ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4441/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 17 din 18 februarie 2008 a Curții de Apel Bacău, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a fost respinsă excepția invocată de pârâtul Consiliul Local al Municipiului Piatra Neamț, Direcția Taxe și Impozite privind lipsa capacității procesuale de folosință activă, fiind admisă în parte acțiunea formulată de Casa de Economii și Consemnațiuni CEC SA, sucursala Piatra Neamț, în contradictoriu cu acest pârât. Totodată, instanța a anulat decizia nr. 47 din 5 iunie 2007 și a dispus obligarea pârâtului să soluționeze în fond contestația formulată de reclamantă împotriva deciziei de impunere nr. 13372D din 26 mai 2006 și raportul de inspecție fiscală 13373/2006, sub sancțiunea plății unei penalități de 20 lei pentru fiecare zi de întârziere, după împlinirea termenului de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii.

Au fost respinse capetele de cerere privind anularea deciziei de impunere nr. 13372D din 26 mai 2006 și a raportul de inspecție fiscală 13373/2006, respectiv restituirea sumelor executate silit și obligarea pârâtului la plata de dobânzi, ca prematur formulate. Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut, în ce privește excepția invocată, că legiuitorul este îndrituit să recunoască entităților fără personalitate juridică această formă a capacității civile, determinată de particularitățile ce le implică anumite raporturi de drept, o atare situație particulară fiind reglementată de dispozițiile aplicabile raportului juridic de drept fiscal. Astfel, dispozițiile art. 17 alin. (2) C. proc.

fisc. recunosc, ca subiect al raportului juridic fiscal, cu calitate de contribuabil, orice persoană sau orice entitate fără personalitate juridică ce datorează impozite, taxe, contribuții și alte sume bugetului general consolidat, acest contribuabil având dreptul de a-i fi comunicat actul administrativ fiscal și de a formula contestație sub condiția vătămării în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia.

In atare condiții, a apreciat prima instanță, formularea de către sucursala Piatra Neamț a Casei de Economii și Consemnațiuni CEC SA București a contestației administrative și a acțiunii nu excede cadrului normativ specific acestui raport juridic, ci este conform reglementării speciale a acestei proceduri, astfel încât se impune respingerea excepției, admiterea în parte a acțiunii formulate și anularea Deciziei nr. 47/2007 emisă de pârâtă Totodată, reținând că pârâta a soluționat contestația reclamantei prin admiterea excepției lipsei capacității procesuale de exercițiu a acesteia, prima instanță a apreciat ca premature capetele de cerere privind anularea deciziei de impunere nr. 13372D din 26 mai 2006 și a raportului de inspecție fiscală 13373/2006, respectiv restituirea sumelor executate silit și obligarea pârâtului la plata de dobânzi.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Consiliul local al municipiului Piatra Neamț, Direcția Taxe și Impozite, solicitând modificarea ei în sensul admiterii excepției lipsei capacității procesuale de folosință active a reclamantei sucursala Piatra Neamț a CEC S.A. și, pe cale de consecință, al respingerii cererii de chemare în judecată formulate de aceasta, ca fiind introdusă de o entitate lipsită de capacitate procesuală de folosință activă. În motivarea recursului s-a susținut că soluția primei instanțe este nelegală sub aspectul respingerii excepției lipsei capacității procesuale, ce a fost invocată în temeiul art. 41 alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora asociațiile sau societățile care nu au personalitate juridică pot sta în judecată numai în calitate de pârâte, dacă au organe proprii de conducere.

În speță, susține recurentul, cererea de chemare în judecată a fost formulată de sucursala Piatra Neamț a societății comerciale CEC, în nume propriu, iar nu în numele respectivei persoane juridice. Conform art. 43 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, sucursalele sunt dezmembrăminte fără personalitate juridică a societăților comerciale, legiuitorul recunoscându-se numai capacitatea procesuală pasivă. În opinia acestuia, a decide că o sucursală are capacitate procesuală de folosință activă presupune a stabili o excepție de la un principiu, cel al inexistenței acesteia, prima instanță omițând faptul că excepțiile nu se prezumă, ci trebuie să fie stabilite în mod neechivoc de către legiuitor.

