ÎCCJ, decizie (scj.ro #84869)

ÎCCJ, decizie (scj.ro #84869) (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Hotărâre

a instanței de contencios administrativ. Principiul executării din

oficiu și cu celeritate a obligațiilor impuse de instanță

autorității administrative.

Legea

nr. 554/2004, art. 24

Cuprins pe materii: Drept administrativ

Indice alfabetic: Autoritate publică

Hotărâre judecătorească.

Obligații stabilite prin hotărâre a instanței de

contencios administrativ. Principiul executării din oficiu și cu

celeritate

Potrivit

dispozițiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, dacă în urma

admiterii acțiunii autoritatea publică este obligată să

încheie, să înlocuiască sau să modifice actul administrativ,

să elibereze un alt înscris sau să efectueze anumite operațiuni

administrative, executarea hotărârii definitive și irevocabile se

face în termenul prevăzut în cuprinsul acesteia, iar în lipsa unui astfel

de termen, în cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a

hotărârii.

În

raport cu aceste prevederi, punerea în executare a hotărârii instanței

de contencios administrativ nu poate fi condiționată în vreun fel de

atitudinea reclamantului, întârzierea în executare neputând fi justificată

prin pretinsa „stare de pasivitate” a acestuia, dimpotrivă, obligația

executării din oficiu și termenele scurte fixate de lege exprimând, o

dată în plus, cerința respectării principiului

legalității și a exigențelor termenului rezonabil în

procedura administrativă și în procedura de executare a

obligațiilor impuse autorităților publice prin hotărâre

judecătorească.

Î.C.C.J,

Secția contencios administrativ și fiscal

Decizia

nr. 320 din 22 ianuarie 2010

Prin

cererea adresată Curții de Apel Bacău – Secția

comercială, contencios administrativ și fiscal, reclamanta E Bank SA

București a chemat în judecată pe pârâții Consiliul Local Piatra

Neamț – Direcția Taxe și Impozite și pe ZR, în calitate de

director executiv al primei pârâte, solicitând sancționarea

conducătorului autorității pârâte potrivit dispozițiilor

art.24 din Legea nr.554/2004.

În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că prin

sentința        nr.17/2008

pronunțată de Curtea de Apel Bacău a fost admisă în parte

acțiunea reclamantei în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Local Piatra

Neamț – Direcția Taxe și Impozite, a fost anulată Decizia

nr.47/2007 emisă de pârât și a fost obligat acesta să

soluționeze în fond contestația reclamantei formulată împotriva

Deciziei de impunere nr.13372D din 26 mai 2006, sub sancțiunea

plății unei penalități de 20 lei pentru fiecare zi de

întârziere, după împlinirea termenului de 30 de zile de la rămânerea

irevocabilă a hotărârii.

Reclamanta a arătat că sentința nr.17/2008 a Curții de Apel

Bacău a devenit irevocabilă prin Decizia nr.4441 din 2 decembrie 2008

a Înaltei Curți de Casație și Justiție prin care s-a

respins, ca nefondat, recursul declarat de Consiliul Local Piatra Neamț –

Direcția Taxe și Impozite.

A considerat că în această situație pârâtul avea obligația

să aducă la îndeplinire hotărârea până la data de 2

ianuarie 2009, dată de la care au început să curgă

penalitățile în cuantum de 20 de lei pe zi de întârziere.

Reclamanta a solicitat amendarea conducătorului autorității

pârâte conform art.24 din Legea nr.554/2004, întrucât nici până la data

introducerii acțiunii hotărârea instanței nu a fost adusă

la îndeplinire.

Prin întâmpinare, pârâtul Consiliul Local Piatra Neamț – Direcția

Taxe și Impozite a municipiului Piatra Neamț a invocat excepția

lipsei calității procesuale active a reclamantei E Bank SA

București, motivat de faptul că Sentința nr.17 din 18 februarie

2008 a Curții de Apel Bacău a fost pronunțată în

contradictoriu cu E. SA – Sucursala Piatra Neamț, adică

față de o altă persoană decât cea din cauza de

față.

De asemenea, același pârât a invocat excepția lipsei

calității procesuale pasive a pârâtei ZR, care nu a fost citată

în calitatea sa de director executiv al Direcției de Taxe și

Impozite, ci în calitate de persoană fizică.

Prin Sentința nr.83/2009 din 4 iunie 2009 Curtea de Apel Bacău –

Secția comercială, contencios administrativ și fiscal a respins

excepțiile privind lipsa calității procesuale active a

reclamantei și lipsa calității procesuale pasive a pârâtei ZR

invocată de pârâtul Consiliul Local – Direcția Taxe și Impozite

a Municipiului Piatra Neamț și a obligat pârâta ZR, în calitate de

director executiv al Direcției Taxe și Impozite din cadrul

Consiliului Local Piatra Neamț la plata unei amenzi de 20% din salariul

minim brut pe economie pe zi de întârziere, începând cu data de 2 ianuarie 2009

și până la data de 1 iunie 2009.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în

esență, următoarele:

În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale

active a reclamantei a constatat că nu poate fi primită întrucât

între E Bank SA – Sucursala Piatra Neamț, reclamantă în prezenta

cauză și E SA – Sucursala Piatra Neamț, există identitate,

diferența de denumire fiind rezultatul privatizării și

reorganizării E SA.

Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a

pârâtei ZR, instanța de fond a observat că și această

excepție este neîntemeiată întrucât pârâta a fost chemată în

judecată în calitate de director executiv al Direcției Taxe și

Impozite din cadrul Consiliului Local Piatra Neamț, în acord cu

dispozițiile art.24 alin.(2) din Legea nr.554/2004.

Pe fondul cauzei, prima instanță a reținut că în raport cu

dispozițiile art.24 alin.(1) din Legea contenciosului administrativ,

pârâtul Consiliul Local al Municipiului Piatra Neamț – Direcția Taxe

și Impozite avea obligația de a executa sentința civilă

nr.17/2008 a Curții de Apel Bacău până la data de 2 ianuarie

2009.

A observat că pârâtul Consiliul Local Piatra Neamț – Direcția

Taxe și Impozite a depus la dosar Decizia nr.16 din 01 iunie 2009, prin

care s-a executat obligația impusă prin sentința civilă

nr.17/2008 a Curții de Apel Bacău. În această situație,

instanța a apreciat că amenda de 20% din salariul minim brut pe

economie pe zi de întârziere prevăzută de art.24 alin.(2) din Legea

nr.554/2004 trebuia aplicată pârâtei ZR în calitate de director executiv

al pârâtului pentru perioada de la 02.01.2009 până la data emiterii

Deciziei nr.16/2009, respectiv   până la data de 01.06.2009.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul Consiliul Local

Piatra Neamț – Direcția Taxe și Impozite, criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie fără a-și  încadra în

drept motivele de recurs.

În motivarea căii de atac, recurentul-pârât a arătat că

instanța de fond a admis acțiunea fără să fi avut în

vedere  împrejurarea că obligația de soluționare a

contestației administrative a fost  îndeplinită prin decizia administrativă

nr.16 din 1 iunie 2009,  întârzierea având drept cauză volumul mare

de activitate al instituției la  început de an fiscal.

A mai arătat că soluționarea cu întârziere a contestației

administrative a fost deja sancționată de instanța de contencios

administrativ care l-a obligat la soluționarea  în fond a acesteia,

astfel că admiterea acțiunii de față „

ar echivala cu o

nouă sancționare pentru aceeași faptă”

.

Prin  întâmpinarea depusă la dosar, intimata- reclamantă a

solicitat respingerea recursului, în principal ca fiind promovat de o

persoană fără calitate procesuală pasivă iar în

subsidiar ca nefondat.

În esență, a susținut că recursul a fost formulat de

autoritatea publică, deși amendată a fost pârâta ZR, în calitate

de director executiv al Direcției Taxe și Impozite  Piatra

Neamț, că sancțiunea aplicată este în deplin acord cu

prevederile art.24 alin.(2) din Legea nr.554/2004 și că motivele nu

se circumscriu niciunui motiv de recurs din cele prevăzute de art.304 Cod

procedură civilă.

Intimata-pârâtă ZR a formulat note scrise prin care a arătat că

nu a fost legal citată în fața Curții de Apel Bacău și

nu a putut să formuleze apărări, aflând despre existența

sentinței prin care i-a fost aplicată sancțiunea ca urmare a

formalităților de executare  întocmite de Administrația

Finanțelor Publice Piatra Neamț.

A mai arătat că în perioada 1 iunie – 30 iunie 2009 a fost în

concediu medical.

A anexat copiile unor  înscrisuri, constând în răspunsurile la

petițiile adresate  Curții de Apel Bacău cu privire la

comunicarea sentinței, somația și titlul executoriu emise de

Administrația Finanțelor Publice Piatra Neamț  și

certificate de concediu medical pentru perioada 27  mai 2009 – 30 iunie

2009.

În final, intimata-pârâtă a solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare la

Curtea de Apel.

Prin notele scrise depuse la dosar la data de 22 ianuarie 2010,

recurentul-pârât a răspuns excepției invocate prin  întâmpinare,

arătând că a avut calitatea de parte în litigiu, iar sancțiunea

a fost aplicată directorului executiv în calitate de conducător al

instituției publice.

Cu privire la fondul cauzei, recurentul-pârât a arătat că pentru

perioada 2 ianuarie 2009 – 16 aprilie 2009,  prima instanță nu

putea reține culpa instituției în nesoluționarea

contestației, pentru că reclamanta nu a făcut dovada

efectuării unor demersuri  în vederea executării sentinței,

rămânând în pasivitate.

