ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5358/2009

Sentința Curții de Apel Bacău Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Bacău, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC D.F.E.O.N.M. SA a chemat în judecată pe pârâtul Consiliul Local – Direcția Taxe și Impozite a Municipiului Piatra-Neamț, solicitând anularea Raportului de inspecție fiscală nr. 30669/D din 30 noiembrie 2006 și a Deciziei nr. 12 din 14 februarie 2007 (prin care s-au stabilit în sarcina reclamantei obligații bugetare în sumă de 12.706.851,27 lei) și suspendarea executării celor două acte administrative până la soluționarea irevocabilă a cauzei. Pârâtul a formulat întâmpinare în cuprinsul căreia a invocat excepțiile nulității cererii de chemare în judecată și tardivității acțiunii. Prin sentința nr. 109 din 3 septembrie 2007, Curtea de Apel Bacău, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a respins excepțiile de nulitate a cererii de chemare în judecată pentru lipsa semnăturii, de prescripție a dreptului pârâtului de a stabili obligațiile fiscale pentru anul 2001 și de necompetență a instanței de contencios administrativ de a dispune restabilirea situației anterioare; A luat act de renunțarea reclamantei la judecarea capătului de cerere privind suspendarea executării Raportului de inspecție fiscală nr. 30669/D/2006 și a Deciziei nr. 12/2007; A admis acțiunea reclamantei, a anulat actele administrative atacate și a obligat pârâtul să restituie reclamantei suma de 12.706.851,21 lei.

Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție Împotriva acestei sentințe și a încheierii de ședință din 28 mai 2007 a declarat recurs pârâtul, formulând următoarele motive: 1. nulitatea absolută a încheierii de ședință din data de 28 mai 2007 pentru lipsa minutei acesteia, în raport cu dispozițiile art. 258 alin. (1) C. proc. civ.; 2. nelegalitatea soluției primei instanțe prin care a respins excepția tardivității cererii reclamantei de anulare a Deciziei de impunere nr. 7605/D/2007; 3. nelegalitatea soluției instanței de fond de respingere a excepției prematurității cererii reclamantei de anulare a Deciziei de impunere nr. 7605/D/2007; 4. nelegalitatea soluției primei instanțe de anulare a Deciziei nr. 12/2007, a raportului de inspecție fiscală nr. 30668/D/2006 și a deciziei de impunere nr. 7605/D/2007 și 5. greșita soluție a primei instanțe de respingere a excepției lipsei competenței sale materiale în ceea ce privește judecarea cererii de întoarcere a executării silite. Prin Decizia nr. 1457 din 3 aprilie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a fost respins recursul declarat de Consiliul Local – Direcția Taxe și Impozite a Municipiului Piatra-Neamț împotriva sentinței civile nr. 109 din 3 septembrie 2007 a Curții de Apel Bacău, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Pentru a pronunța această hotărâre, Înalta Curte a reținut, în esență următoarele: 1. A apreciat, ca nefondat, motivul de recurs al recurentului prin care a solicitat să se constate nulitatea absolută a încheierii de ședință din data de 28 mai 2007 a Curții de Apel Bacău – prin care s-au respins excepțiile invocate, nulitate ce ar fi determinată de lipsa minutei încheierii atacate. În acest sens, Înalta Curte a observat că prevederile art. 258 C. proc. civ. pe care le-a invocat recurentul se referă doar la hotărârile care rezolvă fondul cauzei sau prin care se soluționează apelul ori recursul, încheierile nefăcând parte din categoria hotărârilor care trebuie însoțite de minuta prevăzută de acest text de lege. 2. În legătură cu motivul de recurs potrivit căruia soluția primei instanțe prin care s-a respins excepția tardivității cererii reclamantei de anulare a Deciziei de impunere nr. 7605/D/2007 ar fi ilegală, Înalta Curte a considerat că nu poate fi reținut, reclamanta aflând de existența actului administrativ respectiv odată cu depunerea acestuia de către pârâtă în ședința din 16 aprilie 2007.

În același mod, Înalta Curte a apreciat că nici motivul de recurs prin care s-a criticat soluția de respingere a excepției prematurității cererii reclamantei de anulare a Deciziei de impunere nr. 7605/D/2007 nu este fondat, nefiind necesară o nouă procedură prealabilă, în condițiile în care s-a contestat aceeași sumă.

Cu privire la motivul de recurs prin care s-a criticat soluția pe fond, Înalta Curte a considerat că aspectele învederate nu pot fi primite. A observat astfel că referirea primei instanțe la suma calculată de către pârât nu a constituit o pronunțare asupra a ceea ce nu s-a cerut, că soluția asupra fondului cauzei nu a fost influențată de aprecierea potrivit căreia reclamanta nu datorează taxa pe construcțiile speciale folosite, că prevederile C. fisc. exclud impozitul pe terenurile folosite ca zone de protecție, că și anterior intrării în vigoare a Legii nr. 318/2003 reclamanta era scutită de plata acestor taxe și că atâta vreme cât consiliile locale nu au încheiat cu reclamanta contracte de concesiune pentru terenurile pe care aceasta nu le folosește, reclamanta nu are obligația de plată a niciunei taxe.

