ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5255/2005

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 13 noiembrie 2003 la Judecătoria Buzău, reclamanta SC G. SA Buzău a solicitat în contradictoriu cu pârâtele P.B. și C.L.M.B., să se constate că este proprietara suprafeței de 2.800 mp. teren situat în Buzău. În motivarea cererii sale, reclamanta susține că suprafața de 2.800 mp. teren de la adresa susmenționată îi este strict necesară desfășurării activității sale comerciale, terenul făcând parte din domeniul privat al M.B., respectiv din fondul special destinat realizării de investiții conform H.G. nr. 843/1991 modificată și completată prin H.G. nr. 486 din 11 august 1998. Mai arată reclamanta că nu a întocmit actele necesare eliberării certificatului de atestare a dreptului de proprietate, datorită litigiilor purtate până în prezent cu SC T. SA, din care s-a desprins prin divizare.

Judecătoria Buzău prin sentința civilă nr. 1165, pronunțată la data de 5 martie 2004 respinge acțiunea reclamantei, reținând în considerentele hotărârii că reclamanta care s-a înființat ca societate comercială cu capital integral de stat în baza deciziei nr. 91 din 11 septembrie 1992 emisă de D.P.C.J.B., prin divizarea SC T. SA Buzău, avea posibilitatea obținerii titlului de proprietate asupra terenului pe care îl folosește în scopul desfășurării activității comerciale, printr-o acțiune în realizarea dreptului, în contradictoriu cu SC T. SA Buzău, fie potrivit dispozițiilor Legii nr. 99/1999, și nu pe calea unei acțiuni în constatare întemeiată pe dispozițiile art. 111 C. proc. civ. Împotriva acestei sentințe reclamanta a declarat apel, susținând în esență că prima instanță a interpretat greșit raportul juridic dedus judecății, împrejurare care a determinat aprecierea eronată a probelor.

Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, prin decizia nr. 437 din 10 iunie 2004, respinge ca nefondat apelul reclamantei. Confirmând sentința fondului, curtea de apel constată că reclamanta avea posibilitatea obținerii titlului de proprietate în temeiul H.G. nr. 834/1991, modificată și completată prin H.G. nr. 468/1998 sau pe calea unei acțiuni în realizare în contradictoriu cu SC T. SA Buzău, în baza Legii nr. 99/1999. În contra acestei decizii reclamanta a declarat recurs, invocând ca motive de nelegalitate art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ. În dezvoltarea criticilor, recurenta susține următoarele: - cele două instanțe au apreciat greșit raportul juridic dedus judecății referitor la dreptul de proprietate asupra suprafeței de 3525 mp.

folosită neîntrerupt de societate începând cu anul 1992; - anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate emis în anul 1994 este lipsită de relevanță, în condițiile în care prin contractul de vânzare cumpărare încheiat cu fostul F.P.S. la data de 16 iunie 1994, dreptul de proprietate asupra terenului s-a consolidat; - conform raportului de expertiză tehnică întocmit în cauză, rezultă că suprafața folosită în prezent de societate de 3.525 mp., excede suprafața de teren pentru care s-a emis certificat de atestare a dreptului de proprietate pentru SC T. SA; - invocarea uzucapiunii s-a făcut numai pentru a demonstra buna credință și nu ca mod de dobândire a dreptului de proprietate.

Recursul nu este fondat pentru următoarele considerente:

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta SC G. SA Buzău, prin reprezentant N.C., împotriva deciziei nr. 437 din 10 iunie 2004 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 4 noiembrie 2005.