ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3090/2010

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3090/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin cererea

înregistrată,pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a comercială,

reclamanta SC P. SA a chemat în judecată pe pârâta SC E.T. SRL Glina solicitând

obligarea acesteia din urmă să lase în deplină proprietate și liniștită posesie,

imobilul din București, sector 6.

Pe parcursul

judecății reclamanta a invocat excepția de nelegalitate a certificatului de

atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria M07 nr. 2808 din 02

septembrie 2002, act administrativ unilateral cu privire la poziția 7 din anexă

ca și suprafața de teren cotă indiviză de 434,30 mp.

În motivarea

excepției, a arătat că pârâta nu îndeplinea condițiile impuse de art. 20 din

Legea nr. 15/1990 în aplicarea căreia s-a emis H.G. nr. 834/1991, întrucât imobilul

pentru care Ministerul Agriculturii, Alimentației și Pădurilor i-a emis actul

contestat, nu era deținut în proprietate, ci doar în baza unui contract de

închiriere fapt atestat sub putere de lucru judecat și prin sentința civilă nr.

3499/1997 irevocabilă. Singurul act normativ prin care reclamanta a transmis în

proprietate către SC G. SA alte două imobile decât prezentul este H.G. nr.

391/1995.

Protocolul

nr. 21156 din 25 iulie 1990, act încheiat conform H.G. nr. 765/1990, nu face

dovada transferului dreptului de proprietate sau administrare a spațiului

comercial, în patrimoniul autorității pârâte indiferent H.G. nr. 765/1990 s-a

publicat în Monitorul Oficial în anul 1992, dată de la care și-ar fi produs

efectele, însă, potrivit art. 154 din Constituție și H.G. nr. 474/1999, acesta

a devenit abrogat, ca nerămânând în vigoare. Și H.G. nr. 740/1990 a fost

publicat tot în anul 1992, dată de la care a intrat în vigoare. Pe de altă

parte, H.G. nr. 765/1990 prevede că unitățile specialiste de lapte, pâine, pește,

preparate din carne trec din subordinea comerțului în subordinea Ministerului

Agriculturii și Alimentației.

A mai arătat

reclamanta că, din punct de vedere administrativ, aceasta privește cele două

ministere, nefiind opozabil terților, cum ar fi autoarea reclamantei. Deci,

protocolul nu face dovada transferului dreptului de proprietate. Mai mult,

acest protocol arată că fondurile fixe se transferă pe bază de inventar care în

cauză, nu s-a întocmit. Nici celelalte înscrisuri depuse de pârâtă nu fac această

dovadă. Dimpotrivă dovada incontestabilă a neoperării transferului o reprezintă

contractul de închiriere nr. 26112 din 19 decembrie 1990 încheiat între

autoarele părților, cate atestă doar folosința transmisă SC G. SA.

În

anexa L, autoarea pârâtei invocă protocolul încheiat între SC P. SA și ICL

Glina, din 01 februarie 1991, conform deciziei nr. 1071/1990 a Primăriei

Municipiului București, autoarea SC P. SA a fost I.I.C.A. 1, însemnând sectorul

1, deci prin protocol nu putea fi transferate decât spații din sectorul 1 și nu

din 6.

Pârâta

SC E.T. SRL Glina a formulat întâmpinare, invocând excepția inadmisibilității

cererii, ca urmare a neîndeplinirii procedurii prealabile prevăzute de Legea

nr. 554/2004 ale Legii nr. 29/1990, date fiind prevederile art. 4 din Legea nr.

554/2004, art. 5 din Legea nr. 262/2007, art. 5 din Legea nr. 29/1990 pe care

Ie-a expus arătând că actul administrativ contestat a fost emis anterior

intrării în vigoare a legii. A apreciat incidența Legii nr. 29/1990 în vigoare

la data emiterii actului, lege care impunea în art. 5 ca introducerea cererii

la tribunal să se facă cel târziu, în termen de 1 an de la comunicarea actului,

adică în primul rând data intabulării în cartea funciară, a actului de către SC

G. SA (09 iulie 2003), conform și art. 25 din Legea nr. 7/1996.

A

apreciat că prin sentința civilă nr. 1393/2004 a Curții de Apel București, secția

contencios administrativ și fiscal, s-a admis excepția neîndeplinirii în termen

a procedurii prealabile, respingându-se o cerere a aceleiași reclamante

împotriva SC G. SA, a inadmisibilităților, hotărârea fiind irevocabilă. De

asemenea, prin sentința comercială nr. 1356 din 05 februarie 2007 a

Tribunalului București, irevocabilă, s-a constatat perimată acțiunea privind constatarea

nulității contractului de vânzare-cumpărare, prin care a achiziționat imobilul.

