ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5358/2009
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5358/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra cererii de revizuire
de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Sentința Curții de Apel
Bacău
Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Bacău, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC
D.F.E.O.N.M. SA a chemat în judecată pe pârâtul Consiliul Local – Direcția Taxe
și Impozite a Municipiului Piatra-Neamț, solicitând anularea Raportului de
inspecție fiscală nr. 30669/D din 30 noiembrie 2006 și a Deciziei nr. 12 din 14
februarie 2007 (prin care s-au stabilit în sarcina reclamantei obligații
bugetare în sumă de 12.706.851,27 lei) și suspendarea executării celor două
acte administrative până la soluționarea irevocabilă a cauzei.
Pârâtul a formulat
întâmpinare în cuprinsul căreia a invocat excepțiile nulității cererii de
chemare în judecată și tardivității acțiunii.
Prin sentința nr. 109 din 3
septembrie 2007, Curtea de Apel Bacău, secția comercială, de contencios
administrativ și fiscal, a respins excepțiile de nulitate a cererii de chemare
în judecată pentru lipsa semnăturii, de prescripție a dreptului pârâtului de a
stabili obligațiile fiscale pentru anul 2001 și de necompetență a instanței de
contencios administrativ de a dispune restabilirea situației anterioare;
A luat act de renunțarea
reclamantei la judecarea capătului de cerere privind suspendarea executării Raportului
de inspecție fiscală nr. 30669/D/2006 și a Deciziei nr. 12/2007;
A admis acțiunea reclamantei,
a anulat actele administrative atacate și a obligat pârâtul să restituie
reclamantei suma de 12.706.851,21 lei.
Decizia Înaltei Curți de
Casație și Justiție
Împotriva acestei sentințe
și a încheierii de ședință din 28 mai 2007 a declarat recurs pârâtul, formulând următoarele motive:
nulitatea absolută a
încheierii de ședință din data de 28 mai 2007 pentru lipsa minutei acesteia, în
raport cu dispozițiile art. 258 alin. (1) C. proc. civ.;
nelegalitatea soluției
primei instanțe prin care a respins excepția tardivității cererii reclamantei
de anulare a Deciziei de impunere nr. 7605/D/2007;
nelegalitatea soluției
instanței de fond de respingere a excepției prematurității cererii reclamantei
de anulare a Deciziei de impunere nr. 7605/D/2007;
nelegalitatea soluției
primei instanțe de anulare a Deciziei nr. 12/2007, a raportului de inspecție
fiscală nr. 30668/D/2006 și a deciziei de impunere nr. 7605/D/2007 și
greșita soluție a primei
instanțe de respingere a excepției lipsei competenței sale materiale în ceea ce
privește judecarea cererii de întoarcere a executării silite.
Prin Decizia nr. 1457 din 3
aprilie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios
administrativ și fiscal, a fost respins recursul declarat de Consiliul Local –
Direcția Taxe și Impozite a Municipiului Piatra-Neamț împotriva sentinței
civile nr. 109 din 3 septembrie 2007 a Curții de Apel Bacău, secția comercială,
de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Pentru a pronunța această
hotărâre, Înalta Curte a reținut, în esență următoarele:
A
apreciat, ca nefondat, motivul de
recurs al recurentului prin care a solicitat să se constate nulitatea absolută
a încheierii de ședință din data de 28 mai 2007 a Curții de Apel Bacău – prin care s-au respins excepțiile invocate, nulitate ce ar fi
determinată de lipsa minutei încheierii atacate.
În acest sens, Înalta Curte
a observat că prevederile art. 258 C. proc. civ. pe care le-a invocat
recurentul se referă doar la hotărârile care rezolvă fondul cauzei sau prin
care se soluționează apelul ori recursul, încheierile nefăcând parte din
categoria hotărârilor care trebuie însoțite de minuta prevăzută de acest text
de lege.
