ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4441/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin

sentința nr. 17 din 18 februarie 2008 a Curții de Apel Bacău, secția comercială,

de contencios administrativ și fiscal, a fost respinsă excepția invocată de

pârâtul Consiliul Local al Municipiului Piatra Neamț, Direcția Taxe și Impozite

privind lipsa capacității procesuale de folosință activă, fiind admisă în parte

acțiunea formulată de Casa de Economii și Consemnațiuni CEC SA, sucursala

Piatra Neamț, în contradictoriu cu acest pârât. Totodată, instanța a anulat decizia

nr. 47 din 5 iunie 2007 și a dispus obligarea pârâtului să soluționeze în fond

contestația formulată de reclamantă împotriva deciziei de impunere nr. 13372D

din 26 mai 2006 și raportul de inspecție fiscală 13373/2006, sub sancțiunea

plății unei penalități de 20 lei pentru fiecare zi de întârziere, după

împlinirea termenului de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii.

Au

fost respinse capetele de cerere privind anularea deciziei de impunere nr.

13372D din 26 mai 2006 și a raportul de inspecție fiscală 13373/2006, respectiv

restituirea sumelor executate silit și obligarea pârâtului la plata de dobânzi,

ca prematur formulate.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut, în ce privește

excepția invocată, că legiuitorul este îndrituit să recunoască entităților fără

personalitate juridică această formă a capacității civile, determinată de

particularitățile ce le implică anumite raporturi de drept, o atare situație

particulară fiind reglementată de dispozițiile aplicabile raportului juridic de

drept fiscal.

Astfel,

dispozițiile art. 17 alin. (2) C. proc. fisc. recunosc, ca subiect al

raportului juridic fiscal, cu calitate de contribuabil, orice persoană sau

orice entitate fără personalitate juridică ce datorează impozite, taxe,

contribuții și alte sume bugetului general consolidat, acest contribuabil având

dreptul de a-i fi comunicat actul administrativ fiscal și de a formula

contestație sub condiția vătămării în drepturile sale printr-un act

administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia.

In

atare condiții, a apreciat prima instanță, formularea de către sucursala Piatra

Neamț a Casei de Economii și Consemnațiuni CEC SA București a contestației

administrative și a acțiunii nu excede cadrului normativ specific acestui

raport juridic, ci este conform reglementării speciale a acestei proceduri,

astfel încât se impune respingerea excepției, admiterea în parte a acțiunii

formulate și anularea Deciziei nr. 47/2007 emisă de pârâtă

Totodată, reținând că pârâta a soluționat contestația reclamantei prin

admiterea excepției lipsei capacității procesuale de exercițiu a acesteia,

prima instanță a apreciat ca premature capetele de cerere privind anularea

deciziei de impunere nr. 13372D din 26 mai 2006 și a raportului de inspecție fiscală 13373/2006, respectiv restituirea sumelor executate silit și obligarea

pârâtului la plata de dobânzi.

Împotriva acestei

hotărâri a declarat recurs Consiliul local al municipiului Piatra Neamț,

Direcția Taxe și Impozite, solicitând modificarea ei în sensul admiterii

excepției lipsei capacității procesuale de folosință active a reclamantei sucursala

Piatra Neamț a CEC S.A. și, pe cale de consecință, al respingerii cererii de

chemare în judecată formulate de aceasta, ca fiind introdusă de o entitate

lipsită de capacitate procesuală de folosință activă.

În motivarea recursului s-a susținut că

soluția primei instanțe este nelegală sub aspectul respingerii excepției lipsei

capacității procesuale, ce a fost invocată în temeiul art. 41 alin. (2) C.

proc. civ., potrivit cărora asociațiile sau societățile care nu au personalitate

juridică pot sta în judecată numai în calitate de pârâte, dacă au organe

proprii de conducere.

În speță, susține recurentul, cererea de

chemare în judecată a fost formulată de sucursala Piatra Neamț a societății

comerciale CEC, în nume propriu, iar nu în numele respectivei persoane

juridice. Conform art. 43 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 privind societățile

comerciale, sucursalele sunt dezmembrăminte fără personalitate juridică a societăților

comerciale, legiuitorul recunoscându-se numai capacitatea procesuală pasivă.

