ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1831/2015

Decizia nr. 1831/2015

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei.

Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Tribunalului București la data de 13 februarie 2013, sub nr. x/3/2013 reclamanta A., în contradictoriu cu Autoritatea de Supraveghere Financiară a formulat contestație împotriva Deciziei nr. 54 din 24 ianuarie 2013 și a Ordonanței nr. 386 din 22 noiembrie 2012.

În motivarea cererii s-a arătat că prin Decizia nr. 902 din 9 octombrie 2012 a C.N.V.M. a fost respinsă oferta depusă de reclamantă în vederea achiziționării diferenței de 8,22% din acțiunile SC B. SA, pe motiv că prețul oferit în conformitate cu O.U.G. nr. 32 din 27 iunie 2012 nu este cel prevăzut de lege.

În conformitate de prevederile art. 6 din noul C. civ., legea civilă nu retroactivează și, prin urmare, prețul de achiziționare a acțiunilor este cel stabilit inițial de către expertul autorizat.

A mai susținut reclamanta că prin Ordonanța nr. 386 din 22 noiembrie 2012 C.N.V.M. a fost sancționată cu amendă în sumă de 51.000 lei.

Împotriva Ordonanței 386 din 22 noiembrie 2012 a formulat contestație la C.N.V.M. prin care a adus la cunoștință situația societății și a solicitat desființarea acesteia și exonerarea de la plata amenzii în sumă de 51.000 lei pe motiv că Tribunalul București, secția contencios administrativ,. urmează să se pronunțe cu privire la prețul legal.

Contestația i-a fost respinsă conform Deciziei nr. 54 din 24 ianuarie 2013.

Legal citată, pârâta a depus întâmpinare la dosar, prin care a invocat excepția de necompetență materială a Tribunalului București și excepția de litispendență.

Pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

Prin Sentința civilă nr. 3356 din 07 mai 2014, pronunțată în Dosarul nr. x/3/2013 al Tribunalului București a fost admisă excepția necompetenței materiale a Tribunalului București invocată de pârâtă și a fost declinată competența de soluționare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu Autoritatea de Supraveghere Financiară, în favoarea Curții de Apel București.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal, la data de 20 mai 2014.

Pârâta a invocat excepția autorității de lucru judecat, în raport de Sentința civilă nr. 1172 din 09 aprilie 2014, pronunțată în Dosarul nr. x/3/2012 al Curții de Apel București.

Hotărârea instanței de fond

Prin Sentința nr. 1974 din 20 iunie 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, s-a admis excepția autorității de lucru judecat față de Sentința civilă nr. 1172 din 09 aprilie 2014, pronunțată în Dosarul nr. x/3/2012 al Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal; a fost respinsă acțiunea pentru autoritate de lucru judecat.

Pentru a pronunța această soluție, examinând cu prioritate excepția autorității de lucru judecat invocată, în conformitate cu prevederile art. 137 C. proc. civ., curtea de apel a reținut că este fondată.

S-a avut în vedere că prin Sentința civilă nr. 1172 din 09 aprilie 2014, pronunțată în Dosarul nr. x/3/2012 al Curții de Apel București a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta A.S.F. - Sectorul Instrumentelor și Investițiilor Financiare, ca nefondată.

În acest dosar, reclamanta a chemat în judecată pârâta pentru anularea Deciziei nr. 902 din 09 octombrie 2013, emisă de C.N.V.M., precum și a Deciziei nr. 54 din 24 ianuarie 2013 și a Ordonanței nr. 386 din 22 noiembrie 2012.

Instanța fondului a constatat că dosarul mai sus menționat și prezenta speță au aceleași părți, respectiv reclamanta A. și pârâta A.S.F., au același obiect, aceeași cauză, respectiv anularea Deciziei nr. 54 din 24 ianuarie 2013 și a Ordonanței nr. 386 din 22 noiembrie 2012 emise de pârâtă, astfel că potrivit art. 430 și 431 C. proc. civ. a fost respinsă acțiunea pentru autoritate de lucru judecat.

