ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 320/2010

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele

cauzei

și procedura derulată în fața primei instanțe

Prin cererea adresată Curții de Apel Bacău, secția

comercială, contencios administrativ și fiscal, reclamanta C.E.C. B. SA

București a chemat în judecată pe pârâții Consiliul Local Piatra Neamț -

Direcția Taxe și Impozite și Z.R. în calitate de director executiv al primei

pârâte, solicitând sancționarea conducătorului autorității pârâte potrivit

dispozițiilor art. 24 din Legea nr. 554/2004.

În motivarea acțiunii

reclamanta a arătat că prin sentința nr. 17/2008 pronunțată de Curtea de Apel

Bacău a fost admisă în parte acțiunea reclamantei în contradictoriu cu pârâtul

Consiliul Local Piatra Neamț - Direcția Taxe și Impozite, a fost anulată

Decizia nr. 47/2007 emisă de pârât și a fost obligat acesta să soluționeze în

fond contestația reclamantei formulată împotriva Deciziei de impunere nr. 13372/

D din 26 mai 2006, sub sancțiunea plății unei penalități de 20 lei pentru

fiecare zi de întârziere, după împlinirea termenului de 30 de zile de la

rămânerea irevocabilă a hotărârii.

Reclamanta a arătat

că sentința nr. 17/2008 a Curții de Apel Bacău a devenit irevocabilă prin

Decizia nr. 4441 din 2 decembrie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție

prin care s-a respins, ca nefondat, recursul declarat de Consiliul Local Piatra

Neamț - Direcția Taxe și Impozite.

A considerat că în

această situație pârâtul avea obligația să aducă la îndeplinire hotărârea până

la data de 2 ianuarie 2009, dată de la care au început să curgă penalitățile în

cuantum de 20 de lei pe zi de întârziere.

Reclamanta a

solicitat amendarea conducătorului autorității pârâte conform art. 24 din Legea

nr. 554/2004, întrucât nici până la data introducerii acțiunii hotărârea

instanței nu a fost adusă la îndeplinire.

Prin întâmpinare,

pârâtul Consiliul Local Piatra Neamț - Direcția Taxe și Impozite a municipiului

Piatra Neamț a invocat excepția lipsei calității procesuale active a

reclamantei C.E.C. B. SA București, motivat de faptul că sentința nr. 17 din 18

februarie 2008 a Curții de Apel Bacău a fost pronunțată în contradictoriu cu

C.E.C. B. SA - Sucursala Piatra Neamț, adică față de o altă persoană decât cea

din cauza de față.

De asemenea, același

pârât a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Z.R., care

nu a fost citată în calitatea sa de director executiv al Direcției de Taxe și

Impozite, ci în calitate de persoană fizică.

de Apel

Prin sentința nr. 83

din 4 iunie 2009 Curtea de Apel Bacău, secția comercială, contencios

administrativ și fiscal, a respins excepțiile privind lipsa calității

procesuale active a reclamantei și lipsa calității procesuale pasive a pârâtei Z.R.

invocată de pârâtul Consiliul Local - Direcția Taxe și Impozite a Municipiului

Piatra Neamț și a obligat pârâta Z.R., în calitate de director executiv al

Direcției Taxe și Impozite din cadrul Consiliului Local Piatra Neamț la plata

unei amenzi de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere,

începând cu data de 2 ianuarie 2009 și până la data de 1 iuinie 2009.

Pentru a hotărî

astfel, prima instanță a reținut, în esență, următoarele:

În ceea ce privește

excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei a constatat că nu

poate fi primită întrucât între C.E.C. B. SA - Sucursala Piatra Neamț,

reclamantă în prezenta cauză și C.E.C. B. SA - Sucursala Piatra Neamț, există

identitate, diferența de denumire fiind rezultatul privatizării și

reorganizării C.E.C. B. SA.

Cu privire la

excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Z.R., instanța de fond a

observat că și această excepție este neîntemeiată întrucât pârâta a fost

chemată în judecată în calitate de director executiv al Direcției Taxe și

Impozite din cadrul Consiliului Local Piatra Neamț, în acord cu dispozițiile art.

24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.

Pe fondul cauzei,

prima instanță a reținut că în raport cu dispozițiile art. 24 alin. (1) din

Legea contenciosului administrativ, pârâtul Consiliul Local al Municipiului

Piatra Neamț - Direcția Taxe și Impozite avea obligația de a executa sentința

civilă nr. 17/2008 a Curții de Apel Bacău până la data de 2 ianuarie 2009.

