ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1768/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Se prezintă referatul cauzei, arătându-se că, prin serviciul registratură, la data de 22 martie 2007, intimatul – pârât M.E.C. a depus întâmpinare care nu a fost comunicată. Față de acest aspect reprezentanții recurenților – reclamanți și intimatei – pârâte SC S. SA București, arată că nu solicită un nou termen de judecată pentru a lua cunoștință de întâmpinare. Nemaifiind cereri de formulat, Curtea acordă cuvântul în susținerea recursului. Având cuvântul, avocat G.I. pentru recurenții – reclamanți pune concluzii, în principal, pe motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 3 C. proc. civ., arătând că hotărârea instanței de fond a fost dată cu încălcarea normelor de competență materială specială dată prin Legea nr. 247/2005, instanța competentă a soluționa acțiunea fiind Judecătoria sectorului 6 București.

Pe de altă parte, Judecătoria sectorului 6 București a fost învestită cu o plângere în temeiul art. 53 din Legea nr. 18/1991, modificată împotriva Hotărârii nr. 915 din 23 noiembrie 2005 emisă de Comisia Municipiului București. Astfel, în cauză sunt incidente dispozițiile art. 28 din Legea nr. 554/2004. Față de toate aceste aspecte solicită admiterea recursului, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre competentă soluționare instanței de drept comun, fără cheltuieli de judecată. Pentru intimata – pârâtă SC S. SA București, avocat I.I. solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca temeinică și legală. Precizează că recurenții – reclamanți prin acțiunea introductivă au solicitat constatarea nulității absolute parțiale a certificatului de atestare a dreptului de proprietate din 23 noiembrie 1993, și în raport de aceasta instanța competentă să soluționeze acțiunea este cea a contenciosului administrativ.

Totodată solicită obligarea recurenților - reclamanți la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu prezentul litigiu conform chitanței depusă la dosar. Prin sentința civilă nr. 8361 din 19 decembrie 2005 Judecătoria sectorului 6 București a admis excepția de necompetență materială și a declinat competența de soluționare a cauzei, având ca obiect cererea privind constatarea nulității absolute parțiale a certificatului de atestare a dreptului de proprietate din 23 noiembrie 2003, eliberat de M.E.C. în favoarea SC S. SA București pentru o suprafață de 3750 m.p. teren, situat în București, privind pe reclamanții C.D., C.V., C.C.L. și C.L.I. și V.R. în contradictoriu cu pârâții SC S. SA București, Primarul General al Municipiului București, Comisia Municipiului București de Aplicare a Legii nr. 18/1991, Prefectul Municipiului București și M.E.C., în favoarea Curții de Apel București, secția contencios administrativ.

Această instanță, prin sentința civilă nr. 2192 din 9 octombrie 2006, a admis excepția lipsei procedurii administrative prealabile invocată de pârâții M.E.C. și SC S. SA București și a respins cererile conexe formulate de reclamanții C.D., C.V., C.C.L. și C.L.I., ca inadmisibile. Împotriva acestei soluții a declarat recurs reclamanții C.D., C.V., C.C.L. și C.L.I., susținând în esență că instanța de fond a judecat pricina cu încălcarea normelor de competență materială referitoare la drepturi subiective reglementate de legea specială nr. 18/1991, așa cum a fost modificată prin Legea nr. 247/2005. În al doilea motiv de recurs se arată că soluția criticată conține considerente contradictorii. În ce privește procedura prealabilă, recurenții, susțin că potrivit dispozițiilor Legii nr. 554/2004, jurisdicțiile speciale administrative sunt facultative și gratuite.

Recursul este nefondat. Instanța de fond s-a pronunțat în mod corect cu prioritate asupra excepției absolute și peremptorii a inadmisibilității acțiunii, pentru lipsa procedurii administrative prealabile, care făcea de prisos cercetarea în fond a pricinii, potrivit art. 137 alin. (1) C. proc. civ. Potrivit dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 554/2004, înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ unilateral, trebuie să solicite autorității publice emitente, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia.

Cu privire la susținerea referitoare la încălcarea normelor de competență materială de către instanța de fond, întrucât obiectul acțiunii reclamanților l-a constituit constatarea nulității unui certificat de atestare a dreptului de proprietate, care este un act administrativ, competența aparține instanțelor de contencios administrativ. De altfel, după cum în mod corect a reținut și instanța de fond, efectele produse de un act administrativ într-o altă ramură de drept nu pot schimba natura juridică a actului subiectiv, chiar dacă actul a fost intabulat în cartea funciară, a intrat în circuitul civil și-a produs efectele în planul dreptului civil. De asemenea, este greșită susținerea recurenților potrivit căreia sentința ar cuprinde considerente contradictorii.

În ce privește faptul că jurisdicțiile speciale administrative sunt facultative și gratuite, trebuie observat că, natura juridică a certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor este aceea a unui act administrativ de autoritate, constitutiv de drepturi, acesta nefăcând parte din categoria actelor administrative jurisdicționale. Având în vedere cele mai sus expuse, recursul declarat de reclamanți va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanții C.D., C.V., C.C.L. și C.L.I., împotriva sentinței civile nr. 2192 din 9 octombrie 2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Obligă recurentul să-i plătească intimatei – pârâte SC S. SA București suma de 200 lei, cheltuieli de judecată în recurs. Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 martie 2007.