ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 469/2006

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 469/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)

Asupra recursului, din examinarea

lucrărilor dosarului, constată următoarele:

La data de 25 noiembrie 2003,

reclamanta A.P.C.N.P. Buzău a chemat în judecată pe pârâtele SC T.B. SRL Buzău

și SC B.T.T. SA București pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se

constate nulitatea absolută parțială a contractului de vânzare cumpărare

autentificat la 11 septembrie 2000 la B.N.I. S.M.C., intabulat în registrul de carte

funciară Buzău.

În motivarea acțiunii reclamanta a

arătat că:

Odată cu darea în folosință a

blocurilor situate în Buzău, s-a dat în proprietatea locatarilor și spațiul cu

destinație depozit format dintr-o încăpere situată la parterul blocului din

cadrul asociației, respectiv din anul 1962, iar acest spațiu se afla în mod

nelegal și nejustificat în folosința reclamantei.

Din actele de vânzare ale tuturor

locatarilor rezultă că o dată cu apartamentele au dobândit și proprietatea

spațiilor comune, conform decretului Lege nr. 61/1990, iar acest spațiu a fost

folosit timp de 42 ani, apreciindu-se că vânzarea spațiului de către pârâta SC

B.T.T. SA București către SC T.B. SRL s-a făcut cu totală rea credință.

Reclamanta consideră că pârâtele

s-au folosit de manopere dolosive pentru a include în pretinsul contract de

vânzare cumpărare și spațiul în litigiu, întrebuințând la perfectarea actului

juridic un certificat de urbanism din 5 iunie 1995 a cărui valabilitate

expirase precum și certificatul pentru teren emis cu nr. 21216/1999 de P.M.B.

S-a apreciat astfel de reclamantă că

spațiul cu destinație depozit în suprafață de 27,2 mp. aflat la parterul scării

C, nu a făcut și nu face parte din cei 536 mp. ce constituie proprietatea

primăriei, iar includerea sa ca denumire în perimetrul ce a fost înstrăinat

prin act autentic de vânzare cumpărare aduce grave prejudicii acesteia.

Pârâta SC B.T.T. SA București a

formulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii reclamantei întrucât prin

efectul Legii nr. 15/1990, privind reorganizarea unităților de stat în regii

autonome și societăți comerciale a devenit proprietar asupra spațiului în

litigiu, lege care prevede în art. 20 alin. (2) că societățile comerciale sunt

proprietare ale bunurilor aflate în patrimoniul lor la momentul constituirii.

A doua pârâtă SC T.B. SRL Buzău în

apărarea sa a arătat că reclamanta nu are un titlu de proprietate efectiv, iar

în contractul de proprietate nu se arată suprafața acestui spațiu cu destinație

comună.

Susținerea reclamantei potrivit

căreia acest spațiu a fost cumpărat prin folosirea unor mijloace dolosive este

injustă întrucât SC B.T.T. SA București a vândut acest spațiu în baza O.U.G. nr.

88/1998 modificată prin Legea nr. 99/1999 și a Legii nr. 133/1999.

Pârâta a invocat excepția lipsei de

interes a reclamantei întrucât dacă ipotetic acțiunea ar fi admisă, consecința

admiterii ar fi desființarea contractului autentic și repunerea părților în

situația anterioară ceea ce reclamantei nu-i profită în nici un fel

desființarea actului.

Prin sentința civilă nr. 626 din 6

februarie 2004, Judecătoria Buzău a declinat competența de soluționare a cauzei

în favoarea Tribunalului Buzău, secția comercială.

Cauza revenită spre competentă

soluționare a fost înregistrată din 8 martie 2004.

În completarea probatoriilor

reclamanta a solicitat încuviințarea unei expertize tehnice și a probei cu

martori.

Expertiza a avut ca obiectiv

comparația titlurilor de proprietate și în ce măsură spațiul în litigiu se

găsește în proprietatea uneia din părți.

Tribunalul Buzău, secția comercială

și de contencios administrativ, prin sentința nr. 867 din 30 septembrie 2004 a

respins acțiunea formulată de reclamanta A.P.C.N.P. Buzău în contradictoriu cu

pârâtele SC T.B. SRL Buzău și SC B.T.T. SA București.

