ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1712/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal, la data de 15 iunie 2006 Ș.C.A. a formulat, în temeiul art. 317 pct. 2 C. proc. civ. procedură civilă și art. 319 pct. 1 și 2 din același act normativ, contestație în anulare împotriva deciziei nr. 828 din 1 iunie 2006 pronunțată de aceeași instanță prin care s-a constata nul recursul său. În motivarea contestației în anulare, contestatoarea a arătat că potrivit art. 1 pct. 9 din Legea nr. 554/2004, participarea în instanță a reprezentantului M.P. este obligatorie, în speță acesta neparticipând în ședință publică, iar pârâții D.I.T.L.

și inspectorul Z.L. nu au fost prezenți, nu au solicitat judecarea în lipsă și nu au formulat întâmpinare cu excepție invocată din oficiu de instanța de recurs. Contestatoarea a mai precizat că recursul era motivat prin însăși cererea sa de recurs, potrivit art. 304 pct. 9 C. proc. civ., iar acest motiv de recurs a fost dezvoltat la 25 mai 2006. Prin decizia civilă nr. 1364 din 9 noiembrie 2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, instanța a respins ca nefondată contestația formulată. Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut că prevederile art. 319 alin. (1) și (2) C. proc. civ., invocate de contestatoare nu au relevanță pentru temeinicia contestației formulate, acestea referindu-se la locul introducerii contestației în anulare și la termenul de formulare a acestei căi extraordinare de atac, iar că, în raport cu susținerile contestatoarei, prevederile art. 317 alin. (1) pct. 2 C. proc.

civ., nu sunt incidente în cauză. Cu privire la prevederile art. 1 alin. (9) din Legea nr. 554/2004, instanța a precizat că acestea au fost modificate de art. 4 din O.U.G. nr. 190 din 21 noiembrie 2005, astfel încât cererile în contencios administrativ se soluționează fără participarea reprezentantului M.P., iar că celelalte susțineri ale contestatoarei nu prezintă nici o relevanță juridică din perspectiva art. 317 și art. 318 C. proc. civ. Împotriva deciziei civile nr. 1364 din 9 noiembrie 2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a formulat recurs contestatoarea Ș.C.A. prin care s-a solicitat admiterea acestei căi de atac, cu consecința casării hotărârii atacate și a admiterii contestației în anulare declarată împotriva deciziei civile nr. 828 din 1 iunie 2006 a Curții de Apel București.

A învederat recurenta, prin motivele de recurs, că judecata contestației în anulare a avut loc cu încălcarea normelor de ordine publică referitoare la competența materială, în condițiile în care această cale de atac trebuia soluționată de Înalta Curte de Casație și Justiție și nu de curtea de apel, și că se impune astfel admiterea recursului, casarea deciziei date în contestație în anulare și urmare rejudecării admiterii recursului declarat împotriva sentinței civile nr. 4514 din 8 noiembrie 2005 a Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ și fiscal, cu consecința desființării acesteia și a admiterii acțiunii în contencios administrativ așa cum a fost formulată.

Recursul este inadmisibil și va fi respins pe acest temei, pentru considerentele ce urmează: Potrivit dispozițiilor art. 299 alin. (1) C. proc. civ., sunt supuse recursului hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum și, în condițiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională. Așadar, în principiu, pot fi atacate cu recurs numai hotărârile definitive, astfel cum acestea sunt calificate de art. 377 alin. (1) C. proc. civ., și nu sunt susceptibile de atac pe această cale hotărârile irevocabile, astfel cum acestea sunt definite de art. 377 alin. (2) din același act normativ, adică hotărârile date în primă instanță, fără drept de apel, nerecurate, hotărârile date în primă instanță, care nu au fost atacate cu apel, hotărârile date în apel, nerecurate, hotărârile date în recurs chiar dacă prin acestea s-a soluționat fondul pricinii și orice alte hotărâri care, potrivit legii, nu mai pot fi atacate cu recurs.

Mai mult, cât privește hotărârea dată asupra căii extraordinare de atac a contestației în anulare, se reține că sunt aplicabile dispozițiile art. 320 alin. (3) C. proc. civ., potrivit cărora hotărârea în discuție este supusă acelorași căi de atac ca și hotărârea atacată, astfel că nu poate forma obiect a recursului, fiind irevocabilă, decizia prin care se rezolvă o contestație în anulare formulată împotriva unei hotărâri prin care s-a soluționat, în condițiile legii, calea ordinară de atac a recursului. În cauză, recursul formulat de contestatoarea Ș.C.A.

este inadmisibil, fiind îndreptat împotriva deciziei civile nr. 1364 din 9 noiembrie 2006 a Curții de Apel București, irevocabilă, prin care s-a respins ca nefondată contestația în anularea deciziei civile nr. 828 din 1 iunie 2006 a aceleiași instanțe prin care s-a constatat nulitatea recursului declarat de recurentă împotriva sentințe civile nr. 4514 din 8 noiembrie 2005 a Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Ș.C.A., împotriva deciziei civile nr. 1364 din 9 noiembrie 2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 martie 2007.