ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1623/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea formulată în dosarul aflat pe rolul Judecătoriei sectorului 6 București, petenta - pârâtă SC P. SA București, în contradictoriu cu intimata-reclamantă SC P. SA București, a invocat excepția de nelegalitate a dispozițiilor H.G. nr. 391/1995, în ceea ce privește pozițiile 205 și 223 din Anexa 1, intitulată „Lista spațiilor comerciale cu obiect de activitate în domeniul morărit și panificație care se transmit fără plată”. Excepția invocată a fost motivată prin încălcarea dispozițiilor art. 44 din Constituție. Prin încheierea din 26 martie 2008, Judecătoria sectorului 6 București a înaintat cauza Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în vederea soluționării excepției de nelegalitate invocată și s-a dispus suspendarea judecății în temeiul art. 4 din Legea nr. 554/2004.

Motivându-și cererea, intimata-reclamantă SC P. SA a susținut că este proprietara imobilului menționat, în conformitate cu certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria M07 nr. 3079 din 23 septembrie 2005 emis de M.A.D.R., precum și cu H.G. nr. 391/1995, prin care s-a transmis dreptul de proprietate din patrimoniul SC P. SA în patrimoniul SC P. SA. Excepția de nelegalitate a H.G. nr. 391/1995 a fost invocată, cu referire la încălcarea dispozițiilor art. 44 din Constituție.

Autoarea excepției a mai arătat că, potrivit dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 15/1990, imobilele aflate în patrimoniul societăților comerciale la data înființării sunt proprietatea acestora, astfel că dreptul de proprietate aparținând SC P. SA nu putea fi transmis prin hotărâre de Guvern, cu titlu gratuit, iar pentru că statul era doar acționar la societățile cu capital majoritar de stat, era necesară adoptarea unei hotărâri a adunării generale a acționarilor societății. Totodată s-a susținut că la momentul apariției H.G. nr. 391/1995, SC P. SA nu ar fi fost societate cu capital de stat, întrucât prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 115 încheiat cu F.P.S. se realizase privatizarea societății, plătindu-se, la 5 iunie 1995, avansul pentru transmiterea proprietății acțiunilor.

Ca urmare, la data publicării H.G. nr. 391/1995, acțiunile statului erau transmise către o persoană de drept privat, ca urmare a faptului că avansul era plătit. Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 2496 din 4 noiembrie 2008, a respins, ca neîntemeiată, excepția de nelegalitate invocată. Pentru a pronunța o asemenea soluție, instanța fondului a reținut că, în cadrul procesului aflat pe rolul Judecătoriei sectorului 6 București, reclamanta SC P. SA a chemat în judecată pârâta SC P. SA, solicitând obligarea pârâtei să-i lase în deplină proprietate și posesie imobilul situat în București, sector 6, compus din imobil, teren în suprafață de 203,29 m.p.

și clădiri cu destinație de spațiu comercial, evacuarea pârâtei din spațiul comercial în litigiu și obligarea pârâtei la plata daunelor interese de 100 RON/ zi, până la rămânerea irevocabilă a sentinței, în cadrul procesului a fost invocată excepția de nelegalitate a H.G. nr. 391/1995. Curtea de Apel București a reținut că H.G. nr. 391/1995 este legală, Guvernul acționând în virtutea prevederilor art. .101 din Constituție și Legii nr. 37/1990, în cadrul atribuțiilor sale de administrare a bunurilor aflate în proprietatea Statului Român. S-a apreciat că, prin hotărârea atacată, Guvernul a aprobat transmiterea fără plată a unor spații comerciale din patrimoniul unor societăți comerciale cu capital de stat, cu activitate de comerț, în patrimoniul unor societăți comerciale cu capital majoritar de stat cu activitate de producție.

S-a mai reținut că din actele dosarului rezultă că la momentul adoptării actului normativ ambele societăți comerciale implicate în transferul imobilului în litigiu erau societăți cu capital majoritar de stat, nefiind probată susținerea SC P. SA potrivit căreia cealaltă societate era complet privatizată. Împrejurarea că au fost încheiate contractele de vânzare-cumpărare acțiuni nr. 206 din 28 aprilie 1995 și nr. 115 din 6 aprilie 1995, prin care Asociația PAS P. SA a cumpărat de la F.P.S. pachete de acțiuni ale SC P. SA, plătind pentru acestea un avans a fost apreciată ca neputând duce la concluzia că la momentul încheierii contractului și plății avansului, societatea respectivă a devenit o societate cu capital integral privat.

Instanța de fond a mai avut în vedere și considerentele Deciziei nr. 2946 din 3 octombrie 2001 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în Dosarul nr. 135/2001, potrivit cărora SC P. SA s-a privatizat în totalitate prin înscrierea cererii de mențiuni nr. 60996 din 30 octombrie 1995, pe baza actului adițional autentificat la 17 octombrie 1995, ambele acte fiind ulterioare emiterii hotărârii de guvern atacate. Împotriva sentinței pronunțate de Curtea de Apel București a declarat recurs intimata-pârâtă S.C. „Practic” SA. Recursul, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 4 și 7 C. proc. civ., critică sentința pronunțată de instanța de fond, considerând că aceasta este lipsită de temei legal, a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii și nu cuprinde motivele pe care se sprijină ori cuprinde motive contradictorii sau străine de natura pricinii.

