ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2527/2023

Obiectul acțiunii deduse judecății Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a Comercială la data de 29.11.2005, sub nr. x/2005, reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtele S.C. B. S.R.L. și S.C. C. S.R.L., a solicitat revocarea actului de cesiune încheiat între S.C. B. S.R.L. și S.C. C. S.R.L., având ca obiect Contractul de asociere nr. x/09.07.1999, încheiat între Primăria Generală a Municipiului București și S.C. D. S.A. și obligarea la plata cheltuielilor de judecată. Prin încheierea din 06.02.2006, Tribunalul București, secția a VI-a Comercială a dispus înaintarea cauzei formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. către Tribunalul București, secția a VIII-a contencios administrativ, în vederea competentei soluționări. La data de 09.03.2006, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a civilă, conflicte de muncă și litigii de muncă sub nr. x/2006. Prin încheierea din data de 01.06.2007, Tribunalul București – secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale a dispus scoaterea de pe rol a cauzei și înaintarea acesteia la secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a Tribunalului București pentru măsuri legale în vederea continuării judecății. La data de 05.06.2007, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2007.

Hotărârea instanței de fond Prin sentința civilă nr. 586/02.10.2007, Tribunalul București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a dispus: respingerea, ca fiind neîntemeiate, a excepțiilor inadmisibilității, lipsei de interes și lipsei calității procesuale active; admiterea acțiunii formulate de S.C. E. S.R.L. (fostă A. S.R.L.), în contradictoriu cu pârâții S.C. B. S.R.L. (prin lichidator), S.C. C. S.R.L. și Primăria Municipiului București; revocarea actului de cesiune încheiat între S.C. B. S.R.L. și S.C. C. S.R.L.,având ca obiect Contractul de asociere nr. x/09.07.1999, încheiat între Primăria Generală a Municipiului București și S.C. D. S.A.; obligarea pârâților la plata către reclamantă a sumei de 7,6 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Cererile de recurs formulate împotriva hotărârii instanței de fond. Procedura desfășurată în fața instanței de recurs. La data de 31.03.2008, pârâta S.C. C. S.R.L. a depus recurs împotriva sentinței civile nr. 586/02.10.2007 și împotriva încheierilor de ședință din data de 27.02.2007, 20.03.2007 și 17.04.2007, pronunțate în dosarul nr. x/2006 al Tribunalului București, secția a VIII-a, devenit, ulterior, dosarul nr. x/2007 al Tribunalului București, secția a IX-a. La data de 31.03.2008, pârâta S.C. B. S.R.L. a depus recurs împotriva sentinței civile nr. 586/02.10.2007, pronunțată de către Tribunalul București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2007 și împotriva încheierilor de ședință din data de 27.02.2007, 20.03.2007 și 17.04.2007, pronunțate de Tribunalul București – secția a VIII-a în dosarul nr. x/2006. La data de 04.04.2008, dosarul nr. x/2007 a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2007. La data de 07.10.2008, intimata-reclamantă S.C. E. a depus întâmpinare împotriva recursurilor formulate de recurentele-pârâte S.C. B. S.R.L. și C. S.R.L. Prin încheierea din 18.05.2009, Curtea de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a dispus suspendarea judecării recursului privind pe recurentele - pârâte S.C. B. S.R.L., prin lichidator judiciar și S.C. C. S.R.L., în contradictoriu cu intimata-reclamantă S.C. E. S.R.L. și Primăria Municipiului București. Pentru a dispune astfel, instanța a reținut că soluționarea recursurilor formulate împotriva sentinței civile nr. 586/02.10.2007 depinde de soluția irevocabilă de urmează a se pronunța în dosarul nr. x/2007, având ca obiect contestația la notificarea lichidatorului judiciar nr. 7/28.10.2008, aflată pe rolul Tribunalului București, secția a VII-a comercială. Prin încheierile din 22.11.2010, 28.05.2012, 03.02.2014 și 14.05.2015, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a dispus menținerea măsurii suspendării dispusă la 18.05.2009. Prin rezoluția din data de 12.05.2016, s-a dispus menținerea măsurii suspendării judecării recursului, neexistând temeiuri pentru repunerea pe rol a dosarului. Prin procesul-verbal din data de 27.09.2017, Curtea de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a reținut că, în condițiile art. 63 din Regulamentul de ordine interioară a instanțelor judecătorești, s-au efectuat verificări referitoare la dosarul nr. x/2007 pentru a se stabili dacă mai subzistă cauza care a determinat suspendarea judecății, în urma cărora s-a constatat faptul că dosarul menționat a fost soluționat la data de 26.04.2017. Prin rezoluția din data de 29.09.2017 s-a reținut că dosarul nr. x/2007 nu a fost soluționat definitiv, fiind în faza procesuală a recursului; s-a dispus menținerea suspendării judecării recursului. Prin procesul-verbal din data de 03.07.2018, Curtea de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a reținut că, în condițiile art. 63 din Regulamentul de ordine interioară a instanțelor judecătorești, s-au efectuat verificări referitoare la dosarul nr. x/2007 pentru a se stabili dacă mai subzistă cauza care a determinat suspendarea judecății, în urma cărora s-a constatat faptul