ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1712/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe

rolul Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal, la

data de 15 iunie 2006 Ș.C.A. a formulat, în temeiul art. 317 pct. 2 C. proc. civ. procedură civilă și art. 319 pct. 1 și 2 din același act normativ, contestație în

anulare împotriva deciziei nr. 828 din 1 iunie 2006 pronunțată de aceeași

instanță prin care s-a constata nul recursul său.

În motivarea contestației în

anulare, contestatoarea a arătat că potrivit art. 1 pct. 9 din Legea nr. 554/2004,

participarea în instanță a reprezentantului M.P. este obligatorie, în speță

acesta neparticipând în ședință publică, iar pârâții D.I.T.L. și inspectorul Z.L.

nu au fost prezenți, nu au solicitat judecarea în lipsă și nu au formulat

întâmpinare cu excepție invocată din oficiu de instanța de recurs.

Contestatoarea a mai

precizat că recursul era motivat prin însăși cererea sa de recurs, potrivit art.

304 pct. 9 C. proc. civ., iar acest motiv de recurs a fost dezvoltat la 25 mai

2006.

Prin decizia civilă nr. 1364

din 9 noiembrie 2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, instanța a respins ca nefondată contestația formulată.

Pentru a pronunța această

hotărâre instanța a reținut că prevederile art. 319 alin. (1) și (2) C. proc.

civ., invocate de contestatoare nu au relevanță pentru temeinicia contestației

formulate, acestea referindu-se la locul introducerii contestației în anulare

și la termenul de formulare a acestei căi extraordinare de atac, iar că, în

raport cu susținerile contestatoarei, prevederile art. 317 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., nu sunt incidente în cauză.

Cu privire la prevederile art.

1 alin. (9) din Legea nr. 554/2004, instanța a precizat că acestea au fost

modificate de art. 4 din O.U.G. nr. 190 din 21 noiembrie 2005, astfel încât

cererile în contencios administrativ se soluționează fără participarea

reprezentantului M.P., iar că celelalte susțineri ale contestatoarei nu

prezintă nici o relevanță juridică din perspectiva art. 317 și art. 318 C. proc. civ.

Împotriva deciziei civile nr.

1364 din 9 noiembrie 2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, a formulat recurs contestatoarea Ș.C.A. prin

care s-a solicitat admiterea acestei căi de atac, cu consecința casării

hotărârii atacate și a admiterii contestației în anulare declarată împotriva

deciziei civile nr. 828 din 1 iunie 2006 a Curții de Apel București.

A învederat recurenta, prin

motivele de recurs, că judecata contestației în anulare a avut loc cu încălcarea

normelor de ordine publică referitoare la competența materială, în condițiile

în care această cale de atac trebuia soluționată de Înalta Curte de Casație și

Justiție și nu de curtea de apel, și că se impune astfel admiterea recursului,

casarea deciziei date în contestație în anulare și urmare rejudecării admiterii

recursului declarat împotriva sentinței civile nr. 4514 din 8 noiembrie 2005 a Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios

administrativ și fiscal, cu consecința desființării acesteia și a admiterii

acțiunii în contencios administrativ așa cum a fost formulată.

Recursul este inadmisibil și

va fi respins pe acest temei, pentru considerentele ce urmează:

Potrivit dispozițiilor art. 299

alin. (1) C. proc. civ., sunt supuse recursului hotărârile date fără drept de

apel, cele date în apel, precum și, în condițiile prevăzute de lege, hotărârile

altor organe cu activitate jurisdicțională.

Așadar, în principiu, pot fi

atacate cu recurs numai hotărârile definitive, astfel cum acestea sunt calificate

de art. 377 alin. (1) C. proc. civ., și nu sunt susceptibile de atac pe această

cale hotărârile irevocabile, astfel cum acestea sunt definite de art. 377 alin.

(2) din același act normativ, adică hotărârile date în primă instanță, fără

drept de apel, nerecurate, hotărârile date în primă instanță, care nu au fost

atacate cu apel, hotărârile date în apel, nerecurate, hotărârile date în recurs

chiar dacă prin acestea s-a soluționat fondul pricinii și orice alte hotărâri

care, potrivit legii, nu mai pot fi atacate cu recurs.

Mai mult, cât privește

hotărârea dată asupra căii extraordinare de atac a contestației în anulare, se

reține că sunt aplicabile dispozițiile art. 320 alin. (3) C. proc. civ.,

potrivit cărora hotărârea în discuție este supusă acelorași căi de atac ca și

hotărârea atacată, astfel că nu poate forma obiect a recursului, fiind irevocabilă,

decizia prin care se rezolvă o contestație în anulare formulată împotriva unei

hotărâri prin care s-a soluționat, în condițiile legii, calea ordinară de atac

a recursului.

În cauză, recursul formulat

de contestatoarea Ș.C.A. este inadmisibil, fiind îndreptat împotriva deciziei

civile nr. 1364 din 9 noiembrie 2006 a Curții de Apel București, irevocabilă,

prin care s-a respins ca nefondată contestația în anularea deciziei civile nr. 828

din 1 iunie 2006 a aceleiași instanțe prin care s-a constatat nulitatea

recursului declarat de recurentă împotriva sentințe civile nr. 4514 din 8

noiembrie 2005 a Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă,

asigurări sociale, contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de Ș.C.A., împotriva deciziei civile nr. 1364 din 9 noiembrie 2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 22 martie 2007.