ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3090/2010

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată,pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a comercială, reclamanta SC P. SA a chemat în judecată pe pârâta SC E.T. SRL Glina solicitând obligarea acesteia din urmă să lase în deplină proprietate și liniștită posesie, imobilul din București, sector 6. Pe parcursul judecății reclamanta a invocat excepția de nelegalitate a certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria M07 nr. 2808 din 02 septembrie 2002, act administrativ unilateral cu privire la poziția 7 din anexă ca și suprafața de teren cotă indiviză de 434,30 mp. În motivarea excepției, a arătat că pârâta nu îndeplinea condițiile impuse de art. 20 din Legea nr. 15/1990 în aplicarea căreia s-a emis H.G.

nr. 834/1991, întrucât imobilul pentru care Ministerul Agriculturii, Alimentației și Pădurilor i-a emis actul contestat, nu era deținut în proprietate, ci doar în baza unui contract de închiriere fapt atestat sub putere de lucru judecat și prin sentința civilă nr. 3499/1997 irevocabilă. Singurul act normativ prin care reclamanta a transmis în proprietate către SC G. SA alte două imobile decât prezentul este H.G. nr. 391/1995. Protocolul nr. 21156 din 25 iulie 1990, act încheiat conform H.G. nr. 765/1990, nu face dovada transferului dreptului de proprietate sau administrare a spațiului comercial, în patrimoniul autorității pârâte indiferent H.G. nr. 765/1990 s-a publicat în Monitorul Oficial în anul 1992, dată de la care și-ar fi produs efectele, însă, potrivit art. 154 din Constituție și H.G.

nr. 474/1999, acesta a devenit abrogat, ca nerămânând în vigoare. Și H.G. nr. 740/1990 a fost publicat tot în anul 1992, dată de la care a intrat în vigoare. Pe de altă parte, H.G. nr. 765/1990 prevede că unitățile specialiste de lapte, pâine, pește, preparate din carne trec din subordinea comerțului în subordinea Ministerului Agriculturii și Alimentației. A mai arătat reclamanta că, din punct de vedere administrativ, aceasta privește cele două ministere, nefiind opozabil terților, cum ar fi autoarea reclamantei. Deci, protocolul nu face dovada transferului dreptului de proprietate. Mai mult, acest protocol arată că fondurile fixe se transferă pe bază de inventar care în cauză, nu s-a întocmit.

Nici celelalte înscrisuri depuse de pârâtă nu fac această dovadă. Dimpotrivă dovada incontestabilă a neoperării transferului o reprezintă contractul de închiriere nr. 26112 din 19 decembrie 1990 încheiat între autoarele părților, cate atestă doar folosința transmisă SC G. SA. În anexa L, autoarea pârâtei invocă protocolul încheiat între SC P. SA și ICL Glina, din 01 februarie 1991, conform deciziei nr. 1071/1990 a Primăriei Municipiului București, autoarea SC P. SA a fost I.I.C.A. 1, însemnând sectorul 1, deci prin protocol nu putea fi transferate decât spații din sectorul 1 și nu din 6. Pârâta SC E.T.

SRL Glina a formulat întâmpinare, invocând excepția inadmisibilității cererii, ca urmare a neîndeplinirii procedurii prealabile prevăzute de Legea nr. 554/2004 ale Legii nr. 29/1990, date fiind prevederile art. 4 din Legea nr. 554/2004, art. 5 din Legea nr. 262/2007, art. 5 din Legea nr. 29/1990 pe care Ie-a expus arătând că actul administrativ contestat a fost emis anterior intrării în vigoare a legii. A apreciat incidența Legii nr. 29/1990 în vigoare la data emiterii actului, lege care impunea în art. 5 ca introducerea cererii la tribunal să se facă cel târziu, în termen de 1 an de la comunicarea actului, adică în primul rând data intabulării în cartea funciară, a actului de către SC G. SA (09 iulie 2003), conform și art. 25 din Legea nr. 7/1996.