că dosarul menționat nu a fost soluționat irevocabil. Prin rezoluția din 06.07.2018, s-a dispus continuarea verificărilor peste 6 luni. Prin procesul-verbal din data de 25.02.2019, Curtea de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a reținut că, în condițiile art. 63 din Regulamentul de ordine interioară a instanțelor judecătorești, s-au efectuat verificări referitoare la dosarul nr. x/2017, pentru a se stabili dacă mai subzistă cauza care a determinat suspendarea judecății, în urma cărora s-a constatat faptul că dosarul nr. x/2007 a fost soluționat, irevocabil, la data de 08.03.2018. Prin rezoluțiile din 06.03.2019, 29.10.2019 s-a dispus că se vor face verificări cu privire la stadiul soluționării dosarului pentru care s-a suspendat cauza, la un termen de 6 luni. Prin rezoluția din data de 21.12.2020, s-a dispus menținerea măsurii suspendării. Prin rezoluția din data de 09.02.2022, s-a constatat că hotărârea de care depinde dezlegarea cauzei date în dosarul nr. x/2007 al Curții de Apel București, secția a V-a civilă este definitivă (Decizia civilă nr. 612/24.06.2021, neredactată) și s-a dispus fixarea termenului de judecată la data de 16.03.2022, părțile fiind citate cu mențiunea reluării judecății. La data de 05.09.2022, recurenta - pârâtă B. S.R.L. a depus cerere de repunere pe rol a cauzei ce face obiectul litigiului înregistrat pe rolul Curții de Apel București sub nr. x/2007, prin care a arătat că data la care litigiul înregistrat sub nr. x/2007/a1 a fost soluționat în mod definitiv este data la care Curtea de Apel București a pronunțat decizia civilă nr. 612 din data de 24.06.2021. În susținerea cererii, a arătat că, începând cu această dată, motivele care au condus la suspendarea cauzei nu mai subzistă, aspect în raport de care recurenta-pârâtă, la termenul din data de 11.05.2022, a susținut oral cererea de repunere pe rol a cauzei, cerere formulată și motivată în scris, conform dispozițiilor instanței cuprinse în încheierea din data de 11.05.2022. În ședința din 07.09.2022, instanța a rămas în pronunțare asupra cererii de repunere pe rol formulată de către recurenta - pârâtă B. S.R.L., prin lichidator judiciar F. și, în subsidiar, asupra excepției de perimare invocată de către intimata E. S.R.L. Prin încheierea din 21.09.2022, s-a dispus: - emiterea unei adrese către Oficiul Poștal nr. 41 București cu solicitarea de a depune toate înscrisurile cu privire la preluarea și expediția conținutului din nota de inventar nr. x din 15.06.2022 și - adresă către recurenta-pârâtă B. S.R.L., prin lichidator judiciar, să depună, în original, nota de inventar nr. x din 15.06.2022 emisă de Oficiul Poștal nr. 41 București. La data de 23.09.2022, recurenta - pârâta B. S.R.L. a depus nota de inventar, în original și a solicitat ca aceasta să fie depusă la cutia de valori a instanței spre păstrare. La data de 26.09.2022, Compania Națională Poșta Română S.A. a depus răspuns la adresa instanței cu privire la scrisoarea cu valoare declarată număr x, prezentată la Oficiul Poștal București nr. 41 la data de 15.06.2022. A arătat că trimiterea în cauză a fost prezentată la Oficiul Poștal București nr. 41 în data de 15.06.2022, cu nota de inventar și confirmare de primire, greutate 33 grame, valoare 20,00 RON, număr x, destinatar Curtea de Apel București, str. x București. Dintr-o eroare, trimiterea a circulat ca trimitere simplă, nu se găsește înregistrată, încărcată pe cursa de transport, deci nu apare înregistrată în înscrisurile poștei, pe tot parcursul ei; nu are dovada decât a prezentării trimiterii la punctul de acces, respectiv Oficiul Poștal București nr. 41, de către B. S.R.L. La data de 28.09.2022, instanța constată că se impune continuarea verificărilor administrative și emite adrese în acest sens, urmare cărora, la data de 30.09.2022, Compania Națională Poșta Română S.A. a depus un nou răspuns la adresa instanței cu privire la scrisoarea cu valoare declarată x. A arătat, din nou, că trimiterea în cauză a fost prezentată la Oficiul Poștal București nr. 41 în data de 15.06.2022, ca și scrisoare cu valoare declarată (cod bare specific VA) cu nota inventar și confirmare de primire, greutate 33 grame, valoare 20,00 RON, număr x, destinatar fiind Curtea de Apel București, str. x, București, expeditor B. S.R.L. din Șoseaua x, București. Dintr-o eroare, trimiterea a circulat ca trimitere simplă, nu se găsește înregistrată, încărcată pe cursa de transport, deci nu apare înregistrată în înscrisurile poștei, pe tot parcursul ei; a menționat că scrisoarea a fost prezentată la ghișeu, s-a emis factură ca și scrisoare cu valoare cu conținut declarat cu confirmare de primire, și, "dintr-o greșeală a salariatei de la prezentare, a introdus-o direct în sacul cu corespondența, circulând ca și trimitere simplă, nefiind prelucrată în aplicația G., nu apare înregistrată în borderou de expediție, deci nu poate trimite decât copie factura din care reiese că a fost prezentată ca scrisoare cu valoare și copie din aplicația G., unde apare doar prezentarea trimiterii". Totodată, a informat că o trimitere simplă circulă în rețeaua poștală, fără a fi înregistrată nici la prezentare, nici la sosire în centrul de tranzit, nici la expedierea din centrul de tranzit, nici la sosire în oficiul de distribuire, nici la distribuirea către destinatar.

