ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7097/2009

Deliberând în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra prezentului recurs civil, constată următoarele: Tribunalul București, secția a III-a civilă, prin sentința nr. 748 din 24 aprilie 2009 a admis în parte acțiunea formulată la 8 decembrie 2008 de reclamanta I.D. în contradictoriu cu pârâtul Municipiul București prin primarul general. A fost obligat pârâtul să emită dispoziție motivată ca răspuns la notificarea nr. 1587/2001 privind imobilul situat în București sector 5. A fost respins capătul de cerere referitor la daunele cominatorii ca inadmisibil. A fost obligat pârâtul la 1000 lei cheltuieli de judecată.

În motivarea sentinței Tribunalul a constatat că pârâtul nu și-a îndeplinit obligația instituită de art. 25 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 de a emite dispoziție motivată la notificarea nr. 1587/2001 (dosar nesoluționat nici în prezent) în termen de 60 de zile de la înregistrare sau de la depunerea actelor doveditoare conform art. 23. Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, prin Decizia nr. 64 din 12 septembrie 2008, a respins ca nefondat apelul pârâtului. S-a reținut că de interes în cauză este nesoluționarea cererii și nu temeinicia ei, în această fază procesuală reclamanta plângându-se pentru nerezolvarea și nu pentru modul de soluționare. Nu s-a primit nici critica referitoare la culpa reclamantei care nu a depus toate actele justificative deoarece în raport de susținerea petentului că din contră s-au depus toate actele, unitatea care a primit notificarea era obligată să o soluționeze.

Împotriva acestei decizii pârâtul a declarat recurs invocând greșita aplicare a dispozițiilor art. 23 din Legea nr. 10/2001 (motiv prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. ). S-a reținut că termenul de 60 de zile curge de la data depunerii actelor doveditoare iar normele metodologice condiționează soluționarea notificării de o declarație din partea petentului că nu mai deține alte acte în afară de cele depuse. Analizând recursul prin prisma criticilor formulate, în raport de soluția pronunțată de instanța de apel la cererea dedusă judecății se constată că acesta este nefondat urmând a fi respins pentru considerentele de mai jos. Reclamanta a sesizat pe pârât cu o notificare de revendicare în 25 ianuarie 2001 și deși a completat dosarul conform celor solicitate nici până la momentul sesizării înaintată în 2008 nu a primit o rezolvare.

Recurenta a recunoscut obligația impusă de art. 23 de a soluționa cerere în termen de 60 de zile de la depunerea notificării fie de la depunerea actelor doveditoare. Nu poate fi primită susținerea potrivit căreia normele metodologice de aplicare a legii impun și alte condiții decât cele prevăzute de lege în sensul că reclamantul nu a depus la dosar o declarație că nu mai are alte acte. Potrivit principiilor de regiferare stabilite prin Legea nr. 24/2000 în art. 4, normele de aplicare a unei legi trebuie să fie conforme cu dispozițiile acelei legi în limitele cărora poate stabili reglementări explicative. Nu se poate pe calea unei reglementări inferioare legii să se aducă modificări la lege. Ca urmare în mod corect s-a stabilit că obligația impusă de art. 23 din Legea nr. 10/2001 nu a fost respectată de pârâtă deși în dosarul revendicării există dovezile cerute de lege.

Ca urmare în mod legal s-a dispus obligarea pârâtei la soluționarea notificării prin emiterea unei dispoziții motivate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Municipiul București prin Primar General împotriva Deciziei nr. 647 din 12 septembrie 2008 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 iunie 2009 .