Verificând, în prealabil, regularitatea executării căii de atac,

Înalta Curte constată că recurentul-pârât are calitatea de parte în

litigiul soluționat prin hotărârea judecătorească a

cărei neexecutare a fost reclamată, fiind autoritatea căreia îi

incumbă obligația stabilită prin dispozitiv, și a fost

citată  în procedura prevăzută de art.24 -25 din Legea

nr.554/2004, astfel că are calitatea procesuală de a exercita

recursul.

Examinând cauza prin prisma criticilor formulate de recurent și a

prevederilor art.304

1

Cod procedură civilă, Înalta Curte

constată că recursul nu este fondat.

Prin sentința nr.17 din 8 februarie 2008, rămasă

irevocabilă prin decizia nr.4441 din 2 decembrie 2008 a Înaltei Curți

de Casație și Justiție- Secția de contencios administrativ

și fiscal Curtea de Apel Bacău – Secția comercială,

contencios administrativ și fiscal a obligat Consiliul Local -

Direcția Taxe și Impozite Piatra Neamț să soluționeze

pe fond contestația formulată de E. SA, Sucursala Piatra Neamț,

sub sancțiunea plății unei penalități de 20 lei pentru

fiecare zi de întârziere, după  împlinirea termenului de 30 de zile

de la rămânerea irevocabilă a hotărârii.

Potrivit art.24 alin.(1) din Legea nr.554/2004, „

(1) Dacă în urma

admiterii acțiunii, autoritatea publică este obligată să

încheie, să înlocuiască sau să modifice actul administrativ,

să elibereze un alt  înscris sau să efectueze anumite

operațiuni administrative, executarea hotărârii definitive și

irevocabile se face în termenul prevăzut în cuprinsul acesteia, iar

în lipsa unui  astfel de termen, în cel mult 30 de zile de la data

rămânerii irevocabile a hotărârii.

(2) În cazul  în care termenul nu este respectat, se aplică

conducătorului autorității publice sau, după caz, persoanei

obligate  o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie

pe zi de întârziere, iar reclamantul are dreptul la despăgubiri pentru

întârziere”.

În speță, hotărârea ce constituie titlu executoriu a rămas

irevocabilă la data de 2 decembrie 2008, astfel că autoritatea

publică  pârâtă avea obligația să emită decizie

de soluționare pe fond a contestației administrativ-fiscale cel mai

târziu la data de 2 ianuarie 2009.

Niciuna

dintre prevederile legale enunțate mai sus, cu aplicabilitate

specială în materia contenciosului administrativ, nu induce ideea că

punerea în executare a hotărârii ar fi condiționată de

efectuarea unor demersuri ale

reclamantului.

Dimpotrivă, obligația  executării din oficiu și

termenele scurte fixate prin lege exprimă, o dată  în plus,

cerința respectării principiului legalității și a

exigențelor termenului rezonabil  în procedura administrativă

și  în procedura de executare a obligațiilor impuse

autorităților publice  prin hotărârea

judecătorească.

În consecință, contrar susținerilor recurentului-pârât,

întârzierea în executare  nu poate fi justificată prin pretinsa „

stare

de pasivitate”

intimatei-reclamante, iar din probele cauzei nu rezultă

existența unor împrejurări obiective de natură să

înlăture caracterul culpabil al neexecutării în termen.

Nici argumentul privind dubla sancționare pentru aceeași faptă

nu este fondat, pentru că, prin dispozitivul sentinței nr.17 din 18

februarie 2008, autoritatea publică a fost obligată la

penalități de întârziere  în temeiul art.18 alin.(5) din Legea

nr.554/2004,  iar prin sentința recurată a fost aplicată

conducătorului autorității o amendă potrivit art.24

alin.(2) din aceeași lege, cele două măsuri având temeiuri

juridice și destinatari diferiți.

Prin urmare, Înalta Curte constată că instanța de fond a

interpretat și aplicat corect prevederile art.24 alin.(1) – (2) din Legea

nr.554/2004.

Cu privire la susținerile și poziția procesuală a

intimatei-pârâte ZR, Înalta Curte constată, pe de o parte, că aceasta

nu a exercitat calea de atac a recursului împotriva sentinței

pronunțate de Curtea de apel și, pe de altă parte, că

apărarea sa,  în sensul că nu a avut cunoștință

de proces întrucât citarea și comunicarea sentinței s-au făcut

la sediul profesional este infirmată de  împrejurarea că la data

de 2 iunie 2009 a depus la dosarul de fond note scrise (intitulate „

precizări”

),  însoțite de  înscrisuri, expediate de pe numărul de fax

la „Direcției de venituri”.

În raport cu toate considerentele expuse, Înalta Curte a respins recursul

formulat în temeiul art.25 alin.(3) din Legea nr.554/2004 ca nefondat, potrivit

art.312 alin.1 Cod procedură civilă.