Prin

încheierea din data de 12 decembrie 2007, instanța comercială a sesizat instanța

competentă în vederea soluționării excepției de nelegalitate.

Învestită

cu soluționarea excepției de nelegalitate, Curtea de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 2156 din 22 mai 2009, a respins ca neîntemeiata excepția inadmisibilității excepției de nelegalitate și, pe cale de

consecință a admis excepția de nelegalitate formulată de reclamanta SC P. SA,

în contradictoriu cu pârâții SC E.T. SRL și Ministerul Agriculturii, Pădurilor

și Dezvoltării Rurale.

Totodată

a constatat nelegalitatea Certificatului de atestare s dreptului de proprietate

asupra terenurilor Seria M 07 nr. 2808 din 02 septembrie 2002 emis de

Ministerul Agriculturii, Alimentației și Pădurilor, în privința imobilului din sector

6, București

Pentru

a se pronunța astfel instanța, a reținut, așa cum reiese din considerentele

hotărârii, următoarele :

Introdus

în cauză, emitentul actului promovat Ministerul Agriculturii și Dezvoltării

Rurale a formulat întâmpinare, solicitând respingerea excepției de nelegalitate

ca inadmisibilă, sub un dublu aspect: actul a fost emis înainte de Legea nr.

554/2004 - temeiul juridic al excepției, aducându-se atingere și principiului

securității circuitului civil, fiind încheiate în caz de admitere, și

dispozițiile comunitare privitoare la dreptul la un proces echitabil -

Recomandarea CM/Rec2007 - 7 a al Consiliului de Miniștri al Uniunii Europene și

practica celor două Curți Europene (C.E.D.O. și C.J.C.E.) și întrucât nu s-a

îndeplinit procedura prealabilă, în condițiile și termenele prevăzute de Legea

nr. 554/2004.

A

reiterat argumentul privind luarea la cunoștință prin înscrierea în cartea funciară.

Pe

fond a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, întrucât prin aplicarea

Legii nr. 15/1990 și H.G. nr. 834/1991 s-a certificat dreptul legal de

proprietate asupra imobilului în favoarea autoarei pârâtei, documentația fiind

aprobată și avizată de organele abilitate, conform H.G. nr. 834/1991 si a

criteriilor evocate , reluând prevederile art. 15 Cap. IV din criteriu și art.

1 din H.G. menționată.

Reclamanta

nu a făcut dovada existentei vreunei cauze care să atragă nelegalitatea

certificatului.

În

ceea ce privește excepția inadmisibilității excepției de nelegalitate, instanța

a constat că această excepție este neîntemeiată, întrucât, în raport de

prevederile art. 4 din Legea nr. 554/2004, nu este obligatorie parcurgerea

procedurii prealabile pentru invocarea excepției de nelegalitate, iar alin. (2)

teza finală din acest articol consacră în mod expres posibilitatea invocării

excepției de nelegalitate în privința actelor administrative unilaterale emise

anterior intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004, situație care se regăsește

în prezenta cauză.

A mai

arătat instanța că, fiind vorba de o excepție de nelegalitate consacrată în mod

expres de lege, argumentele invocata de pârâți în susținerea inadmisibilității

excepției de nelegalitate nu au aptitudinea de a se constitui într-un caz de

fine de neprimire în privința acesteia. De altfel, prin decizia Curții

Constituționale nr. 820/2008 s-a stabilit

expresis verbis

că ,instanțele

judecătorești nu au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte

normative cu putere de lege", astfel că, prin prevederea expresă a

posibilităților invocării excepției de nelegalitate în privința actelor

administrative emise anterior intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004, legiuitorul

și-a asumat, în mod exclusiv, răspunderea pentru consecințele încălcării

principiilor și valorilor indicate în argumentarea inadmisibilității excepției

de nelegalitate.