Hotărârea instanței de recurs prin care s-a constatat perimarea recursului Prin decizia civilă nr. 25/2022 din 05 octombrie 2022, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal – secția Veche, în opinie majoritară, a dispus următoarele: - a respins cererea de repunere pe rol formulată de recurenta - pârâtă; - a admis excepția perimării recursului, invocată de intimata - reclamantă S.C. E.; - a constatat perimat recursul promovat de recurenta - pârâtă B. S.R.L. - în faliment, prin lichidator judiciar F. și S.C. C. S.R.L., împotriva sentinței civile nr. 586/02.10.2007, pronunțată de Tribunalul București – secția a IX-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2007, în contradictoriu cu intimatele - reclamante S.C. A. S.R.L. și S.C. E., și cu intimata - pârâtă Primăria Municipiului București.

Calea de atac exercitată împotriva hotărârii prin care s-a constatat perimarea recursului Împotriva deciziei civile nr. 25/2022 din 05 octombrie 2022, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal – secția Veche, a declarat recurs recurenta - pârâtă B. S.R.L. - în faliment, prin lichidator judiciar F., întemeiat pe motivele de casare prevăzute de art. 304 pct. 5 și 9 din vechiul C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii nr. 25/2022, pronunțată la data de 05.10.2022 în dosarul nr. x/2007, admiterea cererii de repunere pe rol și respingerea excepției perimării și, în consecință, trimiterea cauzei către Curtea de Apel București pentru continuarea judecății, în vederea soluționării pe fond a recursului ce face obiectul cauzei. Prin motivele de recurs formulate, recurenta a criticat decizia recurată, arătând că aceasta este afectată de motive de nelegalitate, în contextul în care: - pe de-o parte, instanța, după închiderea cercetării judecătorești și rămânerea în pronunțare, a dispus o serie de măsuri care depășesc cu mult cadrul administrativ, măsuri specifice cercetării judecătorești, care au condus la administrare de probatoriu care fundamentează decizia adoptată; procedând în această manieră, s-au încălcat principiile fundamentale care guvernează procesul civil - publicitatea, dreptul la apărare, contradictorialitatea etc. - motiv de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 5 din vechiul C. proc. civ. - pe de altă parte, instanța a făcut o interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 248 alin. (1) și (2), cu trimitere la dispozițiile art. 244 alin. (1) pct. 1 din vechiul C. proc. civ., respectiv art. 104 și 82 din vechiul C. proc. civ., analizând și reținând aplicarea sancțiunii procedurale a perimării cu încălcarea și aplicarea greșită a legii - împrejurări ce se circumscriu motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 din vechiul C. proc. civ. În susținerea primului motiv de recurs invocat, recurenta a învederat faptul că instanța de recurs a dispus măsuri fără să repună cauza pe rol, fără citarea părților, fără să pună în discuția părților necesitatea suplimentării probatoriului (în sensul dispus după rămânerea în pronunțare), fără să pună în discuția părților necesitatea verificării și lămuririi unor chestiuni suplimentare identificate de instanță în procesul deliberativ și, totodată, fără să acorde părților dreptul de a-și expune punctul de vedere cu privire la acestea, fără ca părțile să aibă acces la înscrisurile depuse la dosar după închiderea dezbaterilor și fără să își poată formula, așadar, apărarea în acest sens. În opinia recurentei, toate aceste încălcări ale normelor de procedură se circumscriu motivului de nelegalitate reglementat de art. 304 pct. 5 din vechiul C. proc. civ., în condițiile în care măsurile și înscrisurile administrate în acest context procedural afectat de neregularități au fost unele esențiale pentru soluționarea cauzei, hotărârea pronunțată și raționamentul instanței fiind fundamentate, astfel cum rezultă din chiar considerentele hotărârii, tocmai pe aceste lămuriri pe care instanța și le-a format urmare a măsurilor și probelor administrate ulterior rămânerii în pronunțare. Pentru aceste motive, recurenta a solicitat instanței casarea Deciziei nr. 25/2022, pronunțată la data de 05.10.2022, pentru motivul de nelegalitate reglementat de art. 304 pct. 5 din vechiul C. proc. civ. și trimiterea cauzei la instanța de recurs pentru soluționarea cererii de repunere pe rol și a excepției perimării. În ce privește cel de-al doilea motiv de recurs invocat, recurenta a arătat că în mod greșit a fost reținută de către instanță incidența dispozițiilor art. 248 alin. (1) din vechiul C. proc. civ., în sensul admiterii excepției de perimare, cată vreme instanța nu numai că putea să dispună repunerea pe rol a cauzei din oficiu, independent de cererea părții, dar și procedase la stabilirea termenului de judecată "în vederea reluării judecății", precum și la emiterea de adrese pentru obținerea înscrisurilor care să justifice măsura reluării judecății (accesarea hotărârii care atesta soluționarea definitivă a cauzei nr. x/2007/al* în sistem ECRIS fiind nu doar posibilă, dar și realizată în mod facil de către instanța de recurs - această formă fiind cea care a stat, într-un final, la pronunțarea hotărârii de perimare). A arătat recurenta că hotărârea de perimare, de altfel, încalcă dispozițiile art. 248 alin. (1) din vechiul C. proc. civ. și din altă perspectivă - aceea a neîndeplinirii condiției culpei părții în lăsarea în nelucrare a recursului în