În legătură cu motivul de
recurs potrivit căruia soluția primei instanțe prin care s-a respins excepția
tardivității cererii reclamantei de anulare a Deciziei de impunere nr. 7605/D/2007
ar fi ilegală, Înalta Curte a considerat că nu poate fi reținut, reclamanta
aflând de existența actului administrativ respectiv odată cu depunerea acestuia
de către pârâtă în ședința din 16 aprilie 2007.
În același mod, Înalta
Curte a apreciat că nici motivul de recurs prin care s-a criticat soluția de
respingere a excepției prematurității cererii reclamantei de anulare a Deciziei
de impunere nr. 7605/D/2007 nu este fondat, nefiind necesară o nouă procedură
prealabilă, în condițiile în care s-a contestat aceeași sumă.
Cu privire la motivul de
recurs prin care s-a criticat soluția pe fond, Înalta Curte a considerat că
aspectele învederate nu pot fi primite.
A observat astfel că
referirea primei instanțe la suma calculată de către pârât nu a constituit o
pronunțare asupra a ceea ce nu s-a cerut, că soluția asupra fondului cauzei nu
a fost influențată de aprecierea potrivit căreia reclamanta nu datorează taxa
pe construcțiile speciale folosite, că prevederile C. fisc. exclud impozitul pe
terenurile folosite ca zone de protecție, că și anterior intrării în vigoare a
Legii nr. 318/2003 reclamanta era scutită de plata acestor taxe și că atâta
vreme cât consiliile locale nu au încheiat cu reclamanta contracte de
concesiune pentru terenurile pe care aceasta nu le folosește, reclamanta nu are
obligația de plată a niciunei taxe.
Relativ la motivul de
recurs prin care s-a criticat faptul că prima instanță a greșit când a dispus
întoarcerea executării silite, Înalta Curte a considerat că obligarea
recurentei pârâte la restituirea sumei se încadrează în prevederile art. 18 alin.
(3) din Legea nr. 554/2004, în materia contenciosului administrativ nefiind aplicabilă
procedura contestației la executare prevăzută de C. proc. civ.
Împotriva acestei decizii, a
formulat cerere de revizuire la data de 24 octombrie 2008, Consiliul Local –
Direcția Taxe și Impozite a Municipiului Piatra Neamț.
Cererea de revizuire
Revizuentul Consiliul Local
– Direcția Taxe și Impozite a Municipiului Piatra Neamț a invocat ca temei
legal al căii de atac exercitate dispozițiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ.
Într-un amplu memoriu,
revizuentul și-a expus criticile cu privire la decizia instanței de recurs,
acestea putând fi grupate în două categorii.
3.1. Soluția este greșită în
raport de actele noi: adresa nr. 1-2998 din 2 octombrie 2008 a O.C.P.I. și Decizia de impunere nr. 7605/D din 14 februarie 2007, înregistrată la intimată la
data de 15 februarie 2007.
Revizuentul susține că
adresa indicată demonstrează că O.C.P.I. nu deține niciun fel de informații cu
privire la suprafața de teren ocupată de rețelele de distribuție de energie
electrică, despre regimul juridic al acestora și categoria de folosință.
Cât privește decizia de
impunere, din mențiunea efectuată pe copia depusă, rezultă că intimata avea
cunoștință despre acest act administrativ fiscal încă de la data de 15
februarie 2007, așa încât excepția de tardivitate a cererii completatoare a fost
greșit respinsă atât de către prima instanță, cât și de către instanța de
recurs.
3.2. Instanța de recurs a
interpretat și aplicat greșit normele legale aplicabile cauzei.
Astfel, în susținerea
acestui motiv de revizuire, revizuenta reia dispozițiile legale cuprinse în art.
18 și 84 C. proc. fisc., afirmând că acestea sunt străine de obiectul pricinii,
în timp ce art. 175 C. proc. fisc. impune procedura prealabilă obligatorie. Mai
arată că instanța de recurs a interpretat dispozițiile art. 16 din Legea nr. 318/2003
într-un sens favorabil intimatei, creându-i acesteia un tratament juridic
fiscal privilegiat, în pofida faptului că dispozițiile art. 257 și 285 din C. fisc.
nu prevăd scutirea societăților de furnizare și distribuție de energie
electrică de la plata impozitului pe terenurile folosite ca zone de protecție
definite de lege.