Apreciază că, în cuprinsul hotărârii, instanța s-a referit în mod greșit la bunuri aflate în proprietatea statului, deoarece în condițiile Legii nr. 15/1990, spațiile comerciale care au făcut obiectul H.G. nr. 391/1995 se aflau în proprietatea societăților comerciale. Astfel, soluția pronunțată excede cadrului legal, deoarece hotărârea menționată nu privea bunuri aflate în proprietatea statului, ci bunuri aflate în proprietatea unor societăți comerciale pentru care Guvernul a aprobat transmiterea fără plată. Recurenta menționează că excepția de nelegalitate invocată vizează faptul că H.G. nr. 391/1995 este nelegală, întrucât încalcă prevederile art. 44 și 108 din Constituție, precum și art. 20 din Legea nr. 15/1990, în sensul garantării dreptului de proprietate și interzicerii exproprierii, decât pentru o cauză de utilitate publică, cu o dreaptă și prealabilă despăgubire.

Printr-un al doilea motiv de recurs se invocă faptul că, la data publicării H.G. nr. 391/1995, SC P. SA era societate cu capital integral privat, iar instanța nu a justificat în nici un fel pe ce și-a întemeiat aprecierea contrară. Menționează că, în contractul de vânzare-cumpărare încheiat cu F.P.S. se arată că proprietatea acțiunilor vândute se transmite la cumpărător pe data plății avansului din prețul acțiunilor, iar termenul de plată a avansului a fost stabilit la 5 iunie 1995, anterior publicării H.G. nr. 391/1995 (27 iulie 1995). Recurenta mai critică sentința atacată pentru faptul că în cuprinsul acesteia nu sunt arătate motivele pentru care H.G. nr. 391/1995 a fost apreciată ca fiind legală și nici cele pentru care au fost înlăturate susținerile autoarei excepției de nelegalitate, inclusiv cele referitoare la faptul că SC P. SA era societate cu capital integral privat la data publicării hotărârii în M. Of.

Examinând motivele de recurs invocate, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare. Prin H.G. nr. 391/1995 s-a aprobat transmiterea fără plată, din patrimoniul unor societății comerciale cu capital majoritar de stat, cu activitate comercială, în patrimoniul societăților comerciale cu capital majoritar de stat, cu activitate de producție din domeniile morărit și panificație, pește și produse din pește, a spațiilor comerciale, precum și a terenurilor, dotărilor, utilităților și a altor bunuri aferente acestora. Între acestea, la pozițiile 205 și 223 din anexa 1 la hotărâre, figurează și spațiile comerciale situate în București, sectorul 6, care s-au transmis de la SC P. SA către SC P. SA.

Instanța de fond a reținut în mod corect că autoarea excepției de nelegalitate nu a putut face dovada dreptului de proprietate pretins asupra spațiilor respective. În acest sens a fost evocată sentința civilă nr. 1983/2006 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, rămasă definitivă și irevocabilă prin Decizia nr. 2339 din 4 mai 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal. Astfel, în considerentele deciziei menționate, pronunțată de Înalta Curte se menționează că SC P. SA „nu a făcut dovada unui drept asupra terenului, asupra căruia s-a emis actul administrativ atacat, nu a dovedit nici o vătămare în sensul art. 1 din Legea nr. 554/2004” cauza fiind soluționată prin admiterea excepției lipsei calității procesuale a SC P. SA.

Invocarea de către autoarea excepției de nelegalitate a încheierii contractelor de vânzare-cumpărare acțiuni nr. 206/1995 și nr. 115/1995 între Asociația P.P.A.S. și Fondul Proprietății de Stat, precum și a plătii avansului pentru acestea nu este de natură să conducă la concluzia că, la acel moment, SC P. SA era o societate cu capital integral privat. Prin urmare, nu poate fi reținut motivul de recurs referitor la nelegalitatea H.G. nr. 391/1995 în raport cu prevederile art. 44 din legea fundamentală. După cum a reținut și instanța de fond, prin Decizia nr. 2946 din 3 octombrie 2001, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Dosarul nr. 135/2001, s-a constatat că privatizarea în totalitate a SC P. SA s-a realizat prin înscrierea cererii de mențiuni nr. 60996 din 30 octombrie 1995, în baza actului adițional autentificat la 17 octombrie 1995, ulterior intrării în vigoare a H.G.

nr. 391/1995. Nici susținerea recurentei, potrivit căreia la data publicării H.G. nr. 391/1995, SC P. SA era o societate cu capital integral privat nu subzistă. Hotărârea menționată a fost publicată în M. Of., Partea I, nr. 163 din 27 iulie 1995, dată la care nu fuseseră îndeplinite cerințele menționate mai sus. În concluzie, H.G. nr. 391/1995 a fost emisă în condiții de legalitate, Guvernul acționând în baza prevederilor constituționale, precum și a Legii nr. 37/1990, în cadrul atribuțiilor și competențelor de administrare a bunurilor aflate în proprietatea statului. Rezultă că instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, iar recursul declarat urmează a fi respins, ca nefondat, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc.

civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de SC P. SA București împotriva sentinței civile nr. 2946 din 4 noiembrie 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 martie 2009.