ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1623/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea formulată în dosarul aflat pe rolul

Judecătoriei sectorului 6 București, petenta - pârâtă SC P. SA București, în

contradictoriu cu intimata-reclamantă SC P. SA București, a invocat excepția de

nelegalitate a dispozițiilor H.G. nr. 391/1995, în ceea ce privește pozițiile

205 și 223 din Anexa 1, intitulată „Lista spațiilor comerciale cu obiect de

activitate în domeniul morărit și panificație care se transmit fără plată”.

Excepția invocată a fost motivată prin încălcarea dispozițiilor art. 44 din

Constituție.

Prin încheierea din 26

martie 2008, Judecătoria sectorului 6 București a înaintat cauza Curții de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în vederea

soluționării excepției de nelegalitate invocată și s-a dispus suspendarea

judecății în temeiul art. 4 din Legea nr. 554/2004.

Motivându-și cererea,

intimata-reclamantă SC P. SA a susținut că este proprietara imobilului

menționat, în conformitate cu certificatul de atestare a dreptului de

proprietate asupra terenurilor seria M07 nr. 3079 din 23 septembrie 2005 emis

de M.A.D.R., precum și cu H.G. nr. 391/1995, prin care s-a transmis dreptul de

proprietate din patrimoniul SC P. SA în patrimoniul SC P. SA.

Excepția de nelegalitate a

H.G. nr. 391/1995 a fost invocată, cu referire la încălcarea dispozițiilor art.

44 din Constituție.

Autoarea excepției a mai

arătat că, potrivit dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 15/1990, imobilele

aflate în patrimoniul societăților comerciale la data înființării sunt

proprietatea acestora, astfel că dreptul de proprietate aparținând SC P. SA nu

putea fi transmis prin hotărâre de Guvern, cu titlu gratuit, iar pentru că

statul era doar acționar la societățile cu capital majoritar de stat, era

necesară adoptarea unei hotărâri a adunării generale a acționarilor societății.

Totodată s-a susținut că la

momentul apariției H.G. nr. 391/1995, SC P. SA nu ar fi fost societate cu

capital de stat, întrucât prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 115 încheiat

cu F.P.S. se realizase privatizarea societății, plătindu-se, la 5 iunie 1995,

avansul pentru transmiterea proprietății acțiunilor. Ca urmare, la data

publicării H.G. nr. 391/1995, acțiunile statului erau transmise către o

persoană de drept privat, ca urmare a faptului că avansul era plătit.

Curtea de Apel București, secția

a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 2496 din 4

noiembrie 2008, a respins, ca neîntemeiată, excepția de nelegalitate invocată.

Pentru a pronunța o asemenea

soluție, instanța fondului a reținut că, în cadrul procesului aflat pe rolul

Judecătoriei sectorului 6 București, reclamanta SC P. SA a chemat în judecată

pârâta SC P. SA, solicitând obligarea pârâtei să-i lase în deplină proprietate

și posesie imobilul situat în București, sector 6, compus din imobil, teren în

suprafață de 203,29 m.p. și clădiri cu destinație de spațiu comercial, evacuarea

pârâtei din spațiul comercial în litigiu și obligarea pârâtei la plata daunelor

interese de 100 RON/ zi, până la rămânerea irevocabilă a sentinței, în cadrul procesului

a fost invocată excepția de nelegalitate a H.G. nr. 391/1995.

Curtea de Apel București a

reținut că H.G. nr. 391/1995 este legală, Guvernul acționând în virtutea

prevederilor art. .101 din Constituție și Legii nr. 37/1990, în cadrul

atribuțiilor sale de administrare a bunurilor aflate în proprietatea Statului

Român. S-a apreciat că, prin hotărârea atacată, Guvernul a aprobat transmiterea

fără plată a unor spații comerciale din patrimoniul unor societăți comerciale

cu capital de stat, cu activitate de comerț, în patrimoniul unor societăți

comerciale cu capital majoritar de stat cu activitate de producție.

S-a mai reținut că din

actele dosarului rezultă că la momentul adoptării actului normativ ambele

societăți comerciale implicate în transferul imobilului în litigiu erau

societăți cu capital majoritar de stat, nefiind probată susținerea SC P. SA

potrivit căreia cealaltă societate era complet privatizată. Împrejurarea că au

fost încheiate contractele de vânzare-cumpărare acțiuni nr. 206 din 28 aprilie 1995

și nr. 115 din 6 aprilie 1995, prin care Asociația PAS P. SA a cumpărat de la F.P.S. pachete de acțiuni ale SC P. SA, plătind pentru acestea un avans a fost apreciată ca

neputând duce la concluzia că la momentul încheierii contractului și plății avansului,

societatea respectivă a devenit o societate cu capital integral privat.

Instanța de fond a mai avut

în vedere și considerentele Deciziei nr. 2946 din 3 octombrie 2001 pronunțată

de Înalta Curte de Casație și Justiție, în Dosarul nr. 135/2001, potrivit

cărora SC P. SA s-a privatizat în totalitate prin înscrierea cererii de

mențiuni nr. 60996 din 30 octombrie 1995, pe baza actului adițional

autentificat la 17 octombrie 1995, ambele acte fiind ulterioare emiterii

hotărârii de guvern atacate.

Împotriva sentinței

pronunțate de Curtea de Apel București a declarat recurs intimata-pârâtă S.C.

„Practic” SA.

Recursul, întemeiat pe

dispozițiile art. 304 pct. 4 și 7 C. proc. civ., critică sentința pronunțată de

instanța de fond, considerând că aceasta este lipsită de temei legal, a fost

dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii și nu cuprinde motivele pe

care se sprijină ori cuprinde motive contradictorii sau străine de natura

pricinii.