Relativ la motivul de recurs prin care s-a criticat faptul că prima instanță a greșit când a dispus întoarcerea executării silite, Înalta Curte a considerat că obligarea recurentei pârâte la restituirea sumei se încadrează în prevederile art. 18 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, în materia contenciosului administrativ nefiind aplicabilă procedura contestației la executare prevăzută de C. proc. civ. Împotriva acestei decizii, a formulat cerere de revizuire la data de 24 octombrie 2008, Consiliul Local – Direcția Taxe și Impozite a Municipiului Piatra Neamț. 3. Cererea de revizuire Revizuentul Consiliul Local – Direcția Taxe și Impozite a Municipiului Piatra Neamț a invocat ca temei legal al căii de atac exercitate dispozițiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ. Într-un amplu memoriu, revizuentul și-a expus criticile cu privire la decizia instanței de recurs, acestea putând fi grupate în două categorii. 3.1. Soluția este greșită în raport de actele noi: adresa nr. 1-2998 din 2 octombrie 2008 a O.C.P.I. și Decizia de impunere nr. 7605/D din 14 februarie 2007, înregistrată la intimată la data de 15 februarie 2007. Revizuentul susține că adresa indicată demonstrează că O.C.P.I. nu deține niciun fel de informații cu privire la suprafața de teren ocupată de rețelele de distribuție de energie electrică, despre regimul juridic al acestora și categoria de folosință. Cât privește decizia de impunere, din mențiunea efectuată pe copia depusă, rezultă că intimata avea cunoștință despre acest act administrativ fiscal încă de la data de 15 februarie 2007, așa încât excepția de tardivitate a cererii completatoare a fost greșit respinsă atât de către prima instanță, cât și de către instanța de recurs. 3.2. Instanța de recurs a interpretat și aplicat greșit normele legale aplicabile cauzei. Astfel, în susținerea acestui motiv de revizuire, revizuenta reia dispozițiile legale cuprinse în art. 18 și 84 C. proc. fisc., afirmând că acestea sunt străine de obiectul pricinii, în timp ce art. 175 C. proc. fisc. impune procedura prealabilă obligatorie. Mai arată că instanța de recurs a interpretat dispozițiile art. 16 din Legea nr. 318/2003 într-un sens favorabil intimatei, creându-i acesteia un tratament juridic fiscal privilegiat, în pofida faptului că dispozițiile art. 257 și 285 din C. fisc. nu prevăd scutirea societăților de furnizare și distribuție de energie electrică de la plata impozitului pe terenurile folosite ca zone de protecție definite de lege. 4. Procedura derulată în cererea de revizuire. În susținerea cererii formulate, revizuenta a depus la dosar, în copie, adresa din data de 2 octombrie 2008 emisă de O.C.P.I. Din oficiu, Înalta Curte a dispus atașarea Dosarului nr. 582/32/2007, în care s-a pronunțat Decizia nr. 1457 din 3 aprilie 2008, atacată cu prezenta cerere de revizuire. 5. Apărările formulate de intimată Prin concluziile scrise înregistrate la data de 26 ianuarie 2009, intimata SC D.F.E.O.N.M. SA Bacău a solicitat respingerea nefondată a cererii de revizuire, arătând că înscrisurile invocate nu îndeplinesc condițiile impuse de art. 322 pct. 5 C. proc. civ., pentru a fi considerate înscrisuri noi. A mai arătat, totodată, că împotriva aceleiași decizii a instanței de recurs, Consiliul Local Piatra Neamț – Direcția Taxe și Impozite a formulat și contestație în anulare – Dosar nr. 8511/1/2008. II. Considerentele Înaltei Curți cu privire la cererea de revizuire. 1. Argumentele corespunzătoare motivelor de revizuire invocate. Din economia dispozițiilor legale care reglementează revizuirea, în special dispozițiile art. 322 și art. 326 alin. (3) C. proc. civ. rezultă că aceasta este o cale de atac extraordinară, de retractare, care poate fi exercitată numai în condițiile și pentru motivele strict prevăzute în lege. Ca urmare, din cele două motive invocate de revizuent, doar cel indicat la pct. I.3.1. se circumscrie temeiurilor de revizuire, respectiv dispozițiilor art. 322 pct. 5. 1.1. Potrivit acestui text: „Revizuirea unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri: 5. Dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților…”. Din simpla lectură a acestui text, rezultă că niciunul dintre cele două înscrisuri de care se prevalează revizuentul nu îndeplinește cerințele legii. Astfel, adresa din 2 octombrie 2008 nu a fost „reținută de partea potrivnică”, fiind obținută, după cum se arată chiar în cuprinsul său, în urma unei simple solicitări a revizuentului și este întocmită ulterior pronunțării deciziei atacate, nefiind doar „descoperită” după acest moment. Cât privește Decizia de impunere nr. 7605/D din 14 februarie 2007, aceasta emană chiar de la revizuent, fiind unul din actele administrativ fiscale cenzurate în decizia atacată, deci acest înscris nu îndeplinește, de asemenea, niciuna din condițiile impuse de lege pentru a fi considerat „înscris nou”. 1.2. Toate aspectele învederate de revizuent la pct. I.3.2. din prezenta decizie, se constituie, în realitate, în veritabile critici la adresa soluției pronunțate de instanța de recurs. Aceste critici nu pot fi încadrate însă în niciunul dintre motivele de revizuire, limitativ cuprinse în art. 322 C. proc. civ. și, prin urmare, nu pot fi analizate de instanța de revizuire, care nu-și poate aroga competența unei instanțe de control judiciar în raport cu instanța de recurs. 2. Soluția instanței de revizuire Pentru considerentele expuse la pct. II.1., în temeiul art. 326 și 328 din C. proc. civ. se va respinge cererea de revizuire de față, ca nefondată.