În opinia acestuia, a decide că o

sucursală are capacitate procesuală de folosință activă presupune a stabili o

excepție de la un principiu, cel al inexistenței acesteia, prima instanță

omițând faptul că excepțiile nu se prezumă, ci trebuie să fie stabilite în mod

neechivoc de către legiuitor.

Legea contenciosului administrativ

recunoaște capacitatea procesuală de folosință activă doar persoanelor, nu și

entităților lipsite de personalitate juridică, cum este cazul sucursalelor care

nu sunt incluse nici în sfera de aplicare a singurei excepții reglementată

neechivoc prin art. 2, alin. (1) lit. a, fraza a II-a referitoare la grupurile

de persoane fizice și organismele sociale, iar prevederile Codului de procedură

fiscală nu derogă de la art. 41 alin. (2) C. proc. civ., calitatea de

contribuabil, în sensul art. 17 C. proc. fisc., nelegitimând și capacitatea

procesuală de folosință activă a unor astfel de entități.

Prin urmare, conchide recurentul,

orice cerere de chemare în judecată, chiar dacă obiectul acțiunii este în

strânsă legătură cu o sucursală, trebuie formulată de persoana juridică, iar nu

de sucursala sa, prezumarea de către instanță a intenției legiuitorului de a

deroga, în materie fiscală, de la dispozițiile art. 41 alin. (2) C. proc. civ.,

printr-o interpretare nelămurită a ansamblului prevederilor Codului de

procedură fiscală, fiind nelegală.

S-a susținut, de asemenea, că și

jurisprudența Secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de

Casație și Justiție este în sensul că art. 41 alin. (2) C. proc. civ. este pe

deplin aplicabil în această materie, în concret făcându-se referire la

hotărârile depuse în dosarul primei instanțe.

Examinând actele dosarului și

criticile recurentului, prin prisma dispozițiilor legale incidente în cauză,

Înalta Curte a constatat că recursul nu este fondat, având în vedere

considerentele în continuare arătate.

Este incontestabil faptul că,

potrivit art. 41 alin. (2) C. proc. civ., asociațiile și societățile care nu au

personalitate juridică pot sta în judecată, numai în calitate de pârâte, dacă

au organe proprii de conducere, iar conform art. 43 alin. (1) din Legea n.

31/1990 sucursalele sunt dezmembrăminte fără personalitate juridică a

societăților comerciale.

Real este și faptul că aceste

prevederi legale sunt pe deplin aplicabile în materie fiscală, în același sens

fiind și practica acestei instanțe indicată de recurent, iar calitatea de

contribuabil ce include și entitățile fără personalitate juridică, în sensul

dispozițiilor art. 17 alin. (2) C. proc. fisc., care presupune recunoașterea

calității de debitor a sucursalelor, nu legitimează, prin ea însăși,

capacitatea procesuală de folosință activă a acestor entități, din această

perspectivă criticile recurentului fiind justificate.

În raport cu circumstanțele concrete

ale cauzei, diferite de cele avute în vedere la pronunțarea hotărârilor

anterioare, atașate la dosar, precum și cu normele legale cu caracter special

care reglementează organizarea și funcționarea instituțiilor de credit, nu se

impune însă modificarea soluției de respingere a excepției invocate de pârâtul

recurent, adoptată de prima instanță.

Astfel, potrivit art. 7 pct. 31 din

O.U.G. nr. 99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului,

sucursala este orice unitate operațională dependentă din punct de vedere

juridic de o instituție de credit sau de o instituție financiară, care efectuează

în mod direct toate sau unul dintre activitățile acesteia.

În conformitate cu prevederile art.

2 din Ordinul nr. 979/2005, Casa de Economii și Consemnațiuni CEC S.A. este

persoană juridică română organizată în forma juridică a unei societăți pe

acțiuni și își desfășoară activitatea ca bancă, în conformitate cu prevederile

legislației aplicabile, ale prezentului statut și ale regulamentului propriu de

funcționare adoptat de Bancă.

Regulamentul de funcționare al

sucursalelor județene și municipiului București prevede, prin alin. (5) al Cap.

II, că directorul general (zonal)/directorii sucursalelor/directorul Sucursalei

Municipiului București reprezintă CEC S.A. în fața autorităților publice,

precum și în relațiile cu persoanele juridice și fizice, în legătură cu activitatea

unităților pe care le conduc.