Apreciază că, în cuprinsul

hotărârii, instanța s-a referit în mod greșit la bunuri aflate în proprietatea

statului, deoarece în condițiile Legii nr. 15/1990, spațiile comerciale care au

făcut obiectul H.G. nr. 391/1995 se aflau în proprietatea societăților

comerciale.

Astfel, soluția pronunțată

excede cadrului legal, deoarece hotărârea menționată nu privea bunuri aflate în

proprietatea statului, ci bunuri aflate în proprietatea unor societăți

comerciale pentru care Guvernul a aprobat transmiterea fără plată.

Recurenta menționează că

excepția de nelegalitate invocată vizează faptul că H.G. nr. 391/1995 este

nelegală, întrucât încalcă prevederile art. 44 și 108 din Constituție, precum

și art. 20 din Legea nr. 15/1990, în sensul garantării dreptului de proprietate

și interzicerii exproprierii, decât pentru o cauză de utilitate publică, cu o

dreaptă și prealabilă despăgubire.

Printr-un al doilea motiv de

recurs se invocă faptul că, la data publicării H.G. nr. 391/1995, SC P. SA era

societate cu capital integral privat, iar instanța nu a justificat în nici un

fel pe ce și-a întemeiat aprecierea contrară.

Menționează că, în

contractul de vânzare-cumpărare încheiat cu F.P.S. se arată că proprietatea

acțiunilor vândute se transmite la cumpărător pe data plății avansului din

prețul acțiunilor, iar termenul de plată a avansului a fost stabilit la 5 iunie

1995, anterior publicării H.G. nr. 391/1995 (27 iulie 1995).

Recurenta mai critică

sentința atacată pentru faptul că în cuprinsul acesteia nu sunt arătate

motivele pentru care H.G. nr. 391/1995 a fost apreciată ca fiind legală și nici

cele pentru care au fost înlăturate susținerile autoarei excepției de

nelegalitate, inclusiv cele referitoare la faptul că SC P. SA era societate cu

capital integral privat la data publicării hotărârii în M. Of.

Examinând motivele de recurs

invocate, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile

legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru

considerentele ce se vor arăta în continuare.

Prin H.G. nr. 391/1995 s-a

aprobat transmiterea fără plată, din patrimoniul unor societății comerciale cu

capital majoritar de stat, cu activitate comercială, în patrimoniul

societăților comerciale cu capital majoritar de stat, cu activitate de

producție din domeniile morărit și panificație, pește și produse din pește, a

spațiilor comerciale, precum și a terenurilor, dotărilor, utilităților și a

altor bunuri aferente acestora. Între acestea, la pozițiile 205 și 223 din

anexa 1 la hotărâre, figurează și spațiile comerciale situate în București, sectorul

6, care s-au transmis de la SC P. SA către SC P. SA.

Instanța de fond a reținut

în mod corect că autoarea excepției de nelegalitate nu a putut face dovada

dreptului de proprietate pretins asupra spațiilor respective. În acest sens a

fost evocată sentința civilă nr. 1983/2006 pronunțată de Curtea de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, rămasă definitivă

și irevocabilă prin Decizia nr. 2339 din 4 mai 2007 a Înaltei Curți de Casație

și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal. Astfel, în

considerentele deciziei menționate, pronunțată de Înalta Curte se menționează

că SC P. SA „nu a făcut dovada unui drept asupra terenului, asupra căruia s-a

emis actul administrativ atacat, nu a dovedit nici o vătămare în sensul art. 1

din Legea nr. 554/2004” cauza fiind soluționată prin admiterea excepției lipsei

calității procesuale a SC P. SA.

Invocarea de către autoarea

excepției de nelegalitate a încheierii contractelor de vânzare-cumpărare

acțiuni nr. 206/1995 și nr. 115/1995 între Asociația P.P.A.S. și Fondul

Proprietății de Stat, precum și a plătii avansului pentru acestea nu este de

natură să conducă la concluzia că, la acel moment, SC P. SA era o societate cu

capital integral privat.

Prin urmare, nu poate fi

reținut motivul de recurs referitor la nelegalitatea H.G. nr. 391/1995 în

raport cu prevederile art. 44 din legea fundamentală.

După cum a reținut și

instanța de fond, prin Decizia nr. 2946 din 3 octombrie 2001, pronunțată de Înalta

Curte de Casație și Justiție în Dosarul nr. 135/2001, s-a constatat că

privatizarea în totalitate a SC P. SA s-a realizat prin înscrierea cererii de

mențiuni nr. 60996 din 30 octombrie 1995, în baza actului adițional

autentificat la 17 octombrie 1995, ulterior intrării în vigoare a H.G. nr. 391/1995.

Nici susținerea recurentei,

potrivit căreia la data publicării H.G. nr. 391/1995, SC P. SA era o societate

cu capital integral privat nu subzistă. Hotărârea menționată a fost publicată

în M. Of., Partea I, nr. 163 din 27 iulie 1995, dată la care nu fuseseră

îndeplinite cerințele menționate mai sus.

În concluzie, H.G. nr. 391/1995

a fost emisă în condiții de legalitate, Guvernul acționând în baza prevederilor

constituționale, precum și a Legii nr. 37/1990, în cadrul atribuțiilor și

competențelor de administrare a bunurilor aflate în proprietatea statului.

Rezultă că instanța de fond

a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, iar recursul declarat urmează a fi

respins, ca nefondat, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de SC P. SA București împotriva sentinței civile nr. 2946 din 4 noiembrie 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 24 martie 2009.