Pe

fondul excepției de nelegalitate a certificatului de atestate a dreptului de

proprietate asupra terenurilor Seria M07 nr. 2808 din 02 septembrie 2002, emis

de Ministerul Agriculturii și Pădurilor (MAP) în privința imobilului din sector

6, București, instanța a reținut că această excepție este întemeiată. Arată că,

prin certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor

Seria M07 nr. 2808 din 02 septembrie 2002, emis de MAP, s-au încălcat cele

stabilite cu putere de lucru judecat prin sentința civilă nr. 3499 din 29

septembrie 1997 a Tribunalului București, secția comercială, definitivă și

irevocabilă, prin neapelare (filele 238-240), în privința reclamantei SC P. SA

și SC G. SA (autoarea pârâtei SC E.T. SRL).

Astfel,

fiind învestită de către SC G. SA, având calitatea de chiriaș, cu o cererea de

reziliere a contractelor de închiriere privind spații ce au făcut obiectul H.G.

nr. 765/1990 și Protocolului nr. 21156 din 25 iulie 1996, tocmai pe

considerentul că aceste acte i-au transferat în patrimoniu spațiile în litigiu și

că, în consecință, în mod nelegal s-au încheiat contractele de închiriere și

s-au plătit chiriile, Tribunalul București, secția comercială, prin sentința

civilă nr. 3499 din 29 septembrie 1997, a statuat, irevocabil că, prin H.G. nr.

765/1990 și protocolul nr. 21156 din 25 iulie 1990 s-au transferat către

autoarea SC G. SA doar utilajele și personalul din unități și că, dimpotrivă,

singurul act normativ care a reglementat transferul imobilelor și terenurilor

în litigiu a fost H.G. nr. 391/1995, transfer ce a fost realizat în patrimoniul

SC P. SA.

Or,

contrar celor stabilite irevocabil prin sentința civilă nr. 3499 din 29

septembrie 1997 a Tribunalului București, secția comercială, certificatul Seria

M07 nr. 2808 din 02 septembrie 2002 atestă dreptul de proprietate a SC G. SA

(autoarea pârâtei SC E.T. SRL) asupra unor spații comerciale și terenuri ce au

făcut obiectul Protocolului nr. 21156 din 25 iulie 1990, printre care și cele

care interesează în cauză, situate în București sector 6, iar această atestare este

fundamentată, ca documentație esențială, tocmai pe acest Protocol precum și pe H.G.

nr. 765/1990, apreciindu-se că acestea au condus la transferarea spațiului

comercial și a terenului în patrimoniul SC G. SA și, pe cale de consecință, la

dobândirea dreptului de proprietate în baza Legii nr. 15/1990.

De

asemenea, contrar celor stabilite irevocabil prin sentința civilă nr. 3499 din 29

septembrie 1997 a Tribunalului București, secția comercială, pârâta SC E.T. SRL

a invocat prin concluziile formulate în cauză, în principal, tot Protocolul nr.

21156 din 25 iulie 1990 și H.G. nr. 765/1990.

Concluzionând

a susținut, referitor la faptul că pârâții consideră că spațiul comercial și

terenul în discuție au fost transferate în patrimoniul autoarei SC E.T. SRL în

baza H.G. nr. 765/1990 că, în privința acestei hotărâri exista obligația

publicării ei în Monitorul Oficial, potrivit art. 5 alin. (2) din Decretul-lege

nr. 10/1989, că ea a fost abrogată la data intrării în vigoare a Constituției

României din 1991. În baza art. 150 din legea fundamentală, aspect prevăzut

expres în H.G. nr. 474/1999, astfel că publicarea ei în M.O. nr. 280 din 09

noiembrie 1992 nu a mai putut produce nici un efect.

Împotriva

acestei sentințe au declarat recurs, în termen legal, pârâții SC E.T. SRL și

Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale.

În motivarea

recursului său, pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale a

criticat sentința pentru nelegalitate și netemeinicie în conformitate cu art. 304

pct. 9 C. proc. civ., art. 304

1

C. proc. civ.

Se

arată că instanța de fond nu și-a motivat soluția pronunțată prin raportarea la

H.G. nr.834/1991, ci și-a motivat soluția prin aceea că atestarea dreptului de

proprietate este fundamentată pe Protocolul nr. 21156 din 25 iulie 1990, precum

și pe H.G. nr. 765/1990, apreciindu-se că acestea au condus la transferarea

spațiului comercial și a terenului în patrimoniul SC G. SA (autoarea pârâtei SC

E.T. SRL).

Excepția

de nelegalitate presupune cenzurarea actelor administrative prin aplicarea la

lege în aplicarea cărora au fost emise, conform art. 4 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.