A apreciat că prin sentința civilă nr. 1393/2004 a Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal, s-a admis excepția neîndeplinirii în termen a procedurii prealabile, respingându-se o cerere a aceleiași reclamante împotriva SC G. SA, a inadmisibilităților, hotărârea fiind irevocabilă. De asemenea, prin sentința comercială nr. 1356 din 05 februarie 2007 a Tribunalului București, irevocabilă, s-a constatat perimată acțiunea privind constatarea nulității contractului de vânzare-cumpărare, prin care a achiziționat imobilul. Prin încheierea din data de 12 decembrie 2007, instanța comercială a sesizat instanța competentă în vederea soluționării excepției de nelegalitate.

Învestită cu soluționarea excepției de nelegalitate, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 2156 din 22 mai 2009, a respins ca neîntemeiata excepția inadmisibilității excepției de nelegalitate și, pe cale de consecință a admis excepția de nelegalitate formulată de reclamanta SC P. SA, în contradictoriu cu pârâții SC E.T. SRL și Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale.

Totodată a constatat nelegalitatea Certificatului de atestare s dreptului de proprietate asupra terenurilor Seria M 07 nr. 2808 din 02 septembrie 2002 emis de Ministerul Agriculturii, Alimentației și Pădurilor, în privința imobilului din sector 6, București Pentru a se pronunța astfel instanța, a reținut, așa cum reiese din considerentele hotărârii, următoarele : Introdus în cauză, emitentul actului promovat Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale a formulat întâmpinare, solicitând respingerea excepției de nelegalitate ca inadmisibilă, sub un dublu aspect: actul a fost emis înainte de Legea nr. 554/2004 - temeiul juridic al excepției, aducându-se atingere și principiului securității circuitului civil, fiind încheiate în caz de admitere, și dispozițiile comunitare privitoare la dreptul la un proces echitabil - Recomandarea CM/Rec2007 - 7 a al Consiliului de Miniștri al Uniunii Europene și practica celor două Curți Europene (C.E.D.O.

și C.J.C.E.) și întrucât nu s-a îndeplinit procedura prealabilă, în condițiile și termenele prevăzute de Legea nr. 554/2004. A reiterat argumentul privind luarea la cunoștință prin înscrierea în cartea funciară. Pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, întrucât prin aplicarea Legii nr. 15/1990 și H.G. nr. 834/1991 s-a certificat dreptul legal de proprietate asupra imobilului în favoarea autoarei pârâtei, documentația fiind aprobată și avizată de organele abilitate, conform H.G. nr. 834/1991 si a criteriilor evocate , reluând prevederile art. 15 Cap. IV din criteriu și art. 1 din H.G. menționată. Reclamanta nu a făcut dovada existentei vreunei cauze care să atragă nelegalitatea certificatului.

În ceea ce privește excepția inadmisibilității excepției de nelegalitate, instanța a constat că această excepție este neîntemeiată, întrucât, în raport de prevederile art. 4 din Legea nr. 554/2004, nu este obligatorie parcurgerea procedurii prealabile pentru invocarea excepției de nelegalitate, iar alin. (2) teza finală din acest articol consacră în mod expres posibilitatea invocării excepției de nelegalitate în privința actelor administrative unilaterale emise anterior intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004, situație care se regăsește în prezenta cauză. A mai arătat instanța că, fiind vorba de o excepție de nelegalitate consacrată în mod expres de lege, argumentele invocata de pârâți în susținerea inadmisibilității excepției de nelegalitate nu au aptitudinea de a se constitui într-un caz de fine de neprimire în privința acesteia.

De altfel, prin decizia Curții Constituționale nr. 820/2008 s-a stabilit expresis verbis că ,instanțele judecătorești nu au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege", astfel că, prin prevederea expresă a posibilităților invocării excepției de nelegalitate în privința actelor administrative emise anterior intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004, legiuitorul și-a asumat, în mod exclusiv, răspunderea pentru consecințele încălcării principiilor și valorilor indicate în argumentarea inadmisibilității excepției de nelegalitate. Pe fondul excepției de nelegalitate a certificatului de atestate a dreptului de proprietate asupra terenurilor Seria M07 nr. 2808 din 02 septembrie 2002, emis de Ministerul Agriculturii și Pădurilor (MAP) în privința imobilului din sector 6, București, instanța a reținut că această excepție este întemeiată.