cauză. Această condiție nu este îndeplinită în cauză, pe de o parte pentru că, așa după cum chiar instanța a reținut, cererea de repunere pe rol nu a ajuns la instanță din motive total în afara culpei B. (oficiul poștal a înregistrat greșit corespondența și nu o poate urmări, din acest motiv), iar, pe de altă parte, recursul nu a fost lăsat în nelucrare - manifestările de voință ale părților fiind în sensul repunerii pe rol a cauzei. Astfel, în mod greșit instanța a concluzionat în sensul inexistenței cererii de repunere pe rol, respectiv a imposibilității de a se dispune repunerea pe rol a pricinii. În opinia recurentei, față de o lipsă totală de culpă din partea acesteia - reținută de altfel de instanța de recurs, aceasta a ales să aplice în recurs - într-o cale definitivă/irevocabilă de atac - sancțiunea gravă și absolută a perimării, deși normele care reglementează această instituție au avut la bază o cu totul altă premisă decât cea reținută în mod nelegal și excesiv de instanța de recurs. Așadar, sancționarea cu perimarea a unui comportament activ al părții pentru continuarea judecății este o măsură în contra scopului și esenței acestei instituții de drept - ceea ce, în mod evident, nu poate fi primit, instanța pronunțând o hotărâre cu încălcarea și aplicarea greșită a dispozițiilor art. 248 și art. 249 din vechiul C. proc. civ. Pentru toate aceste motive, recurenta a solicitat admiterea recursului formulat și, în principal, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei către Curtea de Apel București pentru soluționarea cererii de repunere pe rol și a excepției de perimare, iar, în subisidiar, modificarea deciziei recurate în sensul redeschiderii judecății și a respingerii excepției de perimare, trimiterea cauzei către Curtea de Apel București pentru continuarea judecații în vederea soluționării pe fond a recursului ce face obiectul cauzei.

Apărările formulate în cauză Intimata-reclamantă S.C. E. (fostă S.C. A. S.R.L.) a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei capacității de folosință a recurentei, excepția inadmisibilității recursului și excepția lipsei de interes. Excepțiile invocate au fost puse în discuția părților și au fost soluționate în sensul respingerii acestora, astfel cum rezultă din practicaua prezentei hotărâri. II. Soluția instanței de recurs 1. Argumente de fapt și de drept relevante Examinând cauza și sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304 1 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul declarat de recurenta-pârâtă B. S.R.L. - în faliment, prin lichidator judiciar F., este fondat, pentru considerentele expuse în continuare. Din analiza actelor și lucrărilor dosarului rezultă faptul că în cauza ce face obiectul dosarului nr. x/2007, pe rolul Curții de Apel București, judecata recursurilor formulate a fost suspendată prin încheierea din 18.05.2009, în temeiul art. 244 din C. proc. civ. de la 1865, curtea apreciind că soluționarea acestei cauze depindea de hotărârea dată în dosarul nr. x/2007/al* al Curții de Apel București, secția a V-a civilă. Instanța, din oficiu, a dispus verificări privind necesitatea menținerii măsurii suspendării în mai multe rânduri, măsura fiind menținută față de nesoluționarea irevocabilă, la datele de referință respective, a dosarului nr. x/2007, aspecte reluate și în cuprinsul deciziei recurate. La data de 03.02.2014 s-a dispus menținerea măsurii suspendării până la soluționarea irevocabilă a dosarului nr. x/2007 2 (conexat ulterior la dosarul nr. x/2007). De asemenea, prin încheierea din 14.05.2015 s-a menținut suspendarea judecării recursurilor obiect al dosarului nr. x/2007, până la soluționarea dosarului nr. x/2007, circumstanțiindu-se astfel în mod concret cauza juridică a măsurii de suspendare a judecării recursurilor luată la data de 18.05.2009. Fiind efectuate verificări pentru a analiza dacă mai subzistă măsura suspendării, prin rezoluția din 09.02.2022 s-a constatat că prin decizia civilă nr. 612/24.06.2021 a fost soluționat definitiv dosarul nr. x/2007 al Curții de Apel București, secția a V-a civilă, astfel că, din oficiu, instanța de recurs a stabilit termen de judecată la data de 16.03.2022, citațiile emise pentru acest termen purtând mențiunea: "vă cităm pentru reluarea judecății". La termenul de judecată din data de 16.03.2022, în ședință publică, recurenta a confirmat instanței de judecată că nu mai subzistă motivul suspendării judecății și a solicitat redeschiderea judecății și continuarea judecății, măsuri care însă nu au putut fi dispuse față de lipsa de procedură constatată de către instanță. Recurenta-pârâtă, prin lichidator judiciar, a depus în ședință publică respectivă note de ședință, însoțite de înscrisuri, atât pentru a confirma că nu mai subzistă motivul suspendării, cât și în susținerea recursurilor. Totodată, recurenta a formulat o cerere de intervenție accesorie, semnatarul cererii fiind administratorul special, iar discutarea ambelor cereri a fost prorogată în cauză față de lipsa de procedură, fiind dispuse totodată și formalități suplimentare privind înscrisurile care să susțină repunerea pe rol a cauzei. A fost acordat un nou termen pentru refacerea procedurii de citare. La termenul din data de 11.05.2022 a fost pusă în discuție reluarea judecății pentru care fuseseră citate părțile, ambele părți prezente, cu interese procesuale contrare, arătând că nu mai subzistă motivele care au impus suspendarea