ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7097/2009
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7097/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Deliberând în condițiile art.
256 C. proc. civ., asupra prezentului recurs civil, constată următoarele:
Tribunalul București, secția a III-a civilă, prin
sentința nr. 748 din 24 aprilie 2009 a admis în parte acțiunea formulată la 8
decembrie 2008 de reclamanta I.D. în contradictoriu cu pârâtul Municipiul
București prin primarul general.
A fost obligat pârâtul să
emită dispoziție motivată ca răspuns la notificarea nr. 1587/2001 privind
imobilul situat în București sector 5.
A fost respins capătul de
cerere referitor la daunele cominatorii ca inadmisibil.
A fost obligat pârâtul la 1000
lei cheltuieli de judecată.
În motivarea sentinței
Tribunalul a constatat că pârâtul nu și-a îndeplinit obligația instituită de art.
25 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 de a emite dispoziție motivată la
notificarea nr. 1587/2001 (dosar nesoluționat nici în prezent) în termen de 60
de zile de la înregistrare sau de la depunerea actelor doveditoare conform art.
23.
Curtea de Apel București, secția
a IV-a civilă, prin Decizia nr. 64 din 12 septembrie 2008, a respins ca
nefondat apelul pârâtului.
S-a reținut că de interes în
cauză este nesoluționarea cererii și nu temeinicia ei, în această fază
procesuală reclamanta plângându-se pentru nerezolvarea și nu pentru modul de
soluționare.
Nu s-a primit nici critica referitoare
la culpa reclamantei care nu a depus toate actele justificative deoarece în
raport de susținerea petentului că din contră s-au depus toate actele, unitatea
care a primit notificarea era obligată să o soluționeze.
Împotriva acestei decizii
pârâtul a declarat recurs invocând greșita aplicare a dispozițiilor art. 23 din
Legea nr. 10/2001 (motiv prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. ).
S-a reținut că termenul de
60 de zile curge de la data depunerii actelor doveditoare iar normele
metodologice condiționează soluționarea notificării de o declarație din partea
petentului că nu mai deține alte acte în afară de cele depuse.
Analizând recursul prin
prisma criticilor formulate, în raport de soluția pronunțată de instanța de
apel la cererea dedusă judecății se constată că acesta este nefondat urmând a
fi respins pentru considerentele de mai jos.
Reclamanta a sesizat pe
pârât cu o notificare de revendicare în 25 ianuarie 2001 și deși a completat
dosarul conform celor solicitate nici până la momentul sesizării înaintată în
2008 nu a primit o rezolvare.
Recurenta a recunoscut
obligația impusă de art. 23 de a soluționa cerere în termen de 60 de zile de la
depunerea notificării fie de la depunerea actelor doveditoare.
Nu poate fi primită
susținerea potrivit căreia normele metodologice de aplicare a legii impun și
alte condiții decât cele prevăzute de lege în sensul că reclamantul nu a depus
la dosar o declarație că nu mai are alte acte.
Potrivit principiilor de
regiferare stabilite prin Legea nr. 24/2000 în art. 4, normele de aplicare a
unei legi trebuie să fie conforme cu dispozițiile acelei legi în limitele cărora
poate stabili reglementări explicative. Nu se poate pe calea unei reglementări
inferioare legii să se aducă modificări la lege.
Ca urmare în mod corect s-a
stabilit că obligația impusă de art. 23 din Legea nr. 10/2001 nu a fost
respectată de pârâtă deși în dosarul revendicării există dovezile cerute de
lege. Ca urmare în mod legal s-a dispus obligarea pârâtei la soluționarea
notificării prin emiterea unei dispoziții motivate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul
declarat de pârâtul Municipiul București prin Primar General împotriva Deciziei
nr. 647 din 12 septembrie 2008 a Curții de Apel București, secția a IV-a
civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi
30
iunie 2009
.