A observat că pârâtul

Consiliul Local Piatra Neamț - Direcția Taxe și Impozite a depus la dosar

Decizia nr. 16 din 1 iunie 2009, prin care s-a executat obligația impusă prin sentința

civilă nr. 17/2008 a Curții de Apel Bacău. În această situație, instanța a

apreciat că amenda de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de

întârziere prevăzută de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 trebuia

aplicată pârâtei Z.R. în calitate de director executiv al pârâtului pentru

perioada de la 2 ianuarie 2009 până la data emiterii Deciziei nr. 16/2009,

respectiv până la data de 1 iunie 2009.

Consiliul Local Piatra Neamț - Direcția Taxe și Impozite

Împotriva acestei

hotărâri a declarat recurs pârâtul Consiliul Local Piatra Neamț - Direcția Taxe

și Impozite, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie fără a-și încadra

în drept motivele de recurs.

În motivarea căii de

atac, recurentul - pârât a arătat că instanța de fond a admis acțiunea fără să

fi avut în vedere împrejurarea că obligația de soluționare a contestației

administrative a fost îndeplinită prin Decizia administrativă nr. 16 din 1

iunie 2009, întârzierea având drept cauză volumul mare de activitate al

instituției la început de an fiscal.

A mai arătat că

soluționarea cu întârziere a contestației administrative a fost deja

sancționată de instanța de contencios administrativ care l-a obligat la

soluționarea în fond a acesteia, astfel că admiterea acțiunii de față „ar

echivala cu o nouă sancționare pentru aceeași faptă”.

susținerile părților

Prin întâmpinarea

depusă la dosar, intimata - reclamantă a solicitat respingerea recursului, în

principal ca fiind promovat de o persoană fără calitate procesuală pasivă iar

în subsidiar ca nefondat.

În esență, a susținut

că recursul a fost formulat de autoritatea publică, deși amendată a fost pârâta

Z.R., în calitate de director executiv al Direcției Taxe și Impozite Piatra

Neamț, că sancțiunea aplicată este în deplin acord cu prevederile art. 24 alin.

(2) din Legea nr. 554/2004 și că motivele nu se circumscriu niciunui motiv de

recurs din cele prevăzute de art. 304 C. proc. civ.

Intimata-pârâtă Z.R.

a formulat note scrise prin care a arătat că nu a fost legal citată în fața

Curții de Apel Bacău și nu a putut să formuleze apărări, aflând despre

existența sentinței prin care i-a fost aplicată sancțiunea ca urmare a

formalităților de executare întocmite de Administrația Finanțelor Publice

Piatra Neamț.

A mai arătat că în

perioada 1 iunie - 30 iunie 2009 a fost în concediu medical.

A anexat copiile unor

înscrisuri, constând în răspunsurile la petițiile adresate Curții de Apel Bacău

cu privire la comunicarea sentinței, somația și titlul executoriu emise de

Administrația Finanțelor Publice Piatra Neamț și certificate de concediu

medical pentru perioada 27 mai 2009 - 30 iunie 2009.

În final, intimata - pârâtă

a solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel.

Prin notele scrise

depuse la dosar la data de 22 ianuarie 2010, recurentul - pârât a răspuns

excepției invocate prin întâmpinare, arătând că a avut calitatea de parte în

litigiu, iar sancțiunea a fost aplicată directorului executiv în calitate de

conducător al instituției publice.

Cu privire la fondul

cauzei, recurentul - pârât a arătat că pentru perioada 2 ianuarie 2009 - 16

aprilie 2009, prima instanță nu putea reține culpa instituției în nesoluționarea

contestației, pentru că reclamanta nu a făcut dovada efectuării unor demersuri în

vederea executării sentinței, rămânând în pasivitate.

II. Considerentele

Înaltei Curți asupra recursului

Verificând, în

prealabil, regularitatea executării căii de atac, Înalta Curte constată că

recurentul-pârât are calitatea de parte în litigiul soluționat prin hotărârea

judecătorească a cărei neexecutare a fost reclamată, fiind autoritatea căreia

îi incumbă obligația stabilită prin dispozitiv, și a fost citată în procedura

prevăzută de art. 24 și 25 din Legea nr. 554/2004, astfel că are calitatea

procesuală de a exercita recursul.