și solicitând repunerea cauzei pe rol. Astfel, recurenta-pârâtă a solicitat, verbal, repunerea pe rol a cauzei, având în vedere că nu mai subzistă motivele suspendării. Recurenta a solicitat instanței să cuprindă în conținutul încheierii de ședință cererea explicită de redeschidere a judecății, aspect reținut, de altfel, prin încheierea din 11.05.2022, dar instanța a dispus ca cererea să fie formulată și în scris pentru termenul următor. Așadar, prin încheierea de ședință aferentă acestui termen, instanța a pus în vedere părților să depună în formă scrisă cerere de redeschidere a judecății cauzei. Cauza a fost amânată având în vedere că instanța a considerat necesare noi formalități privind înscrisurile care susțineau încetarea temeiului suspendării, formalități dispuse din oficiu încă de la termenul anterior spre a fi realizate de Tribunalul București (eliberarea unor copii certificate pentru conformitate cu originalul a deciziei pronunțate de Curtea de Apel București în dosarul x/2007). Recurenta-pârâtă, prin lichidator judiciar, a formulat cererea de redeschidere a judecății explicită și în scris, cerere predată cu confirmare de primire, recomandat și cu notă de inventar, Oficiului Poștal la data de 15.06.2022, cerere prin care s-au dezvoltat tezele probatorii ale înscrisurilor anexate notelor de ședință depuse cu exact același scop încă de la termenul de judecată din 11.03.2022. În acest sens, au fost depuse la dosarul cauzei: - Factura nr. x din data de 15.06.2022, emisă de Poșta Română, ca urmare a expedierii cererii de repunere pe rol formulată de recurentă în cauza ce face obiectul dosarului nr. x/2007, din care rezultă numărul expedierii, data (15.06.2022) și destinatarul acesteia (Curtea de Apel București); - Nota de inventar nr. VA x (număr care se regăsește și în factură) din data de 15.06.2022, cu care a fost transmisă de recurentă cererea de repunere pe rol a cauzei ce face obiectul dosarului nr. x/2007, aflat pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ si fiscal. La termenul aferent ședinței de judecată din 07.09.2022, în conformitate cu art. 245 C. proc. civ. de la 1865, recurenta a depus cerere de repunere pe rol a cauzei, precizând că aceeași cerere a mai fost înaintată instanței, fiind depusă inițial, la serviciul poștal, în data de 15.06.2022, dar și ulterior, prin serviciul curierat la data de 02.09.2022. La termenul de judecata din data de 07.09.2022, instanța a constatat că Tribunalul București nu s-a conformat obligației de a înainta o copie certificată pentru conformitate cu originalul a deciziei pronunțate de Curtea de Apel București în dosarul x/2007 și a procedat la atașarea hotărârii din sistemul ECRIS, luând act de faptul că părțile nu contestă conformitatea acestui exemplar cu originalul. Recurenta-pârâtă a arătat în motivele de recurs că, constatând că în dosarul electronic nu fusese scanată cererea de repunere pe rol formulată în scris, conform dispozițiilor instanței, a procedat la retransmiterea acesteia, cerere predată cu confirmare de primire, recomandat și cu notă de inventar, Oficiului Poștal, prezentând însă la termenul de judecată și dovezile privind expedierea cererii încă din 15.06.2022, depunerea fiind confirmată prin încheierea de ședință din 28.09.2022. Instanța a rămas în pronunțare asupra cererii de repunere pe rol și, în subsidiar, asupra excepției de perimare invocată de intimata E.. După rămânerea în pronunțare, instanța a amânat pronunțarea în mod repetat, prin încheieri succesive. Prin decizia civilă nr. 25/2022, pronunțată la data de 05.10.2022, Curtea de Apel București a decis următoarele: "În opinie majoritară: Respinge cererea de repunere pe rol formulată de recurenta pârâtă. Admite excepția perimării recursului invocată de intimata reclamantă S.C. E. Constată perimat recursul (...). Cu recurs în termen de 5 zile de la pronunțare, acesta urmând să fie depus la Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Pronunțată în ședință publică, azi, 05.10.2022. În opinie minoritară: Admite cererea de repunere pe rol (...). Respinge excepția perimării. Fixează termen de judecată la 16.11.2022, cu citarea părților. Cu cale de atac odată cu fondul." Prin recursul formulat în cauză, recurenta a criticat soluția instanței de fond, apreciind că respingerea cererii de repunere pe rol și admiterea excepției perimării recursului este nelegală, instanța nesocotind normele de procedură sub aspectul actelor de procedură efectuate de recurentă în vederea continuării judecății. A învederat că hotărârea recurată este lipsită de temei legal și rezultat al încălcării și aplicării greșite a legii, fiind contrară scopului și esenței instituției perimării, astfel cum aceasta este reglementată de legiuitor. Înalta Curte constată că excepția de perimare, excepție absolută, de procedură și peremptorie, este neîntemeiată, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare. Din considerente de bună administrare a justiției, legiuitorul a reglementat instituția perimării, ca o sancțiune procedurală ce intervine în cazul nerespectării cerinței de a exista continuitate între actele de procedură și constă în stingerea procesului în faza în care se găsește, din cauza rămânerii lui în nelucrare, din vina părții, un anumit timp, prevăzut de lege. Potrivit art. 248 alin. (1) și (2) din C. proc. civ. de la 1865: "Orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an. Partea nu se