Arată că, prin certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor Seria M07 nr. 2808 din 02 septembrie 2002, emis de MAP, s-au încălcat cele stabilite cu putere de lucru judecat prin sentința civilă nr. 3499 din 29 septembrie 1997 a Tribunalului București, secția comercială, definitivă și irevocabilă, prin neapelare (filele 238-240), în privința reclamantei SC P. SA și SC G. SA (autoarea pârâtei SC E.T. SRL). Astfel, fiind învestită de către SC G. SA, având calitatea de chiriaș, cu o cererea de reziliere a contractelor de închiriere privind spații ce au făcut obiectul H.G. nr. 765/1990 și Protocolului nr. 21156 din 25 iulie 1996, tocmai pe considerentul că aceste acte i-au transferat în patrimoniu spațiile în litigiu și că, în consecință, în mod nelegal s-au încheiat contractele de închiriere și s-au plătit chiriile, Tribunalul București, secția comercială, prin sentința civilă nr. 3499 din 29 septembrie 1997, a statuat, irevocabil că, prin H.G.

nr. 765/1990 și protocolul nr. 21156 din 25 iulie 1990 s-au transferat către autoarea SC G. SA doar utilajele și personalul din unități și că, dimpotrivă, singurul act normativ care a reglementat transferul imobilelor și terenurilor în litigiu a fost H.G. nr. 391/1995, transfer ce a fost realizat în patrimoniul SC P. SA. Or, contrar celor stabilite irevocabil prin sentința civilă nr. 3499 din 29 septembrie 1997 a Tribunalului București, secția comercială, certificatul Seria M07 nr. 2808 din 02 septembrie 2002 atestă dreptul de proprietate a SC G. SA (autoarea pârâtei SC E.T. SRL) asupra unor spații comerciale și terenuri ce au făcut obiectul Protocolului nr. 21156 din 25 iulie 1990, printre care și cele care interesează în cauză, situate în București sector 6, iar această atestare este fundamentată, ca documentație esențială, tocmai pe acest Protocol precum și pe H.G.

nr. 765/1990, apreciindu-se că acestea au condus la transferarea spațiului comercial și a terenului în patrimoniul SC G. SA și, pe cale de consecință, la dobândirea dreptului de proprietate în baza Legii nr. 15/1990. De asemenea, contrar celor stabilite irevocabil prin sentința civilă nr. 3499 din 29 septembrie 1997 a Tribunalului București, secția comercială, pârâta SC E.T. SRL a invocat prin concluziile formulate în cauză, în principal, tot Protocolul nr. 21156 din 25 iulie 1990 și H.G. nr. 765/1990. Concluzionând a susținut, referitor la faptul că pârâții consideră că spațiul comercial și terenul în discuție au fost transferate în patrimoniul autoarei SC E.T. SRL în baza H.G.

nr. 765/1990 că, în privința acestei hotărâri exista obligația publicării ei în Monitorul Oficial, potrivit art. 5 alin. (2) din Decretul-lege nr. 10/1989, că ea a fost abrogată la data intrării în vigoare a Constituției României din 1991. În baza art. 150 din legea fundamentală, aspect prevăzut expres în H.G. nr. 474/1999, astfel că publicarea ei în M.O. nr. 280 din 09 noiembrie 1992 nu a mai putut produce nici un efect. Împotriva acestei sentințe au declarat recurs, în termen legal, pârâții SC E.T. SRL și Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale. În motivarea recursului său, pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale a criticat sentința pentru nelegalitate și netemeinicie în conformitate cu art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., art. 304 1 C. proc. civ. Se arată că instanța de fond nu și-a motivat soluția pronunțată prin raportarea la H.G. nr.834/1991, ci și-a motivat soluția prin aceea că atestarea dreptului de proprietate este fundamentată pe Protocolul nr. 21156 din 25 iulie 1990, precum și pe H.G. nr. 765/1990, apreciindu-se că acestea au condus la transferarea spațiului comercial și a terenului în patrimoniul SC G. SA (autoarea pârâtei SC E.T. SRL). Excepția de nelegalitate presupune cenzurarea actelor administrative prin aplicarea la lege în aplicarea cărora au fost emise, conform art. 4 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.