A respins excepția prescripției

dreptului la acțiune formulată de reclamanta A.P.C.N.P. Buzău.

A admis excepția lipsei de interes

al reclamantei invocată de pârâta SC T.B. SRL Buzău.

Pentru a pronunța această hotărâre

instanța de fond a reținut că:

Potrivit deciziei nr. 84 din 19

aprilie 1988, C.P.J.B. (dosarul nr. 10361/2003) a transmis în folosință

gratuită fără termen, spațiul B.T.T., în suprafață de 536 mp.

Odată cu intrarea în vigoare a Legii

nr. 15/1990, privind reorganizarea unităților de stat în regii autonome și

societăți comerciale potrivit art. 20 alin. (2) în baza căruia societățile

comerciale sunt proprietare ale bunurilor aflate în proprietatea lor, la

momentul constituirii și pârâta SC B.T.T. SA București a devenit proprietarul

bunurilor aflate în patrimoniul său la momentul constituirii.

În această calitate, pârâta SC B.T.T.

SA București a vândut în temeiul H.G. nr. 357/1990 și H.G. nr. 91/1991 spațiul

în suprafață de 536 mp., potrivit contractului de vânzare cumpărare

autentificat la 11 septembrie 2000 (dosarul nr. 10361/2003).

Această suprafață include și terenul

în litigiu de 27,20 mp. identificat de expertul tehnic și care nu a fost

identificat și în actele de proprietate ale proprietarilor, persoane fizice ce

compun asociația de proprietari, reclamanta în cauză.

Deși reclamanta a solicitat

nulitatea parțială a contractului de vânzare cumpărare pe ideea de fraudă,

aceasta nu a fost dovedită, buna credință a pârâtei SC B.T.T. SA București este

întărită de actele normative în baza cărora aceasta a deținut spațiul în

litigiu anterior perfectării contractului de vânzare cumpărare autentificat la 11

septembrie 2000 învederând fără echivoc buna credință a acesteia.

Excepția prescripției dreptului la

acțiune a fost respinsă întrucât reclamanta a solicitat nulitatea parțială a

contractului de vânzare cumpărare pe ideea de fraudă, acțiune ce nu se prescrie

în termen de 3 ani.

Excepția lipsei de interes a reclamantei

a fost admisă deoarece:

Potrivit art. 109 C. proc. civ.

oricine pretinde un drept împotriva altei persoane trebuie să facă o cerere

înaintea instanței competente, cerință ce vizează numai declanșarea procedurii

judiciare. Pentru a fi parte în proces trebuie îndeplinite cumulativ

următoarele condiții: calitatea procesuală, capacitatea procesuală, existența

unui interes și afirmarea unui drept. Prin interes reclamantul urmărește un

folos practic. Reclamanta nu a făcut trimitere la un titlu, singura mențiune

despre spațiul în litigiu fiind aceea că acest spațiu s-ar regăsi în cota

indiviză din suprafața comună menționată în contractul de vânzare cumpărare ale

locatarilor ce compun asociația, respectiv reclamanta în cauză.

Consecința admiterii acestei acțiuni

ar fi desființarea contractului autentic și repunerea părților în situația

anterioară încheierii actului, respectiv în patrimoniul pârâtei SC B.T.T. SA

București, situație ce nu-i profită în nici un fel reclamantei.

Excepția lipsei calității procesuale

active a reclamantei a fost respinsă deoarece chiar dacă reclamantul nu este

titularul dreptului el este un terț față de actul a cărui nulitate se solicită.

Prin decizia nr. 22 din 14 ianuarie

2005, Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ,

a admis apelul declarat de apelanta reclamantă A.P.C.N.P. Buzău, împotriva

sentinței nr. 867 din 30 septembrie 2004, pronunțată de Tribunalul Buzău în

contradictoriu cu intimatele SC T.B. SRL Buzău și SC B.T.T. SA București și a

anulat sentința apelată și prin evocarea fondului, a dispus completarea

probatoriilor în temeiul art. 295 C. proc. civ. cu o expertiză tehnică în

construcții s-a considerat că expertul numit la prima instanță nu a răspuns

tuturor obiectivelor fixate și nu a elucidat situația juridică a imobilului

construcției în litigiu, analizând aceste aspecte numai prin prisma

documentației care a stat la baza înscrierii în cartea funciară.

