează un
examen al hotărârii atacate, sub aspectul legalității acesteia,
instanța de
recurs, soluționând această cale de atac, verifică dacă
hotărârea atacată a fost sau nu pronunțată cu respectarea dispozițiilor legale,
în speță, a dispozițiilor de strictă interpretare referitoare la exercitarea
căii de retractare a revizuirii.
Este adevărat
că revizuenții A.E. și A.G. au promovat o cerere de revizuire în temeiul
dispozițiilor art. 322 pct. 4 C. proc. civ., dar este de necontestat că această
cerere a fost examinată cu justețe de Curtea de Apel București, din perspectiva
temeiului de drept invocat de revizuenți, prin raportare la condițiile de
admisibilitatea ce se cer a fi întrunite pentru a fi întemeiată cererea de
revizuire în raport de pct. 4 al art. 322 C. proc. civ., invocat.
Potrivit art. 322
alin. (1) C. proc. civ., se poate solicita revizuirea unei hotărâri rămasă
definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri
date de o instanță de recurs atunci când evocă fondul.
Contrar
susținerilor recurenților, în lumina textului legal enunțat, evocarea fondului
este o cerință esențială pentru admisibilitatea revizuirii, iar, în cauză,
instanța de revizuire a analizat și a constatat cu justețe că această condiție
nu este îndeplinită, reținând că hotărârea a cărei revizuire se solicită nu
privește fondul pricinii, ci excepția de autoritate de lucru judecat, fondul
pricinii fiind soluționat printr-o altă hotărâre judecătorească definitivă șî
irevocabilă.
În raport de
soluționarea cererii de revizuire pe excepția inadmisibilității, s-a apreciat
în mod legal împrejurarea că nu se mai impune a fi analizat fondul cererii
aceasta, întrucât, excepția
inadmisibilității
formulării unei cereri este o excepție procesuală absolută
dirimantă și
peremptorie, ce face de prisos analiza fondului, potrivit art. 137 alin. (1) C.
proc. civ.
În consecință, Înalta
Curte constată că, instanța de revizuire a interpretat și aplicat corect legea,
dând o corectă eficiență textelor de lege incidente, motiv pentru care, vor fi
înlăturate criticile recurenților subsumate dispozițiilor pct. 9 al art. 304 C.
proc. civ.
Se constată că
recurenții-revizuenți au invocat formal prevederile art. 304 pct. 5-8 C. proc.
civ., întrucât, în cuprinsul cererii de recurs deduse judecății, nu se regăsesc
critici propriu-zise Ia adresa hotărârii recurate, ceea ce ar fi presupus
indicarea punctuală de către recurenți a motivelor de inegalitate, prin
raportare la soluția pronunțată în revizuire și la argumentele folosite de
instanță în fundamentarea acesteia.
Invocând în
drept pct. 5-8 ale art. 304 C. proc. civ., revizuenții au adus în discuție
aspecte de fond ale pricinii, aspecte care vizează nelegalitatea hotărârii
supusă revizuirii (sentința comercială nr. 15 din 29 ianuarie 20103 a Curții de
Apel București), iar nu nelegalitatea hotărârii pronunțată în revizuire,
respectiv sentința nr. 40 din 30 martie 2012 a Curții de Apel București, care
formează obiectul prezentului recurs, ceea ce excede controlului de legalitate
al instanței învestită cu soluționarea prezentului recurs.
Pentru toate
argumentele de fapt și de drept care preced, Înalta Curte constată că hotărârea
recurată este Ia adăpost de orice critică,
motiv
pentru care, în aplicarea dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
,
va respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuenții A.E. și A.G. împotriva
sentinței
civile nr. 40 din 30 martie 2012
pronunțată de Curtea de Ape! București,
secția a V-a civilă, menținând
sentința recurată, ca fiind legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E CI D E
Respinge
recursul declarat de revizuienții A.E. și A.G. împotriva sentinței civile nr. 40
din 30 martie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă,
ca nefondat,
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 ianuarie
2013.