Legea contenciosului administrativ recunoaște capacitatea procesuală de folosință activă doar persoanelor, nu și entităților lipsite de personalitate juridică, cum este cazul sucursalelor care nu sunt incluse nici în sfera de aplicare a singurei excepții reglementată neechivoc prin art. 2, alin. (1) lit. a, fraza a II-a referitoare la grupurile de persoane fizice și organismele sociale, iar prevederile Codului de procedură fiscală nu derogă de la art. 41 alin. (2) C. proc. civ., calitatea de contribuabil, în sensul art. 17 C. proc. fisc., nelegitimând și capacitatea procesuală de folosință activă a unor astfel de entități. Prin urmare, conchide recurentul, orice cerere de chemare în judecată, chiar dacă obiectul acțiunii este în strânsă legătură cu o sucursală, trebuie formulată de persoana juridică, iar nu de sucursala sa, prezumarea de către instanță a intenției legiuitorului de a deroga, în materie fiscală, de la dispozițiile art. 41 alin. (2) C. proc.

civ., printr-o interpretare nelămurită a ansamblului prevederilor Codului de procedură fiscală, fiind nelegală. S-a susținut, de asemenea, că și jurisprudența Secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție este în sensul că art. 41 alin. (2) C. proc. civ. este pe deplin aplicabil în această materie, în concret făcându-se referire la hotărârile depuse în dosarul primei instanțe. Examinând actele dosarului și criticile recurentului, prin prisma dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte a constatat că recursul nu este fondat, având în vedere considerentele în continuare arătate. Este incontestabil faptul că, potrivit art. 41 alin. (2) C. proc.

civ., asociațiile și societățile care nu au personalitate juridică pot sta în judecată, numai în calitate de pârâte, dacă au organe proprii de conducere, iar conform art. 43 alin. (1) din Legea n. 31/1990 sucursalele sunt dezmembrăminte fără personalitate juridică a societăților comerciale. Real este și faptul că aceste prevederi legale sunt pe deplin aplicabile în materie fiscală, în același sens fiind și practica acestei instanțe indicată de recurent, iar calitatea de contribuabil ce include și entitățile fără personalitate juridică, în sensul dispozițiilor art. 17 alin. (2) C. proc. fisc., care presupune recunoașterea calității de debitor a sucursalelor, nu legitimează, prin ea însăși, capacitatea procesuală de folosință activă a acestor entități, din această perspectivă criticile recurentului fiind justificate.

În raport cu circumstanțele concrete ale cauzei, diferite de cele avute în vedere la pronunțarea hotărârilor anterioare, atașate la dosar, precum și cu normele legale cu caracter special care reglementează organizarea și funcționarea instituțiilor de credit, nu se impune însă modificarea soluției de respingere a excepției invocate de pârâtul recurent, adoptată de prima instanță. Astfel, potrivit art. 7 pct. 31 din O.U.G. nr. 99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului, sucursala este orice unitate operațională dependentă din punct de vedere juridic de o instituție de credit sau de o instituție financiară, care efectuează în mod direct toate sau unul dintre activitățile acesteia.

În conformitate cu prevederile art. 2 din Ordinul nr. 979/2005, Casa de Economii și Consemnațiuni CEC S.A. este persoană juridică română organizată în forma juridică a unei societăți pe acțiuni și își desfășoară activitatea ca bancă, în conformitate cu prevederile legislației aplicabile, ale prezentului statut și ale regulamentului propriu de funcționare adoptat de Bancă. Regulamentul de funcționare al sucursalelor județene și municipiului București prevede, prin alin. (5) al Cap. II, că directorul general (zonal)/directorii sucursalelor/directorul Sucursalei Municipiului București reprezintă CEC S.A. în fața autorităților publice, precum și în relațiile cu persoanele juridice și fizice, în legătură cu activitatea unităților pe care le conduc.