socotește în vină, când actul de procedură urma sa fie îndeplinit din oficiu. Termenul perimării nu curge cât timp, fără vina părții, cererea n-a ajuns încă la instanța competentă să o judece sau nu se poate fixa termen de judecată." Potrivit art. 249 C. proc. civ.: "Perimarea se întrerupe prin îndeplinirea unui act de procedură făcut în vederea judecării procesului de către partea care justifică un interes". Potrivit art. 252 alin. (1), perimarea se constată din oficiu sau la cererea părții interesate. Astfel, perimarea se bazează pe prezumția de desistare a părții de la cererea făcută, dedusă din faptul lipsei de stăruință în judecarea cauzei în timpul prevăzut de lege, fiind necesar a se curma starea de incertitudine creată asupra raporturilor juridice deduse judecății prin cererea de chemare în judecată lăsată în nelucrare timp de 12 luni, din vina părții. Pentru a opera instituția perimării, trebuie să fie îndeplinite un număr de 3 condiții: să existe o învestire a instanței cu o cerere care a declanșat o judecată în primă instanță sau într-o cale de atac; cauza să rămână în nelucrare timp de 12 luni și lăsarea pricinii în nelucrare să se datoreze culpei părții. Având în vedere că în cauza dedusă judecății, prima condiție este în mod evident îndeplinită, prin aceea că s-a formulat o cerere de recurs, Curtea urma să analizeze dacă lăsarea pricinii în nelucrare îndeplinește condiția privind limita de timp și dacă poate fi sau nu imputabilă recurentei-pârâte. Astfel cum în mod corect s-a reținut în opinia minoritară, din înscrisurile aflate la dosar se constată că prin pronunțarea soluției definitive în dosarul nr. x/2007 al Curții de Apel București, secția a V-a civilă, la data de 24.06.2021 au încetat motivele pentru care a fost dispusă suspendarea cauzei. Prin încheierea de ședință din data de 11.05.2022 instanța a pus în vedere părților să depună în formă scrisă cerere de redeschidere a judecății cauzei, având în vedere solicitările orale formulate în acest sens. La termenul aferent ședinței de judecată din 07.09.2022, recurenta a depus cerere de repunere pe rol a cauzei, precizând totodată că aceeași cerere a mai fost înaintată instanței, fiind depusă inițial, la serviciul poștal, în data de 15.06.2022, dar și ulterior, prin serviciul curierat, la data de 02.09.2022. Având în vedere considerentele expuse de curte cu ocazia verificării cererii de repunere pe rol, în analiza termenului de perimare, Înalta Curte constată că acesta a fost întrerupt la data de 15.06.2022, prin depunerea la oficiul poștal a cererii de redeschidere a judecății. Astfel, începând cu data de 15.06.2022 a început să curgă un nou termen de perimare, care urma a se împlini la data de 15.06.2023. Conform art. 250 alin. (1) din vechiul C. proc. civ.: "Cursul perimării este suspendat cât timp dăinuiește suspendarea judecării, pronunțată de instanță în cazurile prevăzute de art. 244, precum și în alte cazuri stabilite de lege, dacă suspendarea nu este cauzată de lipsa de stăruință a părților în judecată." Potrivit prevederilor art. 250 alin. (2) din vechiul C. proc. civ.: "În cazurile prevăzute de art. 243, cursul perimării este suspendat timp de 3 luni de la data când s-au petrecut faptele care au prilejuit suspendarea judecății, dacă aceste fapte s-au petrecut în cele din urmă 6 luni ale termenului de perimare. Perimarea se suspendă de asemenea pe timpul cât partea este împiedicată de a stărui în judecată din pricina unor împrejurări mai presus de voința sa". Astfel, după încetarea împrejurărilor care au determinat suspendarea, cursul perimării va continua de la punctul la care s-a oprit, incluzându-se și timpul scurs înaintea suspendării. Așadar, perimarea este o sancțiune procedurală ce intervine când cauza a fost lăsată în nelucrare din motive imputabile părții, o sancțiune determinată de lipsa de stăruință a părților în soluționarea cauzei. Condiția esențială a perimării este, așadar, aceea ca cererea să fi rămas în nelucrare din motive imputabile părții. Or, în cauza de față nu suntem într-o astfel de situație, întreaga conduită procedurală a recurentei fiind în mod lipsit de echivoc în sensul exprimării voinței de continuare a judecății. Esența instituției perimării, care este și trebuie să rămână o sancțiune pentru pasivitatea părții, nu poate fi nesocotită prin aplicarea acesteia tocmai pentru o situație contrară celei avute în vedere de legiuitor și anume, pentru rolul activ al părții în cadrul litigiului, care și-a manifestat și exercitat, în condiții procedurale legale, voința continuării judecății (act de procedură depus înauntrul termenului prevăzut de lege la oficiul poștal, precum și cerere de repunere pe rol formulată oral în ședința publică și consemnată prin încheiere), dar care a ajuns să fie sancționată prin aplicarea, în mod nelegal, a perimării pentru o situație ivită în mod absolut independent și străin de voința și conduita sa (aspecte legate exclusiv de activitatea oficiului poștal ulterior primirii actului de procedură al părții, în speță cererea de repunere pe rol). Așadar, sancționarea cu perimarea a unui comportament activ al părții (formularea cererii de repunere pe rol cu respectarea tuturor cerințelor procedurale) este o măsură în contra scopului și esenței acestei instituții de drept. Constatând că în cauză nu sunt întrunite condițiile cumulative prevăzute de art. 248 alin. (1) din C. proc. civ. de la 1865, Înalta Curte va