Același Regulament stipulează, la Cap. II pct. 1, secțiunea Funcții, lit. c), faptul că directorul sucursalei reprezintă CEC în

raporturile cu autoritățile publice, instituții, celelalte bănci, cu alte

persoane juridice și fizice, în legătură cu activitatea sediilor secundare pe

care le conduce, angajând patrimonial Banca, în limita competențelor primite.

În cadrul CEC Bank S.A. (fostă Casa

de Economii și Consemnațiuni CEC S.A.) funcționează, așadar, un sistem de reprezentare

a persoanei juridice de către persoanele împuternicite prin reglementări proprii,

în special în raporturile juridice care au legătură cu activitatea entităților

în care aceștia își desfășoară activitatea, neputându-se concluziona că actele

întreprinse în aceste condiții nu sunt făcute de însăși persoana juridică.

Sistemul de delegare de competență

în favoarea conducătorilor sediilor secundare ale băncii, conform

regulamentului de funcționare adoptat cu respectarea cadrului normativ anterior

arătat, determină în mod concret capacitatea unei anumite categorii de

salariați ai băncii, în speță conducătorii sediilor secundare, de a angaja în

mod legal banca.

Reglementând elementele pe care

trebuie să le cuprindă orice cerere de chemare în judecată, art. 112 pct. 2 C.

proc. civ. folosește conceptul de calitate într-o accepțiune foarte precisă,

respectiv spre a determina modul în care părțile participă în procesul civil,

indicarea calității fiind necesară, într-adevăr, atunci când persoana în cauză

nu participă în nume propriu la activitatea judiciară, în caz contrar

prezumându-se că reclamantul lucrează în nume propriu.

În speță, s-a susținut însă, în mod

constant, că acțiunea angajează în mod legal persoana juridică CEC Bank S.A.,

fiind promovată prin persoane împuternicite, respectiv prin salariații persoane

juridice care își desfășoară activitatea în cadrul Sucursalei Piatra Neamț, în

conformitate cu prevederile regulamentare, rațiunea alăturării acestei mențiuni

identității persoanei juridice indicată în acțiune fiind doar aceea de a arăta

capacitatea persoanelor respective de a angaja în mod legal persoana juridică

în operațiunile juridice circumscrise activității sediului secundar pe care îl

conduc, toate aceste susțineri fiind confirmate de CEC Bank S.A., inclusiv prin

concluziile scrise depuse în recurs.

Pe de altă parte, nu este lipsită de

importanță în justificarea acestei concluzii nici împrejurarea că prin sentința

civilă nr. 85/CF/2006 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr.

4262/CF/2006, devenită irevocabilă prin Decizia nr. 175/2007 a Curții de Apel

Bacău, a fost admisă acțiunea formulată de reclamantă în aceleași condiții,

dispunându-se anularea deciziei nr. 77 din 24 august 2006 emisă de Consiliul

Local Piatra-Neamț și obligarea acestuia la soluționarea contestației în

discuție, impunându-se a se da eficiență prezumției lucrului judecat sub acest

aspect, dat fiind imperativul evitării contradicțiilor dintre hotărâri atunci

când există „identitate de chestiuni”.

Prin urmare soluția preconizată de

recurent nu are justificare legală, în circumstanțele date neputându-se prezuma

că sucursala Piatra Neamț ar fi acționat în nume propriu, cu consecința

afectării dreptului reclamantei la examinarea pe fond a contestației sale.

Hotărârile judecătorești indicate în

cererea de recurs nu sunt de natură a impune adoptarea unei astfel de soluții,

în condițiile în care în dosarele respective nu s-a susținut că acțiunile au

fost formulate de însăși persoana juridică respectivă și nu s-a invocat

existența unei delegări legale de competență sub aspectul reprezentării

acestora în fața autorităților publice.

Față de cele expuse, reținând că

soluția primei instanțe este principial corectă, impunându-se doar substituirea

parțială a considerentelor acesteia, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1)

C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Consiliul

Local al Municipiului Piatra Neamț, Direcția Taxe și Impozite împotriva sentinței

nr. 17 din 18 februarie 2008 a Curții de Apel Bacău, secția comercială, de

contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 decembrie 2008.