ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4392/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Tribunalul București, secția a IV-a

civilă, a pronunțat sentința civilă nr. 629 din 10 mai 2006, prin care a admis

cererea precizată introdusă de reclamanta M.G. împotriva pârâtului Municipiul

București și a obligat pe pârât să soluționeze prin dispoziție motivată

notificarea nr. 156 din 23 ianuarie 2002 formulată de reclamantă.

De asemenea, pârâtul a fost obligat

să plătească reclamantei suma de 100 RON cheltuieli de judecată.

Apelul declarat de pârât a fost

respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 606 A din 2 noiembrie 2006

pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze

cu minori și familie, pârâtul fiind obligat și la cheltuieli de judecată.

Pârâtul a declarat recurs solicitând

casarea hotărârilor de mai sus pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C.

proc. civ. și, pe fond, respingerea cererii introduse de reclamantă împotriva

sa.

Dezvoltând recursul, pârâtul a

susținut în primul rând că reclamanta nu a depus toate actele cerute de lege,

astfel încât nu a început să curgă termenul de 60 de zile prescris pentru

soluționarea notificării.

În al doilea rând, pârâtul a arătat

că a fost obligat greșit la plata cheltuielilor de judecată, deoarece nu are

culpă procesuală.

Recursul nu este întemeiat.

Susținerile din motivarea recursului

sunt pur formale, neavând corespondent în actele și lucrările cauzei.

Astfel, deși prima instanță a

asigurat dreptul la apărare, acordând un termen special pentru ca pârâtul să

dispună la dosar înscrisurile utile susținerilor sale, acesta nu s-a apărat în

nici un fel, reprezentantul său lăsând la aprecierea instanței dacă este sau nu

cazul să acorde un nou termen în același scop, după care nu s-a mai prezentat

la dezbateri.

Totodată, pârâtul s-a limitat la a

declara apel și a-l motiva, fără a propune probe, iar la judecarea apelului nu

a fost reprezentat.

Nici în recurs pârâtul nu a propus

proba cu înscrisuri, pertinentă față de susținerile sale și permisă prin art.

305 C. proc. civ., lipsind și de la judecată.

În raport cu atare atitudine procesuală

este o simplă afirmație faptul că reclamanta nu ar fi depus actele doveditoare

cerute de Legea nr. 10/2001, instanțele reținând în mod corect că pârâtul a

încălcat dispozițiile art. 23 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 devenit art. 25

alin. (1) după modificarea și republicarea legii, potrivit cu care „în termen

de 60 de zile de la înregistrarea notificării sau, după caz, de la data

depunerii actelor doveditoare, unitatea deținătoare este obligată să se

pronunțe prin decizie sau, după caz, dispoziție motivată asupra cererii de

restituire în natură”.

Ca urmare, pârâtul este în culpă

prin neîndeplinirea unei obligații expres prevăzute de lege, ceea ce justifică

pe deplin soluțiile date cauzei atât în ce privește fondul dedus judecății, cât

și privind cheltuielile de judecată.

Față de considerentele ce preced și

în temeiul prevederilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. și, respectiv, art.

274 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat, iar pârâtul

recurent va fi obligat la plata cheltuielilor de judecată făcute de

reclamanta-intimată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul

declarat de Municipiul București, prin Primarul general împotriva deciziei nr.

606/A din 2 noiembrie 2006 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a

III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă pe recurentul Municipiul

București să plătească intimatei M.(C.)G. a suma de 400 lei cheltuieli de

judecată în recurs.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 31 mai 2007.