admite recursul, va dispune casarea hotărârii recurate și, rejudecând, va respinge excepția perimării, ca neîntemeiată. Analizând actele și lucrările dosarului, cu privire la îndeplinirea condițiilor legale pentru formularea cererii de repunere pe rol, Înalta Curte constată că cererea formulată în acest sens de către recurenta-pârâtă este întemeiată, urmând a fi admisă pentru considerentele în continuare arătate. Așa cum s-a reținut anterior, la termenul din data de 11.05.2022 recurenta-pârâtă a solicitat verbal repunerea pe rol a cauzei, având în vedere că nu mai subzistă motivele suspendării. Prin încheierea de ședință aferentă acestui termen instanța a pus în vedere părților să depună în formă scrisă cerere de redeschidere a judecății cauzei, având în vedere solicitările orale formulate în acest sens. La termenul aferent ședinței de judecată din 07.09.2022, recurenta a depus cerere de repunere pe rol a cauzei, precizând totodată că aceeași cerere a mai fost înaintată instanței, fiind depusă inițial, la serviciul poștal, în data de 15.06.2022, dar și ulterior, prin serviciul curierat, la data de 02.09.2022. Prin încheierea de ședință din data de 21.09.2022 s-a dispus emiterea unei adrese către Oficiul Poștal nr. 41 București, cu solicitarea de a depune toate înscrisurile cu privire la preluarea și expediția conținutului din nota de inventar nr. x din 15.06.2022 și adresă către recurenta-pârâtă B. S.R.L., prin lichidator judiciar, să depună, în original, această notă de inventar. Analizând răspunsul oferit de Compania Națională Poșta Română S.A., precum și susținerile recurentei-pârâte, în acord cu opinia minoritară exprimată, Înalta Curte constată că trimiterea în discuție a fost prezentată la Oficiul Poștal București nr. 41 în data de 15.06.2022, cu nota de inventar și confirmare de primire, având ca destinatar Curtea de Apel București, însă dintr-o eroare a personalului poștal, trimiterea a circulat ca trimitere simplă, fiind certă prezentarea trimiterii recomandate la punctul de acces poștă de către recurenta-pârâtă. Prin urmare, chiar dacă scrisoarea cu valoare declarată nu a urmat circuitul firesc, respectiv introducerea în aplicația G. și înregistrarea în borderoul de expediție, totuși se constată că recurenta-pârâtă a avut un comportament diligent în îndeplinirea obligației privind comunicarea actelor către instanța de judecată. Astfel, scrisoarea recomandată, odată predată personalului competent cu preluarea trimiterilor poștale, intră în sfera de responsabilitate a serviciului poștal, care, prin esența activității sale, este responsabil pentru securitatea coletelor în traseul pe care acestea îl urmează până la destinatar. În drept, sunt incidente dispozițiile art. 104 C. proc. civ. de la 1865, potrivit cărora: "Actele de procedură trimise prin poștă instanțelor judecătorești se socotesc îndeplinite în termen dacă au fost predate recomandat la oficiul poștal înainte de împlinirea lui." Astfel, Înalta Curte constată că cererea de repunere pe rol a fost formulată în termen, însă nu a fost anexată la dosar din cauza unei disfuncționalități la nivelul serviciului poștal care a preluat solicitarea recurentei. Înalta Curte apreciază că nu se poate reproșa recurentei-pârâte că nu s-a asigurat că cererea de repunere pe rol nu a ajuns fizic la dosar înainte de 24.06.2021, întrucât dispozițiile art. 104 C. proc. civ. de la 1865 exonerează de răspundere deponentul odată ce actul a fost depus prin scrisoare recomandată și s-a primit confirmarea de depunere. Or, din probele administrate în cauză se constată că, în mod cert, recurenta-pârâtă a depus cererea la factorul poștal în termenul prevăzut de lege. Curtea de apel a reținut, în decizia recurată, existența cererii de repunere pe rol, dar a apreciat, în mod greșit, că elementul de fapt nu este suficient în raport de dispozițiile art. 82 din vechiul C. proc. civ., întrucât cuprinsul cererii, astfel cum este prevăzut în aceste dispoziții legale, nu poate fi constatat de instanță. În mod greșit Curtea, în opinie majoritară, a apreciat că nu poate fi avută în vedere nici cererea (de repunere pe rol) înaintată instanței de recurs prin serviciul curierat la data de 02.09.2022, purtând dată certă de înregistrare în 05.09.2022, ora 12:50 (exemplar semnat) și nici cererea (cu aceeași denumire și același conținut) depusă în ședința de judecată a termenului din 07.09.2022 (exemplar fără semnătura lichidatorului judiciar). Aceasta întrucât actul de procedură întrerupător al termenului de perimare este cel făcut în interiorul termenului, condiție extrinsecă a actului de procedură rezultată din art. 252 din vechiul C. proc. civ. Curtea de apel a apreciat, în mod greșit, că cererile anterior redate nu mai au această valență (juridică), fiind depuse după epuizarea termenului (ulterior datei de 24.06.2022). Înalta Curte constată că în mod greșit a reținut curtea de apel că, dacă cererea menționată nu a fost depusă, se impune calificarea actului susținut a fi efectuat de recurenta-pârâtă ca unul inexistent, în speță inexistența fiind una faptică, cererea de redeschidere a judecății depusă recomandat în 15.06.2022 neexistând din punct de vedere material. Înalta Curte constată că, în speță, chestiunea repunerii pe rol a fost pusă în discuția părților în mod explicit la termenul de judecată cu procedură completă, respectiv 11.05.2022. Ambele părți prezente, cu interese procesuale concurente, au