Examinând cauza prin

prisma criticilor formulate de recurent și a prevederilor art. 304

1

C.

proc. civ., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat.

și de drept relevante

Prin sentința nr. 17

din 8 februarie 2008, rămasă irevocabilă prin Decizia nr. 4441 din 2 decembrie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, Curtea de

Apel Bacău, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, a obligat

Consiliul Local - Direcția Taxe și Impozite Piatra Neamț să soluționeze pe fond

contestația formulată de C.E.C. B. SA, Sucursala Piatra Neamț, sub sancțiunea

plății unei penalități de 20 lei pentru fiecare zi de întârziere, după împlinirea

termenului de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii.

Potrivit art. 24 alin.

(1) din Legea nr. 554/2004, „(1) Dacă în urma admiterii acțiunii, autoritatea

publică este obligată să încheie, să înlocuiască sau să modifice actul administrativ,

să elibereze un alt înscris sau să efectueze anumite operațiuni administrative,

executarea hotărârii definitive și irevocabile se face în termenul prevăzut în

cuprinsul acesteia, iar în lipsa unui astfel de termen, în cel mult 30 de zile

de la data rămânerii irevocabile a hotărârii.

(2) În cazul în care

termenul nu este respectat, se aplică conducătorului autorității publice sau,

după caz, persoanei obligate o amendă de 20% din salariul minim brut pe

economie pe zi de întârziere, iar reclamantul are dreptul la despăgubiri pentru

întârziere”.

În speță, hotărârea

ce constituie titlu executoriu a rămas irevocabilă la data de 2 decembrie 2008,

astfel că autoritatea publică pârâtă avea obligația să emită decizie de

soluționare pe fond a contestației administrativ - fiscale cel mai târziu la

data de 2 ianuarie 2009.

Niciuna dintre

prevederile legale enunțate mai sus, cu aplicabilitate specială în materia

contenciosului administrativ, nu induce ideea că punerea în executare a

hotărârii ar fi condiționată de efectuarea unor demersuri ale

reclamantului.Dimpotrivă, obligația executării din oficiu și termenele scurte

fixate prin lege exprimă, o dată în plus, cerința respectării principiului

legalității și a exigențelor termenului rezonabil în procedura administrativă

și în procedura de executare a obligațiilor impuse autorităților publice prin

hotărârea judecătorească.

În consecință,

contrar susținerilor recurentului - pârât, întârzierea în executare nu poate fi

justificată prin pretinsa „stare de pasivitate” intimatei - reclamante, iar din

probele cauzei nu rezultă existența unor împrejurări obiective de natură să

înlăture caracterul culpabil al neexecutării în termen.

Nici argumentul

privind dubla sancționare pentru aceeași faptă nu este fondat, pentru că, prin

dispozitivul sentinței nr. 17 din 18 februarie 2008, autoritatea publică a fost

obligată la penalități de întârziere în temeiul art. 18 alin. (5) din Legea nr.

554/2004, iar prin sentința recurată a fost aplicată conducătorului autorității

o amendă potrivit art. 24 alin. (2) din aceeași lege, cele două măsuri având

temeiuri juridice și destinatari diferiți.

Prin urmare, Înalta

Curte constată că instanța de fond a interpretat și aplicat corect prevederile art.

24 alin. (1) și (2) din Legea nr. 554/2004.

Cu privire la

susținerile și poziția procesuală a intimatei - pârâte Z.R., Înalta Curte

constată, pe de o parte, că aceasta nu a exercitat calea de atac a recursului

împotriva sentinței pronunțate de Curtea de apel și, pe de altă parte, că

apărarea sa, în sensul că nu a avut cunoștință de proces întrucât citarea și

comunicarea sentinței s-au făcut la sediul profesional este infirmată de împrejurarea

că la data de 2 iunie 2009 a depus la dosarul de fond note scrise (intitulate

„precizări” ), însoțite de înscrisuri, expediate de pe numărul de fax la

„Direcției de venituri” (filele 39 - 41 dosar fond).

soluției pronunțate

În raport cu toate

considerentele expuse, Înalta Curte va respinge recursul formulat în temeiul art.

25 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 ca nefondat, potrivit art. 312 alin. (1) C.

proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de pârâtul Consiliul Local Piatra Neamț - Direcția Taxe și Impozite a

Municipiului Piatra Neamț împotriva sentinței civile nr. 83 din 4 iunie 2009 a Curții de Apel Bacău, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 22 ianuarie 2010.