Actul administrativ față de care s-a invocat excepția de nelegalitate are caracter individual, fiind emis în anul 2002, anterior intrării în vigoare a Legii nr. 554. Analiza instanței în legătură cu motivele de fapt și de drept care i-au format convingerea nu este clară, simpla și precisa și prin admiterea excepției de nelegalitate și constatarea nelegalității certificatului de atestare a dreptului de proprietate înseamnă că a admis posibilitatea atacării fără limită de timp a unui act administrativ unilateral cu caracter individual, ceea ce duce la încălcarea dreptului la justiție si a principiului securității raporturilor juridice. A arătat în acest sens recurentul practica constantă a Curții de Justiție de la Luxemburg, a Curții Europene a Drepturilor Omului si, de asemenea, practica I.C.C.J.

Pârâta E.T. SRL, în motivarea cererii sale de recurs, întemeiata pe art. 304 pct. 9 C. proc. civ., a arătat în esență următoarele: Esențial în cauză este faptul că SC P. SA a recunoscut proprietatea SC G. SA asupra spațiului comercial situat în București, în acest sens fiind întocmit proces verbal pentru stabilirea vecinătăților, la data de 21 august 2001. În baza H.G. nr. 765 din 09 iulie 1990 s-a dispus transferul magazinelor specializate-terenuri și construcții (centre de carne) de la Ministerul Comerțului la Ministerul Agriculturii (G. SA). Titlul autoarei SC G. SRL a respectat toate legile în vigoare. În baza principiului neretroactivității legii civile noi, dispozițiile H.G. nr. 474/1999 nu își produc efectele decât pentru viitor.

S-a mai arătat de asemenea că dreptul de proprietate al autoarei recurente G. a fost intabulat conform încheierii de intabulare nr. 9958 din 09 iulie 2003 a Biroului de Carte Funciară de pe lângă Judecătoria Sector 6 București cu efectul de opozabilitate consacrat în art. 25 alin. (1) din Legea nr. 7/1996. SC P. SA, intimata reclamanta, a formulat întâmpinare la recursul declarat de pârâtul M.A.D.R., solicitând respingerea ca nefondat. La dosar s-au depus în dovedirea cererilor de recurs, înscrisuri. Analizând cererile de recurs, prin prisma motivelor invocate, a normelor legale incidente și în conformitate cu art. 304 1 C. proc. civ., Curtea constată că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. Constată Înalta Curte că instanța de fond a fost învestită in conformitate cu art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 cu soluționarea excepției de nelegalitate a certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria M07 nr. 2808 din 02 septembrie 2002 emis de Ministerul Agriculturii Alimentației si Pădurilor, care este calificat drept act administrativ unilateral cu caracter individual emis anterior intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004. Este consacrat în jurisprudența și practica I.C.C.J. faptul că excepția de nelegalitate poate fi invocată cu privire la un act administrativ unilateral cu caracter individual, numai dacă acesta a fost emis ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004.

Nu poate fi acceptată teza înlăturării efectelor actului administrativ pe calea excepției de nelegalitate fără a se constata încălcarea unor reglementari și principii de drept precum: prevederile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, care consacră dreptul la un proces echitabil, cu componentele sale: dreptul la justiție și principiul securității raporturilor juridice; practica constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului în cauzele tip Brumărescu; practica constantă a Curții de Justiție de la Luxemburg; principiile statuate prin Codul bunei administrații, aprobat prin Recomandarea CM/Rec (2007) 7 a Consiliului de Miniștri al Uniunii Europene. Acest motiv de recurs atrage admiterea recursurilor în conformitate cu art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. și modificarea sentinței în sensul respingerii excepției de nelegalitate. Cercetarea celorlalte motive de recurs devine inutila în acest context.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de pârâții Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale și SC E.T. SRL Ilfov împotriva sentinței civile nr. 2156 din 22 mai 2009 a Curții de Apel București, secția VIII - a de contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată în sensul că respinge excepția de nelegalitate formulată de reclamanta SC P. SA. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 iunie 2010.