ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 25.09.2007

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3533/2007

HOTĂRÂRE
25.09.2007
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3533/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)

Asupra contestației în

anulare de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de

contencios administrativ și fiscal, prin Decizia nr. 2305 din 3 mai 2007 a respins ca nefondat recursul declarat de reclamanta SC I. SA împotriva sentinței civile nr. 3396

din 6 decembrie 2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal.

Pentru a hotărî astfel Instanța

a reținut că excepția de litispendență invocată în cauză este nefondată,

nefiind îndeplinite cerințele art. 163 alin. (1) C. proc. civ., la fel și

excepția inadmisibilității acțiunii atâta vreme cât reclamanta a invocat

refuzul autorității pârâte de a-i rezolva cererea, situație în care sunt

aplicabile dispozițiile art. 1 coroborate cu art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.

S-a reținut de asemenea că

în condițiile în care obiectul cererii de chemare în judecată îl reprezintă

constatarea refuzului nejustificat al intimatei de a soluționa cererea reclamantei,

în vederea acordării subvențiilor solicitate, în cauză nu este necesară introducerea

unei plângeri prealabile, obligativitatea acestei proceduri existând numai în

cazul acțiunilor în anularea unui act administrativ nu și în cazurile care

vizează tăcerea sau refuzul nejustificat de rezolvare. Pe cale de consecință,

s-a apreciat că și excepția prematurității acțiunii este neîntemeiată.

Pe fondul cauzei, Instanța

de Recurs a apreciat că, în mod corect, Instanța de Fond a reținut în raport de

prevederile legale incidente că reclamanta nu îndeplinește cerințele legale

pentru acordarea subvențiilor solicitate.

Împotriva acestei decizii la

7 iunie 2007 a formulat contestație în anulare recurenta - reclamantă SC I. SA

invocând în drept prevederile art. 318 alin. (1) C. proc. civ.

Prin motivele contestației în

anulare formulate s-a susținut că Instanța de Recurs a omis din greșeală să

cerceteze motivele de recurs, fără a indica însă expres care sunt acestea, fiind

analizate numai excepțiile invocate de intimata - pârâtă prin întâmpinare.

Contestația în anulare este

nefondată și urmează a fi respinsă ca atare în raport de considerentele în

continuare expuse.

Potrivit art. 318 alin.(1)

teza a II-a C. proc. civ. constituie motiv de contestație în anulare omisiunea Instanței

de Recurs de a cerceta din greșeală, vreunul dintre motivele de modificare sau

de casare formulate în termen de recurent. Altfel spus, calea contestație în

anulare întemeiată pe această prevedere legală este deschisă atunci când Instanța

de Recurs s-a pronunțat minus petita, fără a analiza toate motivele de recurs cu

care a fost legal investită.

Recurenta contestatoare a susținut

și indicat numai generic împrejurarea că Înalta Curte, atunci când a pronunțat

Decizia nr. 2305 din 3 mai 2007 a omis să cerceteze toate motivele sale de

recurs, fără a menționa însă în concret care dintre motivele de recurs au rămas

neanalizate.

Totodată, din examinarea considerentelor

Deciziei nr. 2305 din data de 3 mai 2007, Înalta Curte reține că Instanța de Recurs

a răspuns tuturor criticilor formulate de recurentă, ea neavând obligația de a

analiza fiecare argument cuprins în motivele de recurs, ci de a analiza fiecare

motiv de casare, ceea ce s-a și întâmplat, argumentele prezentate, fiind astfel

grupate corespunzător.

Raportat așadar la prevederile

legale invocate, reținând motivarea extrem de lapidară, a contestației de față

lipsită de indicarea precisă a motivelor pretins a fi fost omise de la analiză

și apreciind că Instanța de Recurs și-a îndeplinit obligația de a răspunde la

toate motivele invocate, chiar dacă și prin considerente comune, Înalta Curte

urmează ca în baza art. 318 și urm. C. proc. civ. să respingă ca nefondată

prezenta contestație în anulare.

Respinge contestația în

anulare formulată de SC I. SA Movila împotriva Deciziei nr. 2305 din 3 mai 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, ca

nefondată.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 25 septembrie 2007.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2007-05-22
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2607/2007
.I. Recurentul a susținut că hotărârea este nelegală deoarece judecarea cauzei s-a făcut în lipsa lui și nici nu a primit o copie a sentinței pentru a-și putea motiva corespunzător cererea de recurs. Pe de altă parte, Instanța de Fond a ign
ÎCCJ 2009-10-15
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4345/2009
admisibilă a excepției de nelegalitate a Ordinului nr. 333/2007, a susținut că instanța de fond a încălcat prevederile art. 315 alin. (1) C. proc. civ., prin aceea că nu s-a conformat dispozițiilor date de instanța de recurs; - referitor la
ÎCCJ 2007-03-22
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1712/2007
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal, la data de 15 iunie 2006 Ș.C.A. a formulat, în tem
ÎCCJ 2009-11-25
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5358/2009
nunța această hotărâre, Înalta Curte a reținut, în esență următoarele: 1. A apreciat, ca nefondat, motivul de recurs al recurentului prin care a solicitat să se constate nulitatea absolută a încheierii de ședință din data de 28 mai 2007 a C
ÎCCJ 2008-01-25
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 292/2008
a admis recursul, a casat sentința și a trimis cauza spre rejudecare, reținând că Legea nr. 554/2004 prevede expres în art. 7 situațiile în care este necesară plângerea prealabilă, în speță fiind atacat un act administrativ unilateral, cu c
Sursă