formulat verbal concluzii de reluare a judecății având în vedere că nu mai subzista motivul care a dus la suspendarea judecății, mențiuni cuprinse în mod explicit în conținutul încheierii de ședință din 11.05.2022. Cu toate acestea, instanța a dispus menținerea măsurii supendării și a pus în vedere părților să formuleze cerere de repunere pe rol în scris, conform art. 82 din vechiul C. proc. civ., în măsura în care consideră că judecata ar putea fi reluată, reținând însă solicitarea expresă a recurentei-pârâte de a se lua act de cererea de redeschidere a judecății formulată verbal. Totodată, instanța a constatat că "este necesară" revenirea cu adresă la Tribunalul București, secția a VII-a civilă pentru depunerea hotărârii pronunțate în dosarul nr. x/2007, într-o altă formă față de cea deja înaintată (dovada încetării temeiului de suspendare). Așadar, instanța a reținut că B. a făcut tot ce avea în sarcină pentru transmiterea cererii de repunere pe rol către instanță, cerere care însă nu a mai ajuns la instanța de judecată. Curtea de apel a reținut, de altfel, existența trimiterii la oficiul poștal a scrisorii recomandate, cu confirmare de primire, conținând date de natură să identifice elementele esențiale ale acesteia. Or, predarea la oficiul poștal a unei scrisori recomandate conținând un act de procedură trebuie asimilată cu însăși formularea cererii, întrucât, contrar celor reținute de curtea de apel, în cazul acestor tipuri de transmiteri ofițerul oficiului poștal certifică, prin primirea scrisorii, chiar faptul că mențiunea înscrisă în cuprinsul notei de inventar exprimă întocmai conținutul predării. Așadar, existând manifestarea neechivocă de voință a părții în sensul redeschiderii judecății și continuării acesteia, respectiv a nelăsării în nelucrare a pricinii, instanța a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor art. 248 din vechiul C. proc. civ., reținând ca fiind intervenită perimarea, sancțiune care presupune tocmai o situație contrară conduitei procesuale manifestate de recurenta-pârâtă și care nu poate, sub nicio formă, să fie asimilată unei pasivități, a unei lipse de stăruință în soluționarea cauzei. Esența instituției perimării, care este și trebuie să rămână o sancțiune pentru pasivitatea părții, nu poate fi nesocotită prin aplicarea acesteia tocmai pentru o situație contrară celei avute în vedere de legiuitor, și anume pentru rolul activ al părții în cadrul litigiului, parte care și-a manifestat și exercitat, în condiții procedurale legale, voința în sensul continuării judecății (prin act de procedură depus înăuntrul termenului prevăzut de lege la oficiul poștal, precum și prin cerere de repunere pe rol formulată oral în ședința publică și consemnată prin încheiere), dar care a ajuns să fie sancționată prin aplicarea, în mod nelegal, a perimării pentru o situație ivită în mod absolut independent și străin de voința și conduita sa (aspecte legate exclusiv de activitatea oficiului poștal ulterior primirii actului de procedură al părții, respectiv cererea de repunere pe rol). Pentru stabilirea intervenirii sau nu a perimării, Curtea de apel era ținută să analizeze existența sau nu a manifestării de voință a părții în a stărui în judecata cauzei (manifestare de voință a cărei existență nu poate fi negată în cauza de față). În sfera de aplicabilitate a perimării, manifestarea de voință nu poate fi analizată în maniera formală și excesivă realizată de instanța de recurs în ceea ce privește modalitatea de exprimare a acestei voințe de redeschidere a judecății, de stăruință în soluționarea cauzei. În acest context, Înalta Curte constată că formalismul ce caracterizează analiza pe care curtea de apel a aplicat-o în privința manifestării de voință a recurentei-pârâte de reluare a judecății nu se circumscrie cadrului în care legiuitorul a intenționat să recunoască operarea perimării, întrucât este cert că recurenta a solicitat redeschiderea judecății, iar întreaga analiză a instanței de recurs, în sensul că această cerere nu poate fi avută în vedere întrucât nu există înscrisul material care să o constate, se îndepărtează total de la voința legiuitorului, care a reglementat o sancțiune extrem de gravă pentru o premisă categorică în sensul lipsei de stăruință a părții. Astfel, prin decizia recurată, Curtea de apel a pronunțat o soluție cu aplicarea greșită a legii. Pentru aceste motive, Înalta Curte va admite recursul, va dispune casarea hotărârii recurate și va dispune respingerea excepției perimării, admiterea cererii de repunere pe rol și, în consecință, trimiterea cauzei către Curtea de Apel București în vederea continuării judecății, pentru soluționarea pe fond a recursului ce face obiectul cauzei. 2. Temeiul legal al soluției instanței de recurs Pentru considerentele expuse anterior, Înalta Curte constată că soluția instanței de fond a fost dată cu aplicarea greșită a legii, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., astfel că, în baza art. 312 alin. (1) teza I și alin. (5) C. proc. civ., raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, va admite recursul declarat de recurenta-pârâtă S.C. B. S.R.L. - în faliment - prin Lichidator Judiciar F., va casa hotărârea recurată și, rejudecând, va respinge, ca neîntemeiată, excepția perimării, invocată de reclamanta S.C. E., va admite cererea de repunere pe rol și va trimite cauza către Curtea de Apel București, în vederea continuării judecății.