Procedura derulată în
cererea de revizuire.
În susținerea cererii
formulate, revizuenta a depus la dosar, în copie, adresa din data de 2
octombrie 2008 emisă de O.C.P.I.
Din oficiu, Înalta Curte a
dispus atașarea Dosarului nr. 582/32/2007, în care s-a pronunțat Decizia nr. 1457
din 3 aprilie 2008, atacată cu prezenta cerere de revizuire.
Apărările formulate de
intimată
Prin concluziile scrise
înregistrate la data de 26 ianuarie 2009, intimata SC D.F.E.O.N.M. SA Bacău a
solicitat respingerea nefondată a cererii de revizuire, arătând că înscrisurile
invocate nu îndeplinesc condițiile impuse de art. 322 pct. 5 C. proc. civ.,
pentru a fi considerate înscrisuri noi.
A mai arătat, totodată, că
împotriva aceleiași decizii a instanței de recurs, Consiliul Local Piatra Neamț
– Direcția Taxe și Impozite a formulat și contestație în anulare – Dosar nr. 8511/1/2008.
II. Considerentele Înaltei
Curți cu privire la cererea de revizuire.
Argumentele
corespunzătoare motivelor de revizuire invocate.
Din economia dispozițiilor
legale care reglementează revizuirea, în special dispozițiile art. 322 și art. 326
alin. (3) C. proc. civ. rezultă că aceasta este o cale de atac extraordinară,
de retractare, care poate fi exercitată numai în condițiile și pentru motivele
strict prevăzute în lege.
Ca urmare, din cele două
motive invocate de revizuent, doar cel indicat la pct. I.3.1. se circumscrie
temeiurilor de revizuire, respectiv dispozițiilor art. 322 pct. 5.
1.1. Potrivit acestui text:
„Revizuirea unei hotărâri
dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în
următoarele cazuri:
Dacă, după darea
hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea
potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de
voința părților…”.
Din simpla lectură a acestui
text, rezultă că niciunul dintre cele două înscrisuri de care se prevalează
revizuentul nu îndeplinește cerințele legii.
Astfel, adresa din 2
octombrie 2008 nu a fost „reținută de partea potrivnică”, fiind obținută, după
cum se arată chiar în cuprinsul său, în urma unei simple solicitări a
revizuentului și este întocmită ulterior pronunțării deciziei atacate, nefiind
doar „descoperită” după acest moment.
Cât privește Decizia de
impunere nr. 7605/D din 14 februarie 2007, aceasta emană chiar de la revizuent,
fiind unul din actele administrativ fiscale cenzurate în decizia atacată, deci
acest înscris nu îndeplinește, de asemenea, niciuna din condițiile impuse de
lege pentru a fi considerat „înscris nou”.
1.2. Toate aspectele
învederate de revizuent la pct. I.3.2. din prezenta decizie, se constituie, în
realitate, în veritabile critici la adresa soluției pronunțate de instanța de
recurs.
Aceste critici nu pot fi încadrate
însă în niciunul dintre motivele de revizuire, limitativ cuprinse în art. 322 C.
proc. civ. și, prin urmare, nu pot fi analizate de instanța de revizuire, care
nu-și poate aroga competența unei instanțe de control judiciar în raport cu
instanța de recurs.
Soluția instanței de
revizuire
Pentru considerentele expuse
la pct. II.1., în temeiul art. 326 și 328 din C. proc. civ. se va respinge
cererea de revizuire de față, ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge cererea de
revizuire formulată de revizuentul Consiliul Local - Direcția Taxe și Impozite
a Municipiului Piatra Neamț împotriva Deciziei nr. 1457 din 3 aprilie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, ca
nefondată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 25 noiembrie 2009.