Curtea de Apel Ploiești, secția comercială

și de contencios administrativ, prin decizia nr. 152 din 31 mai 2005 a respins

ca neîntemeiată acțiunea în constatarea nulității absolute parțială contract de

vânzare cumpărare formulată de reclamanta apelantă A.P.C.N.P. Buzău în

contradictoriu cu pârâtele SC T.B. SRL Buzău și SC B.T.T. SA București, după

evocarea fondului.

A respins și cererea intimatei

pârâte SC T.B. SRL Buzău, privind plata cheltuielilor de judecată ca

neîntemeiată.

Pentru a pronunța această hotărâre

Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, a

reținut că spațiul în litigiu este situat la parterul scării C pe fața

posterioară, cu ușa de acces separată la curtea interioară, fără a fi comună cu

alt spațiu în imediata apropiere a pasajului dintre blocuri, având doi pereți

comuni cu proprietatea SC B.T.T. SA și 2 pereți vecini în domeniul public.

În prezent acest spațiu comercial

este înconjurat de spațiul comercial proprietatea SC B.T.T. SA Buzău.

Blocul este amplasat în zona

centrală a orașului, construit între anii 1958-1962 și este alcătuit din 2

tronsoane cu regim de înălțime P+4 etaje și având spații comerciale la parter,

cu acces din fațada principală și spații de locuit la etaje cu acces din fațada

posterioară.

În opinia expertului tehnic SC B.T.T.

SA Buzău are în proprietate spațiul în litigiu în suprafață de 27,20 mp., care

este inclus în suprafață totală de 528,30 mp., iar în opinia expertului pârâta

ar trebui să dețină și al doilea spațiu numit depozit, rezultând că asociația

de proprietari nu a avut și nu are proprietatea acestui spațiu comercial.

Nu există nici o dovadă în sensul că

suprafața construită respectiv incinta de 27,20 mp. ar fi fost cel puțin în

folosința asociației de proprietari ca un spațiu comun destinat tuturor

locatarilor, respectiv spații de depozitare așa încât contractul de vânzare

cumpărare este încheiat cu respectarea tuturor condițiilor prevăzute de lege,

cele 2 pârâte nu au acționat cu rea credință și nici nu au folosit manopere

dolosive pentru a include în obiectul contractului incinta arătată mai sus care

din totdeauna a fost spațiu comercial sau economic folosit de magazinele ce au

funcționat la parterul blocului.

Prin efectul Legii nr. 15/1990 SC B.T.T.

SA București a devenit proprietar asupra spațiului în temeiul art. 20 alin. (2)

unde se prevede că societățile comerciale sunt proprietare asupra spațiilor

comerciale în care au funcționat în momentul constituirii, intrând în

patrimoniul și capitalul acestora.

Reclamanta nu are nici un titlu de

proprietate asupra spațiului comercial ce face parte din obiectul contractului

de vânzare cumpărare încheiat între pârâte și pentru care a solicitat constatarea

nulității parțiale absolute.

Împotriva acestei ultime hotărâri a

declarat recurs în termen legal, motivat și timbrat, reclamanta A.P.C.N.P.

Buzău, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând în esență că:

I. Instanța nu s-a pronunțat asupra

dovezilor administrate care erau hotărâtoare pentru elucidarea cauzei și anume

dovezi care certifică faptul că spațiul în litigiu aparține proprietarilor de

apartamente.

de proprietarul blocurilor D.S.A.P.C. Ploiești stabilește clar suprafețele

desfășurate ale parterului blocului, respectiv spații comerciale și locuințe de

unde rezultă apartenența spațiului în litigiu în categoria locuințe nu magazine

și depozite comerciale.

ale apartamentelor din bloc încheiate între R.A.B. vânzător și proprietari care

conform decretului nr. 61/1990 odată cu apartamentele proprietarii au cumpărat

și cota indiviză din părțile de folosință comună, casa scării, uscătoarele,

depozitele de cărucioare așa cum rezultă din adresele emise de R.A.M. Buzău.

care se specifică faptul că spațiul revendicat de reclamantă (depozitul de

cărucioare) nu a făcut parte din spațiul ocupat de SC B.T.T. SA Buzău și nu a

aparținut niciodată acestuia ci a fost folosit de proprietari de apartamente ca

loc de depozitare cărucioare, loc de recreere.

legătură cu obiecțiunile făcute de A.P. la raportul de expertiză întocmit de S.C.