Același Regulament stipulează, la Cap. II pct. 1, secțiunea Funcții, lit. c), faptul că directorul sucursalei reprezintă CEC în raporturile cu autoritățile publice, instituții, celelalte bănci, cu alte persoane juridice și fizice, în legătură cu activitatea sediilor secundare pe care le conduce, angajând patrimonial Banca, în limita competențelor primite. În cadrul CEC Bank S.A. (fostă Casa de Economii și Consemnațiuni CEC S.A.) funcționează, așadar, un sistem de reprezentare a persoanei juridice de către persoanele împuternicite prin reglementări proprii, în special în raporturile juridice care au legătură cu activitatea entităților în care aceștia își desfășoară activitatea, neputându-se concluziona că actele întreprinse în aceste condiții nu sunt făcute de însăși persoana juridică.

Sistemul de delegare de competență în favoarea conducătorilor sediilor secundare ale băncii, conform regulamentului de funcționare adoptat cu respectarea cadrului normativ anterior arătat, determină în mod concret capacitatea unei anumite categorii de salariați ai băncii, în speță conducătorii sediilor secundare, de a angaja în mod legal banca. Reglementând elementele pe care trebuie să le cuprindă orice cerere de chemare în judecată, art. 112 pct. 2 C. proc. civ. folosește conceptul de calitate într-o accepțiune foarte precisă, respectiv spre a determina modul în care părțile participă în procesul civil, indicarea calității fiind necesară, într-adevăr, atunci când persoana în cauză nu participă în nume propriu la activitatea judiciară, în caz contrar prezumându-se că reclamantul lucrează în nume propriu.

În speță, s-a susținut însă, în mod constant, că acțiunea angajează în mod legal persoana juridică CEC Bank S.A., fiind promovată prin persoane împuternicite, respectiv prin salariații persoane juridice care își desfășoară activitatea în cadrul Sucursalei Piatra Neamț, în conformitate cu prevederile regulamentare, rațiunea alăturării acestei mențiuni identității persoanei juridice indicată în acțiune fiind doar aceea de a arăta capacitatea persoanelor respective de a angaja în mod legal persoana juridică în operațiunile juridice circumscrise activității sediului secundar pe care îl conduc, toate aceste susțineri fiind confirmate de CEC Bank S.A., inclusiv prin concluziile scrise depuse în recurs.

Pe de altă parte, nu este lipsită de importanță în justificarea acestei concluzii nici împrejurarea că prin sentința civilă nr. 85/CF/2006 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr. 4262/CF/2006, devenită irevocabilă prin Decizia nr. 175/2007 a Curții de Apel Bacău, a fost admisă acțiunea formulată de reclamantă în aceleași condiții, dispunându-se anularea deciziei nr. 77 din 24 august 2006 emisă de Consiliul Local Piatra-Neamț și obligarea acestuia la soluționarea contestației în discuție, impunându-se a se da eficiență prezumției lucrului judecat sub acest aspect, dat fiind imperativul evitării contradicțiilor dintre hotărâri atunci când există „identitate de chestiuni”. Prin urmare soluția preconizată de recurent nu are justificare legală, în circumstanțele date neputându-se prezuma că sucursala Piatra Neamț ar fi acționat în nume propriu, cu consecința afectării dreptului reclamantei la examinarea pe fond a contestației sale.

Hotărârile judecătorești indicate în cererea de recurs nu sunt de natură a impune adoptarea unei astfel de soluții, în condițiile în care în dosarele respective nu s-a susținut că acțiunile au fost formulate de însăși persoana juridică respectivă și nu s-a invocat existența unei delegări legale de competență sub aspectul reprezentării acestora în fața autorităților publice. Față de cele expuse, reținând că soluția primei instanțe este principial corectă, impunându-se doar substituirea parțială a considerentelor acesteia, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Consiliul Local al Municipiului Piatra Neamț, Direcția Taxe și Impozite împotriva sentinței nr. 17 din 18 februarie 2008 a Curții de Apel Bacău, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 decembrie 2008.