Recursul

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În contextul unei succinte prezentări a situației de fapt, recurenta a susținut că în mod nelegal a fost admisă excepția autorității de lucru judecat întrucât Decizia nr. 902/2012, pentru a cărei nerespectare a fost amendată a rămas fără obiect deoarece pârâta a emis Decizia nr. 159 din 14 februarie 2013 prin care prețul acțiunilor a fost redus la jumătate.

A apreciat recurenta că în mod ilegal au fost emise Ordonanța nr. 286/2012 și Decizia nr. 54/2013 deoarece împotriva Deciziei nr. 902/2012 a formulat plângere, iar pârâta trebuia să suspende orice act până la pronunțarea instanței de judecată.

A solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacate și admiterea acțiunii.

Procedura în fața instanței de recurs

Intimata-pârâtă a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția nulității recursului pentru nemotivare, raportat la dispozițiile art. 302

1

lit. c), art. 303 și art. 306 C. proc. civ.

Pe fondul cauzei a solicitat respingerea recursului ca nefondat, apreciind soluția primei instanțe ca fiind legală și temeinică.

Considerentele și soluția instanței de recurs.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 137 C. proc. civ., excepția nulității recursului, Înalta Curte constată că nu există temeiuri pentru aplicarea sancțiunii prevăzute în art. 306 alin. (1) C. proc. civ., pentru că recursul formulat în speță cuprinde critici concrete vizând nelegalitatea și netemeinicia soluției de admitere a excepției autorității de lucru judecat pronunțată de prima instanță, iar cauza este supusă prevederilor art. 304

1

C. proc. civ., care permit instanței să o examineze sub toate aspectele, hotărârea pronunțată în contencios administrativ nefiind susceptibilă de apel, conform art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Pășind la examinarea cauzei prin prisma criticilor formulate de recurenta - reclamantă și a prevederilor art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că nu se impune reformarea sentinței, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 sau art. 312 C. proc. civ., recursul fiind nefondat.

Se reține că prima instanță a soluționat pricina constatând existența autorității lucrului judecat, fără a soluționa cauza pe fond, astfel că Înalta Curte urmează a analiza doar aceste motive ce vizează modalitatea în care s-a reținut incidența acestei excepții.

Puterea lucrului judecat este o prezumție legală, juris et de jure, și o excepție de fond, peremptorie și absolută, potrivit art. 166 C. proc. civ.

Dreptul la acțiune este paralizat atunci când este pornită o nouă judecată care are aceleași elemente (părți, obiect și cauză) cu cele care au făcut obiectul unui proces anterior, tranșat irevocabil, prezumându-se că ceea ce s-a statuat deja corespunde realității raporturilor juridice dintre părți.

Principiul autorității de lucru judecat corespunde necesității de stabilitate juridică și ordine socială, fiind interzisă readucerea în fața instanțelor a chestiunii litigioase deja rezolvate și nu aduce atingere dreptului la un proces echitabil prevăzut de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, deoarece dreptul de acces la justiție nu este unul absolut, el putând cunoaște limitări decurgând din aplicarea altor principii.

În cauză, așa cum a reținut și prima instanță, prin Sentința civilă nr. 1172 din data de 09 aprilie 2014 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/3/2012 s-a respins acțiunea formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară - Sectorul Instrumentelor și Investițiilor Financiare, ca nefondată.

Prin acțiunea formulată în dosarul mai sus menționat s-a solicitat, anularea Deciziei nr. 902 din 09 octombrie 2012 precum și a Deciziei nr. 54 din 24 ianuarie 2013 și a Ordonanței nr. 386 din 22 noiembrie 2012 emise de C.N.V.M., ultimele două făcând obiectul și prezentei acțiuni.

În raport de considerentele de fapt și de drept de mai sus Înalta Curte apreciază că în mod corect prima instanță a reținut excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâtă și, constatând că nu există motive care să atragă casarea sau modificarea sentinței, în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția nulității recursului invocată de intimata-pârâtă Autoritatea de Supraveghere Financiară.

Respinge recursul declarat de A. împotriva Sentinței nr. 1974 din 20 iunie 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 mai 2015.

Procesat de GGC - GV