1994 și anexa la acesta, văzute de C.L.B., prin care comisia de elaborare a

documentației de atribuire teren conform H.G. nr. 834/1991 stabilește

delimitarea terenului SC B.T.T. SA prin măsurători topografice. Rezultă că

punctele de delimitare a colțului nord estic nu cuprind și spațiul în litigiu.

II. Dovezi care certifică faptul că

pârâtele s-au folosit atât la înscrierea în cartea funciară cât și în

perfectarea actelor de vânzare cumpărare de documente fără valabilitate sau cu

un conținut îndoielnic.

SA Buzău pentru 536 mp. respectiv decizia nr. 88/1988 a C.P.J.B. a fost anulat

de Hotărârea nr. 59/1997 a C.L.B., prin care s-a retras dreptul de folosință al

SC B.T.T. SA Buzău asupra spațiului de 536 mp., aceasta intrând în proprietatea

P.B.

dreptului de proprietate teren din 27 octombrie 1999 eliberat de P.B. și care a

fost folosit la documentația cadastrală și ulterior invocat la înstrăinare este

o probă certă de modul deosebit de grav de încălcare a legislației atât pentru

constituirea cât și pentru transferul proprietății în domeniul funciar H.G. nr.

834/1991.

În consecință, în temeiul art. 299-316

C. proc. civ., reclamanta A.P.C.N.P. Buzău a solicitat admiterea recursului așa

cum a fost formulat și motivat, modificarea în tot a deciziei atacate și

admiterea pe fond a acțiunii.

Recursul este nefondat pentru

următoarele considerente:

Prin efectul Legii nr. 15/1990,

privind organizarea unităților socialiste de stat în regii autonome și SC B.T.T.

SA București a devenit proprietar asupra spațiului din litigiu în temeiul art. 20

alin. (2) unde se prevede că „societățile comerciale sunt proprietare asupra

spațiilor comerciale în care au funcționat în momentul constituirii, intrând în

patrimoniul și capitalul acestora”.

Reclamanta nu are nici un titlu de

proprietate asupra spațiului comercial ce face obiectul contractului de vânzare

cumpărare încheiat între pârâte și pentru care a solicitat constatarea

nulității parțiale absolute.

În mod corect și just SC B.T.T. SA

București a vândut spațiul comercial pârâtei SC T.B. SRL Buzău în baza O.U.G.

nr. 88/1999 modificată prin Legea nr. 99 și 133 din 1999.

Nu există nici o dovadă în sensul că

suprafața construită, respectiv incinta de 27,2 mp. ar fi fost cel puțin în

folosința asociației de proprietari ca un spațiu comun destinat tuturor

locatarilor, respectiv uscător, spațiu de depozitare așa încât contractul de

vânzare cumpărare este încheiat cu respectarea tuturor condițiilor prevăzute de

lege, cele două pârâte nu au reacționat cu rea credință și nici nu au folosit

manopere dolosive pentru a include în obiectul contractului spațiul ce face

obiectul litigiului care din totdeauna a fost un spațiu comercial sau economic

folosit de magazinele ce au funcționat la parterul blocului.

Din examinarea actelor de la dosar

prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale incidente cauzei,

rezultă că atât instanța de fond cât și instanța de apel în mod corect au

apreciat actul dedus judecății și probatoriile administrate în cauză și în

consecință, Înalta Curte în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. va

respinge ca nefondat recursul declarat, menținând ca legală decizia atacată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

reclamanta A.P.C.N.P. Buzău, împotriva deciziei nr. 152 din 31 mai 2005 a

Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință publică,

astăzi 7 februarie 2006.