- Instanța
- Înalta Curte de Casație și Justiție (România) · Secția a II-a civilă
- Data
- 4 noiembrie 2005
Decizia nr. 5255/2005 — ÎCCJ, Secția a II-a civilă — recurs
Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 13 noiembrie 2003 la Judecătoria Buzău, reclamanta SC G. SA Buzău a solicitat în contradictoriu cu pârâtele P.B. și C.L.M.B., să se constate că este proprietara suprafeței de 2.800 mp. teren situat în Buzău. În motivarea cererii sale, reclamanta susține că suprafața de 2.800 mp. teren de la adresa susmenționată îi este strict necesară desfășurării activității sale comerciale, terenul făcând parte din domeniul privat al M.B., respectiv din fondul special destinat realizării de investiții conform H.G. nr. 843/1991 modificată și completată prin H.G. nr. 486 din 11 august 1998. Mai arată reclamanta că nu a întocmit actele necesare eliberării certificatului de atestare a dreptului de proprietate, datorită litigiilor purtate până în prezent cu SC T. SA, din care s-a desprins prin divizare.
Judecătoria Buzău prin sentința civilă nr. 1165, pronunțată la data de 5 martie 2004 respinge acțiunea reclamantei, reținând în considerentele hotărârii că reclamanta care s-a înființat ca societate comercială cu capital integral de stat în baza deciziei nr. 91 din 11 septembrie 1992 emisă de D.P.C.J.B., prin divizarea SC T. SA Buzău, avea posibilitatea obținerii titlului de proprietate asupra terenului pe care îl folosește în scopul desfășurării activității comerciale, printr-o acțiune în realizarea dreptului, în contradictoriu cu SC T. SA Buzău, fie potrivit dispozițiilor Legii nr. 99/1999, și nu pe calea unei acțiuni în constatare întemeiată pe dispozițiile art. 111 C. proc. civ. Împotriva acestei sentințe reclamanta a declarat apel, susținând în esență că prima instanță a interpretat greșit raportul juridic dedus judecății, împrejurare care a determinat aprecierea eronată a probelor.
Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, prin decizia nr. 437 din 10 iunie 2004, respinge ca nefondat apelul reclamantei. Confirmând sentința fondului, curtea de apel constată că reclamanta avea posibilitatea obținerii titlului de proprietate în temeiul H.G. nr. 834/1991, modificată și completată prin H.G. nr. 468/1998 sau pe calea unei acțiuni în realizare în contradictoriu cu SC T. SA Buzău, în baza Legii nr. 99/1999. În contra acestei decizii reclamanta a declarat recurs, invocând ca motive de nelegalitate art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ. În dezvoltarea criticilor, recurenta susține următoarele: - cele două instanțe au apreciat greșit raportul juridic dedus judecății referitor la dreptul de proprietate asupra suprafeței de 3525 mp.
folosită neîntrerupt de societate începând cu anul 1992; - anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate emis în anul 1994 este lipsită de relevanță, în condițiile în care prin contractul de vânzare cumpărare încheiat cu fostul F.P.S. la data de 16 iunie 1994, dreptul de proprietate asupra terenului s-a consolidat; - conform raportului de expertiză tehnică întocmit în cauză, rezultă că suprafața folosită în prezent de societate de 3.525 mp., excede suprafața de teren pentru care s-a emis certificat de atestare a dreptului de proprietate pentru SC T. SA; - invocarea uzucapiunii s-a făcut numai pentru a demonstra buna credință și nu ca mod de dobândire a dreptului de proprietate.
Recursul nu este fondat pentru următoarele considerente:
Motivul întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive contradictorii, este invocat formal, din dezvoltarea criticilor nu rezultă în ce constă nemotivarea sau caracterul contradictoriu al argumentelor invocate de instanță, iar pe de altă parte hotărârea curții de apel cuprinde motivele de fapt și de drept pe care instanța își fundamentează soluția.
Instanța a stabilit corect actul juridic dedus judecății (art. 304 pct. 8 C. proc. civ.) reținând că societatea recurentă s-a înființat ca urmare a divizării SC T. SA Buzău, prin decizia nr. 91/1992 a C.J.B. și avea la dispoziție procedura specială prevăzută de H.G. nr. 834/1991, modificată și completată prin H.G. nr. 468 din 11 august 1998, pentru obținerea certificatului de atestare a dreptului de proprietate.
Urmare anulării certificatului de atestare a dreptului de proprietate emis la data de 11 februarie 1992 în favoarea recurentei pentru suprafața de 9.405,59 mp. teren, aceasta avea deschisă calea refacerii documentației prevăzute de H.G. 834/1991, pentru obținerea unui nou certificat de atestare a dreptului de proprietate, procedură pe care societatea nu a urmat-o așa cum recunoaște prin cererea de chemare în judecată.
Contractul de vânzare cumpărare acțiuni din 16 iunie 1994, încheiat între F.P.S. și A.G.P.A.S., având ca obiect vânzarea unui număr de 475 acțiuni reprezentând 70 % din capitalul social al SC G. SA nu a avut ca efect transmiterea sau consolidarea dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 9405,59 mp. către societate așa cum eronat susține recurenta, obiectul contractului constituindu-l vânzarea acțiunilor. Anularea ulterioară a certificatului de atestare a dreptului de proprietate putea pune în discuție incidența clauzei prevăzută la art. 6.3 din contractul de vânzare cumpărare acțiuni privind răspunderea vânzătorului față de cumpărător, dar sub aspectul dreptului de proprietate asupra terenului, ea și-a produs pe deplin efectele.
Prin urmare hotărârea atacată a fost dată cu respectarea dispozițiilor legale mai sus evocate, aplicabile speței pentru rațiunile expuse anterior, astfel că motivul întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., nu poate fi primit. Așa fiind, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE Respinge recursul declarat de reclamanta SC G. SA Buzău, prin reprezentant N.C., împotriva deciziei nr. 437 din 10 iunie 2004 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 4 noiembrie 2005.