Actul

administrativ față de care s-a invocat excepția de nelegalitate are caracter

individual, fiind emis în anul 2002, anterior intrării în vigoare a Legii nr. 554.

Analiza

instanței în legătură cu motivele de fapt și de drept care i-au format

convingerea nu este clară, simpla și precisa și prin admiterea excepției de

nelegalitate și constatarea nelegalității certificatului de atestare a

dreptului de proprietate înseamnă că a admis posibilitatea atacării fără limită

de timp a unui act administrativ unilateral cu caracter individual, ceea ce

duce la încălcarea dreptului la justiție si a principiului securității

raporturilor juridice.

A

arătat în acest sens recurentul practica constantă a Curții de Justiție de la Luxemburg, a Curții Europene a Drepturilor Omului si, de asemenea, practica I.C.C.J.

Pârâta

E.T. SRL, în motivarea cererii sale de recurs, întemeiata pe art. 304 pct. 9 C.

proc. civ., a arătat în esență următoarele:

Esențial

în cauză este faptul că SC P. SA a recunoscut proprietatea SC G. SA asupra

spațiului comercial situat în București, în acest sens fiind întocmit proces

verbal pentru stabilirea vecinătăților, la data de 21 august 2001.

În baza

H.G. nr. 765 din 09 iulie 1990 s-a dispus transferul magazinelor

specializate-terenuri și construcții (centre de carne) de la Ministerul Comerțului la Ministerul Agriculturii (G. SA).

Titlul

autoarei SC G. SRL a respectat toate legile în vigoare.

În baza

principiului neretroactivității legii civile noi, dispozițiile H.G. nr. 474/1999

nu își produc efectele decât pentru viitor.

S-a

mai arătat de asemenea că dreptul de proprietate al autoarei recurente G. a

fost intabulat conform încheierii de intabulare nr. 9958 din 09 iulie 2003 a

Biroului de Carte Funciară de pe lângă Judecătoria Sector 6 București cu

efectul de opozabilitate consacrat în art. 25 alin. (1) din Legea nr. 7/1996.

SC P.

SA, intimata reclamanta, a formulat întâmpinare la recursul declarat de pârâtul

M.A.D.R., solicitând respingerea ca nefondat.

La

dosar s-au depus în dovedirea cererilor de recurs, înscrisuri.

Analizând

cererile de recurs, prin prisma motivelor invocate, a normelor legale incidente

și în conformitate cu art. 304

1

C. proc. civ., Curtea constată că în

cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Constată

Înalta Curte că instanța de fond a fost învestită in conformitate cu art. 4

alin. (1) din Legea nr. 554/2004 cu soluționarea excepției de nelegalitate a

certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria

M07 nr. 2808 din 02 septembrie 2002 emis de Ministerul Agriculturii

Alimentației si Pădurilor, care este calificat drept act administrativ

unilateral cu caracter individual emis anterior intrării în vigoare a Legii nr.

554/2004.

Este

consacrat în jurisprudența și practica I.C.C.J. faptul că excepția de

nelegalitate poate fi invocată cu privire la un act administrativ unilateral cu

caracter individual, numai dacă acesta a fost emis ulterior intrării în vigoare

a Legii nr. 554/2004.

Nu poate

fi acceptată teza înlăturării efectelor actului administrativ pe calea

excepției de nelegalitate fără a se constata încălcarea unor reglementari și principii

de drept precum: prevederile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor

Omului, care consacră dreptul la un proces echitabil, cu componentele sale:

dreptul la justiție și principiul securității raporturilor juridice; practica

constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului în cauzele tip Brumărescu;

practica constantă a Curții de Justiție de la Luxemburg; principiile statuate prin Codul bunei administrații, aprobat prin Recomandarea

CM/Rec (2007) 7 a Consiliului de Miniștri al Uniunii Europene.

Acest

motiv de recurs atrage admiterea recursurilor în conformitate cu art. 304 pct. 9

C. proc. civ. și modificarea sentinței în sensul respingerii excepției de

nelegalitate.

Cercetarea

celorlalte motive de recurs devine inutila în acest context.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de pârâții

Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale și SC E.T. SRL Ilfov împotriva sentinței

civile nr. 2156 din 22 mai 2009 a Curții de Apel București, secția VIII - a de

contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința atacată în sensul că respinge

excepția de nelegalitate formulată de reclamanta SC P. SA.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 iunie

2010.